Școala de acasă – homeschooling – este o alternativă la educația instituțională adoptată de mult timp în străinătate, de câțiva ani prezentă și în țară. Unii părinți, nemulțumiți de educația școlară, preferă să devină educatorii, învățătorii copiilor lor, asigurându-se astfel de calitatea procesului de învățare.
Școala de acasă nu este încă o variantă recunoscută prin lege în țară, însă există căi de a ocoli posibilele probleme. Părinții ce preferă educația de acasă își pot înscrie copiii la unele școli din străinătate, plătind taxe de școlarizare și asigurându-se astfel că educația va fi recunoscută, copiii fiind testați și primind dimplome. Această variantă combină învățământul la distanță, copiii înscriși la școli primind o programă, manuale și alte materiale didactice utile, cu homeschooling, părinții fiind cei care organizează procesul de învățare.
Școala de acasă devine o variantă din ce în ce mai populară în rândul părinților dezamăgiți de sistemul școlar. Într-o lume în schimbare, o lume postmodernă, sistemul școlar rămâne rezistent la schimbare și începe să fie văzut ca fiind tradiționalist, ineficient. Nu profesorii sunt cei acuzați, ci sistemul în genere.
Școala de acasă poate fi o variantă pentru mulți părinți, chiar dacă nu au experiență de pedagogi. Se dorește instituirea unui modul de curs pentru părinți, care să dobândească astfel câteva abilități esențiale de pedagog. De fapt, părintele este un ghid, un formator, dar învățarea în sine o face copilul, folosindu-se de o diversitate de materiale pedagogice.
De ce școala de acasă ar fi o alternativă mai bună la educația școlară?
Homeschooling nu presupune doar achiziționarea obligatorie a unui volum de informații urmând strict un curriculum. Dimpotrivă, a învăța acasă înseamnă a integra în procesul de educație mai mult decât informație. Copilul învață să își dezvolte abilități diverse utile vieții de zi cu zi. Procesul de învățare este mai puțin rigid și este mai personalizat. În timp ce un profesor nu poate ține cont de nevoile, abilitățile, nivelul intelectual și preferințele fiecărui elev în parte, părintele o poate face și astfel poate personaliza procesul de educație.
Învățarea este mai complexă. În afară de avantajul de a pune accent pe domeniile de care copilul este interesat și la care posedă abilități, învățarea acasă are avantajul de a-i permite utilizarea unor surse și materiale mai diverse. La școală, învățarea clasică se face prin predare-ascultare. Acasă, există multiple alte variante, printre care utilizarea cursurilor online, a documentarelor, a altor cărți. Diversitatea activităților, ce ferește copilul de plictiseală, este posibilă în cadrul homeschooling, la fel și o organizare a timpului adecvată. La școală, copiii își petrec între 6 și 8 ore, apoi acasă încă 2-4 ore cu temele. Totuși, după câțiva ani, este uimitor volumul mare de informați pe care copilul l-a acumulat doar pentru a îl uita.
Organizarea procesului de învățare poate fi adecvată nevoilor copilului. Unii copii prind rapid noile informații, alții necesită o perioadă îndelungată de timp. În plus, unii copii rămân la un nivel de bază multă vreme într-un domeniu, învățând mai greu, dar ajung rapid la un nivel superior într-un alt domeniu. Toate aceste diferențe personale în procesul de învățare pot fi abordate cu succes prin homeschooling. Părintele îl poate ajuta să-și organizeze timpul în funcție de nevoi și dorințe. De asemenea, pentru unii copii, este de preferat să se concentreze o perioadă de câteva zile pe o singură materie, pentru ca apoi să treacă la următoarea, în loc să fie forțat zilnic să treacă prin 5-6 materii pe rând.
Homeschooling este o alternativă perfectă pentru copiii cu anumite dizabilități de învățare, cu anumite tulburări sau deficiențe sau cu handicap fizic. De asemenea, este o variantă pentru copiii care manifestă un talent și interes special pentru un anumit domeniu. Părintele îi poate încuraja talentul, asigurându-se că celelalte domenii nu sunt complet ignorate.
