Trăim într-o societate şi pentru a ne integra, trebuie să respectăm anumite norme scrise (legi) şi nescrise (reguli de etichetă). Acestea din urmă au scopul de a asigura o cooperare între indivizi, de a uşura comunicarea şi a ne face agreabili în faţa altora. Nu putem spune şi face orice ne trece prin cap – iar regulile de conduită de bază sunt un ghid de comportament ce se bazează în primul rând pe ideea „poartă-te cu altul cum ţi-ai dori să se poarte el cu tine”, pe ideile de politeţe, respect, curtoazie.
În ziua de azi, poate că unele reguli de etichetă îţi par demodate şi unele chiar nu mai sunt respectate cu stricteţe. Însă trebuie să cunoşti bunele maniere pentru a te asigura că nu faci gafe jenante şi a fi o prezenţă agreată de alţii. Şi mai important este să îi înveţi pe copii cum trebuie să se comporte în diverse situaţii sociale.
18 reguli de conduită pe care să le respecţi şi transmiţi copiilor:
♦ Spune “mulţumesc”: când cineva face un gest amabil, te ajută cu ceva, îţi oferă ceva, spune întotdeauna mulţumesc, arătând apreciere, indiferent de persoană, gest sau cadou. Astfel arăţi că eşti recunoscător şi că îl respecţi pe celălalt, chiar şi în familie, unde e aşa uşor să uităm de regulile de politeţe; de altfel, sudii de psihologie demonstrează că a-ţi exprima gratitudinea îţi insulfă şi ţie o stare pozitivă.
♦ Acceptă cu graţie darurile. Este nepoliticos să refuzi dacă o persoană se oferă să îţi plătească masa, băutura sau dacă îţi dăruieşte ceva. Poate că te simţi oarecum incomod şi ai prefera să nu “rămâi” dator, dar un gest frumos nu trebuie refuzat brutal (poţi spune “nu este nevoie”, dar dacă celălalt insistă trebuie să accepţi).
♦ Spune “te rog”. Indiferent de ceea ce ceri şi de persoană (soţi, copii, părinţi, prieteni), este un semn de respect să spui te rog (nu “dă-mi şi mie aia!”).
♦ Salută – când intri într-un magazin, suni la firma de taximetrie, intri într-un birou ş.a.m.d., întotdeauna salută la intrare şi ieşire, chiar dacă nu ţi se răspunde cu aceeaşi curtoazie! De asemenea, dacă persoana cu care eşti salută un necunoscut, politeţea cere să saluţi şi tu. Când ajungi la o întâlnire şi celălalt sau ceilalţi sunt deja acolo, tu vei fi primul care salută.
♦ Dacă eşti lângă două cunoştinţe care nu se cunosc între ele, ai datoria să le faci tu cunoştinţă.
♦ Cere-ţi scuze. Dacă ai jignit intenţionat sau nu pe cineva sau ai greşit cu ceva, în primul şi primul rând îţi vei cere scuze, de abia apoi vei încerca să explici de ce ai făcut ce ai făcut; a încerca să te justifici fără a spune întâi scuze este un semn de nepăsare. După ce scuzele au fost acceptate, nu mai vorbi despre incident decât dacă e adus în discuţie de celălalt.
♦ Când inviţi pe cineva în oraş spunând “te invit” sau “vrei să mergi cu mine la…”, înseamnă că te vei oferi să achiţi tu nota de consumaţie, chiar dacă eşti femeie; dacă spui “ce-ar fi să mergem” sau “haide să mergem la…”, fiecare îşi poate plăti partea; dar dacă bărbatul se oferă el, ea va accepta.
♦ Dacă ai o întâlnire şi nu mai poţi ajunge, anunţă întotdeauna din timp, cel târziu cu câteva ore înainte. Dacă totuşi intervine ceva exact înainte de ora stabilită, e poiliticos nu doar să anunţi, ci şi să dai un motiv pe scurt.
♦ Dacă ai ceva de discutat mai important, dacă doreşti să faci urări de ziua de naştere cuiva sau să îţi ceri scuze pentru ceva, mereu sună – nu da sms! (excepţie: urările tradiţionale de sărbători).
♦ Nu merge în vizită la cineva neanunţat, chiar dacă este vorba de prieteni apropiaţi – pot avea alte preocupări.
♦ La o întâlnire, indiferent dacă e oficială, amicală, romantică nu e politicos să îţi ţii în faţă pe masă telefonul, arăţi lipsă de interes. Bineînţeles, e şi mai urât să te joci, trimiţi sms-uri etc..
♦ Pe stradă, bărbatul merge în stânga femeii; când intră într-un local, el va fi primul şi-i va ţine uşa (aceasta pentru a deschide uşa şi pentru că toţi cei dinăuntru îşi îndreaptă atenţia spre primul care intră şi nu trebuie ca femeia să fie privită insistent); excepţia e când un chelner deschide el uşa: atunci va intra doamna.
♦ Un bărbat nu trebuie să care poşeta femeii; aceasta nu se ţine niciodată pe scaun sau genunchi, ci se agaţă de spătar sau se pune pe jos (în afară de plicul de mână ce poate fi pus pe masă). Gecile şi paltoanele nu se aşază niciodată pe spătar dacă există garderobă sau cuier. Doamnele îşi pot păstra pălăria înăuntru, dar nu căciula sau şapca; domnii vor scoate orice poartă pe cap când salută sau intră în local. Umbrela udă nu se lasă deschisă la uscat în local sau în casa cuiva.
♦ Intimitatea trebuie respectată şi în familie: nu intra fără să baţi la usă (nici măcar în camera copilului), nu căuta prin buzunare fără acord, nu te uita în telefonul altuia (excepţia poate fi dacă suspectezi copilul de activităţi riscante).
♦ Nu bârfi: nu vorbi niciodată de rău o persoană care nu este de faţă şi nu se poate apăra, oricât de tentant este.
♦ Nu răspunde la fel: dacă eşti jignit cu intenţie, nu este nevoie să răspunzi în acelaşi mod; a ignora este preferabil.
♦ Dacă nu cunoşti o persoană, nu i te adresezi la “per tu” decât dacă te îndeamnă să o faci – iniţial, foloseşti pronumele de politeţe.
♦ Nu vorbi cu o voce ridicată în public şi nu aduce în discuţie religia, politica, banii şi probleme de ordin intim (cu excepţia relaţiilor foarte apropiate). Nu întreba pe cineva cât a cheltuit pe un anumit obiect şi nu întreba o femeie câţi ani are, nici măcar dacă e tânără.