Orice copil la orice vârstă suferă în urma divorţului părinţilor săi, este un fapt inevitabil; însă copiii care suferă cel mai mult, a căror bunăstare este grav afectată de separare sunt copiii ai căror părinţi nu reuşesc să menţină o relaţie de cooperare amiabilă, continuând războiul dintre ei.
Un prim fapt important este cel că divorţul nu semnifică ruperea oricăror relaţii între foştii soţi, oricât şi-ar dori ei aceasta. Când copiii intră în ecuaţie, relaţia trebuie să continue. Este nevoie de cooperarea părinţilor pentru a se asigura bunăstarea copilului. Şi pentru aceasta, este nevoie ca cei doi să nu se războiască. Binele copilului este pe primul loc şi foştii soţi rămân amândoi părinţi.
Divorţul aduce cu sine o mare de emoţii negative, iar relaţia dintre soţi pare prea greu de continuat. Dar este factorul cel mai important pentru asigurarea bunăstării psihice a copiilor. Nu copiii ai căror părinţi se separă întâmpină probleme, ci copiii ai căror părinţi se separă şi apoi refuză orice comunicare, orice înţelegere, luptându-se între ei. Ostilitatea şi agresivitatea în relaţia dintre părinţii divorţaţi afectează în primul rând pe cei mici!
Există atâtea aspecte în care cooperarea foştilor soţi este importantă, pornind de la timpul petrecut de copil cu ambii părinţi, la disciplină, la deciziile legate de viaţa copilului. Pur şi simplu nu trebuie ca un singur părinte să rămână după separare responsabil de copil! Este trist, însă sunt cazuri în care relaţia agresivă dintre foşti duce la situaţii ciudate, precum cea când un părinte refuză să participe la importante evenimente din viaţa copilului său (aniversări, ceremonii de absolvire, nuntă) doar pentru că celălalt părinte va fi acolo. Nu aşa trebuie să fie lucrurile…
De ce este atât de importantă o relaţie amiabilă între părinţii divorţaţi:
Adaptarea copilului după separarea părinţilor săi se face doar dacă acesta nu este implicat în războiul dintre părinţii săi. Copilul nu are nici o vină şi trebuie să i se arate aceasta, nu trebuie implicat în nici un fel în ostilităţile foştilor soţi. A îi vorbi copilului de rău despre celălalt părinte este unul dintre cele mai rele lucruri, la fel a continua certuri agresive după divorţ de faţă cu el (chiar şi la telefon).
Relaţia ca soţi este sfârşită şi totuşi relaţia ca părinţi continuă. Poate că acest fapt nu este uşor de făcut, însă adulţii trebuie să încerce să separe aceste două aspecte ale relaţiei, să uite de trecutul lor ca parteneri şi să continue doar relaţia de cooperare ca părinţi. O relaţie care să se axeze strict pe interesul şi pe viaţa copilului, o relaţie amiabilă, nu de prietenie, ci de cooperare.
Prin copii rămâneţi uniţi oricât aţi prefera să vă ignoraţi şi să uitaţi unul de celălalt. Un copil nu trebuie pus în situaţia de a alege între un părinte şi celălalt! Problemele dintre voi nu trebuie să devină problemele copilului vostru. A îi refuza celuilalt drepturile sale de a petrece timp cu cel mic, de a lua parte la deciziile legate de el, de a contribui la creşterea copilului este o alegere neinspirată. Soţi nu mai sunteţi, dar continuaţi să fiţi o familie, chiar dacă separată. Dacă unul dintre cei doi adulţi nu rămâne implicat în viaţa copilului după divorţ, acesta va considera că este vina sa şi că părintele nu-l mai iubeşte. Dacă, pe de altă parte, ambii continuă să fie prezenţi în viaţa sa, copilul se adaptează mai uşor la separare.
Cooperarea foştilor soţi în luarea deciziilor şi în modul de a disciplina copilul este extrem de importantă. Oricât aţi prefera să vă războiţi sau să ignoraţi fostul partener, acestea vor face tot copilul să sufere. De exemplu, dacă un părinte are un anumit mod de abordare a relaţiei sale cu cel mic şi un anumit mod de a disciplina în timp ce celălalt are un mod cu totul diferit, apar dificultăţi de adaptare şi de disciplină.
Părintele care îi refuză celuilalt dreptul de a se implica în viaţa copilului după divorţ va ajunge urât de propriul său copil. Războiul, ostilităţile dintre foşti nu fac decât să provoace şi mai multă suferinţă, atât celor doi, cât şi celui mic. Nu există deja destulă durere?
Pare imposibil, în special în cazul unui divorţ ostil şi în special în perioada imediat următoare separării. Însă există părinţi care au reuşit în timp să construiască între ei o nouă relaţie, care nu se bazează deloc pe vechea lor relaţie, ci exclusiv pe binele copilului. A încerca o relaţie amiabilă, de cooperare cu fostul partener este decizia cea mai înţeleaptă pe care o pot lua doi părinţi divorţaţi. Odată ce relaţia ca soţi este sfârşită, ce rost mai are să ţii cu dinţii de resentimente, de furie, de regrete şi acuzaţii? Are rost să îţi continui viaţa şi să te gândeşti la bunăstarea copilului tău…
Par vorbe goale, par idealuri imposibile, însă realitatea arată că sunt foşti care reuşesc să creeze o relaţie de cooperare între ei, pentru binele copiilor; iar acei copii se adaptează şi trec cu bine peste separare, deoarece ştiu că ambii părinţi continuă să-i iubească, că ambii continuă să fie prezenţi.