Copiii care au învățat acasă au performanțe ridicate în mediul universitar și în domeniul profesional. Este o realitate clară. Aceasta poate și pentru că în educația lor nu au fost prezente acele aspecte negative, de natură să preseze, inhibe și să inspire repulsie copilului: program fix, ascultare la cerere, notare strict pentru cunoștințele de moment. De fapt, o mare parte din copiii ce au făcut homeschooling spun că le plăcea să învețe – câți copii care merg la școală spun aceasta?
Homeschooling este o variantă mai sigură. Poate că una dintre problemele cele mai mari o reprezintă violența școlară. Școala nu mai este văzută deloc ca un mediu sigur. Acasă, copilul nu se va confrunta cu batjocură, competiție acerbă, bullying și alte probleme de acest fel.
Controlul extern vs. controlul intern. Tradiționaliștii argumentează faptul că un copil are nevoie de instituția școlară pentru a se asigura o disciplină și educație adecvată; el are nevoie de o instanță de control, de reguli, de autoritate. Părintele este o figură de autoritate, dar nu poate face totul. Însă cei cu vederi mai largi apropie mediul închis școlar cu cel al unei închisori.
Unui copil, dimpotrivă, trebuie să i se stimuleze controlul intern, el trebuie făcut responsabil de propriile acte. De aceea, copilului căruia i se acordă libertatea de a învăța conform propriilor dorințe și nevoi nu va fugi de muncă, așa cum spun unii tradiționaliști. Având această libertate și acest control, el va fi responsabilizat – mai mult, îi va plăcea să muncească.
De ce școala de acasă nu poate fi o opțiune pentru toți părinții?
Oricâte beneficii ar prezenta, nu este o variantă posibilă în orice familie. Totul ține de cost: în primul rând, resursele financiare. Taxele pentru a înscrie copilul la o școală străină, banii pentru toate materialele pedagogice utile.
Timpul părintelui este o altă mare problemă. Poate că un copil de vârstă mai mare se poate descurca lucrând singur ziua, pentru ca seara părintele să-i verifice munca și să-i ofere explicații și sprijin suplimentare. Însă un copil mic are nevoie ca educatorul să fie mereu în preajma sa. Câți părinți își pot permite acest lucru?
Abilitățile părintelui reprezintă încă o piedică în sistemul homeschooling. Câți părinți pot spune că pot să își ajute copilul să învețe mai multe domenii, de la literatură la limbi străine și matematică? Cursurile online sunt o variantă, însă nu pot fi singura. Un tutore este încă o variantă costisitoare.
În plus, este vorba și de abilitățile pedagogice ale părintelui: câți părinți știu să organizeze procesul de învățare, materialele și să prezinte adecvat informațiile? Câți știu ce metode de învățare să abordeze? Aceste talente pedagogice sunt rare chiar și în rândul profesorilor. Unii părinți vor cădea în capcana școlilor tradiționale, oferind copilului un volum mare de informații, pentru ca apoi să-l verifice, fără a adapta învățarea la personalitatea și aptitudinile copilului și fără a diversifica experiența.
Legat de aceasta, părinții pot face și greșeala să ceară prea mult de la copil, să-l preseze și să aștepte performanțe superioare de la acesta. Când ei sunt cei responsabili pentru educația copilului, pot dori ca acesta să exceleze, deși nu este cazul.
Îndoctrinare. Părinții spun că un beneficiu al școlii de acasă este ferirea copilului de îndoctrinare religioasă, politică sau de altă natură. Copilul este ferit acasă de prejudecăți și ideologii care părinților nu le sunt pe plac. Însă același pericol, al îndoctrinării, există și acasă. Copilul nu va interacționa cu alții care au vederi diferite și astfel ceea ce află de la părinte este luat ca singura perspectivă.
Copilul nu experimentează social, nu are parte de interacțiunea cu cei de aceeași vârstă. Astfel, nu își formează unele abilități sociale. Acest fapt este mai mult sau mai puțin adevărat, căci părinții ce aleg școala de acasă au grijă să-și înscrie copilul la unele cursuri unde acesta va cunoaște alți copii, și să-l trimită în tabere, excursii (încă un cost suplimentar).
În final, educația este o experiență diferită pentru fiecare, un copil poate fi fericit și performant la școala publică, altuia i se poate potrivi mult mai bine școala de acasă. Dacă există posibilitatea, părintele trebuie să se gândească ce tip de educație se potriveşte copilului său, alegând în funcție de individualitatea acestuia şi de posibilităţi.
