O dezbatere continuă: ar trebui reintroduse uniformele școlare obligatorii pentru copii? Există școli și licee care au în regulament obligația elevilor de a purta uniforme sau cel puțin insigne sau alte însemne reprezentative instituției. Însă în majoritatea instituțiilor școlare nu mai există această obligație.
Adevărul este că atât elevii, cât și părinții lor nu privesc în general cu ochi buni ideea de uniformă – însăși cuvântul duce cu gândul la uniformizare, la lipsa individualității. Poate că problema cea mai mare este legată de aspectul prea puțin atractiv, tern, demodat și tradițional, al modelelor de uniforme, însă și de faptul că elevii nu au nici un cuvânt de spus în alegerea acestora.
Ideea de uniformă duce cu gândul la un regim dictatorial și la uniformizare, la ștergerea diferențelor între indivizi, ceea ce repugnă majorității persoanelor. Libertatea de exprimare este astăzi o valoare de bază în societate, iar obligația de a te îmbrăca după anumite reguli inhibă această libertate.
Nu doar elevii și unii părinți sunt împotriva uniformelor școlare: psihologi și sociologi atrag atenția asupra faptului că această obligație duce la inhibarea dezvoltării și a exprimării personale. În plus, un adolescent obligat să se supună acestor limitări vestimentare va găsi oricum alte căi de a se exprima și chiar va dori să se răzvrătească, să arate că nu se supune acestor reguli. De altfel, propunerea legislativă ca uniformele școlare să fie obligatorii a fost de mai multe ori respinsă.
După cum s-a spus, o problemă este legată de aspectul uniformelor, ale căror modele sunt deseori prea puțin atractive, unele fiind chiar dezagreabile. Imaginea uniformelor din școala primară este suficientă, modelul acestora nefiind foarte inspirat. Uniformele sunt uneori și incomode și diferențiază incorect ceea ce trebuie să poarte fetele și ceea ce trebuie să poarte băieții: de ce ar trebui fetele să fie obligate să poarte fuste?
Faptul că cele de mai sus sunt probleme ce duc la respingerea ideii de uniforme școlare este dovedit de opțiunea unor licee de a introduce uniforme, însă modelul acestora urmând să fie votat de către elevi printr-un sondaj. Atât timp cât elevii simt că au un cuvânt de spus, că au o anumită putere de decizie, răzvrătirea este oprită.
Ce beneficii ar putea avea purtarea uniformelor școlare de către copii?
Sentimentul de apartenență. Școlile și liceele, în special cele cu o tradiție, doresc ca prin uniforme să stimuleze un spirit de apartenență al copiilor, o mândrie de a face parte dintr-un mediu prestigios. De multe ori, se limitează la a cere purtarea unei veste sau doar a unui ecuson, lăsându-le astfel în mare parte libertatea elevilor de a se îmbrăca după preferințe.
Diferențierea între ținuta la școală și cea din timpul liber ar avea ca efect și o atitudine adecvată mediului școlar. La fel cum o persoană se separă în parte de identitatea personală și devine momentan doctorul îmbrăcându-și halatul, elevul își va aminti că este la școală și că are anumite obligații.
Unii profesori cred că elevii care poartă uniforme sunt mai atenți, mai liniștiți și mai concentrați la sarcinile școlare. Purtarea uniformelor ar avea ca efect și reducerea violenței, elevii comportându-se mai disciplinat. Este destul de limpede faptul că uniformele sunt un semn al disciplinei și stimulează ordinea, însă impunerea acestora trebuie făcută doar și doar după ce elevii au dreptul să își exprime opiniile.
Uniformele școlare ar promova egalitate și ar reduce discriminările pe baza diferențelor materiale dintre elevi. Unul dintre argumentele prime ale introducerii uniformelor îl reprezintă faptul că astfel elevii nu vor mai face distincții atât de brute între aspectul unui coleg și aspectul altuia. Astfel, elevii ce nu-și permit să se îmbrace la modă sunt scutiți de discriminare.
Așa ar crește toleranța în școli (deși se omite faptul că adevărata toleranță nu presupune să fim toți la fel, ci, dimpotrivă, presupune să acceptăm diferențele dintre noi). În plus, diferențele vor rămâne vizibile, căci diverse accesorii precum telefoanele vor indica statutul elevilor. Elevii nu vor uita de diferențele clare de statut dintre ei – să nu omitem faptul că mulți interacționează și în afara școlii, acolo unde au libertatea de a se îmbrăca așa cum doresc.
Un alt argument ar fi că introducerea uniformelor școlare ar scuti părinții de cheltuieli majore pentru vestimentația copilului. Nu se are însă în vedere faptul că un copil va dori oricum să aibă haine la modă, o va dori cu atât mai mult cu cât este obligat ca la școală să se îmbrace cu o ținută ce nu-i este pe plac. În plus, inclusiv costul uniformelor este destul de mare pentru unii, în special având în vedere că un copil crește de la un an la altul.
Uniformele ar asigura respectarea unui cod vestimentar adevat și decent. Acesta este un fapt incontestabil: vestimentația unor elevi, în special în liceu, nu este deloc adecvată unui mediu instituțional, în care se studiază. Adolescenții depășesc uneori unele limite dorind să iasă în evidență și nu înțeleg de ce nu s-ar îmbrăca la școală așa cum o fac în oraș. Părinții au prea puțin control asupra modului în care se îmbracă un tânăr, căci nu i te poți impune întotdeauna prin amenințări.
Însă această reală problemă este de multe ori rezolvată prin impunerea nu a unei uniforme, ci a unui cod de reguli vestimantar, care să explice ce este și ce nu este acceptabil. Multe licee au deja astfel de coduri, care interzic fuste mini, decolteuri, pantaloni cu talia joasă, șepci etc.. Deși și acesta este un mod de a limita libertatea de exprimare, ea nu este complet inibată, ci doar orientată pentru a se adecva unui mediu instituțional (la urma urmei, nici la serviciu persoana nu merge îmbrăcată așa cum dorește!).
Esențialul stă aici: nu trebuie să li se fure libertatea de exprimare elevilor; ei trebuie să aibă un cuvânt de spus. Dacă un vot arată respingerea completă a ideii de uniformă, o școală are și opțiunea ecusoanelor sau a unor alte mici accesorii pentru a își păstra imaginea, specificul, tradiția. Fiecare instituție școlară trebuie să facă această decizie în colaborare cu elevii și părinții acestora.