Stim cu totii ca gelozia excesiva poate distruge o relatie de cuplu, lipsa de incredere, suspiciunile si banuielile, posesivitatea devenind uneori insuportabile. La inceput, putina gelozie este naturala. Ce se intampla insa cand emotiile de gelozie scapa de sub control si gelozia acapareaza relatia? Va prezentam povestirea unui barbat care a realizat la timp ca gelozia poate distruge o relatie.
Am vazut un articol despre gelozie pe site si am zis sa va trimit acest text. Dintotdeauna am fost un iubit gelos, insa niciodata nu am intrecut o limita – pana ce am inceput o relatie cu o fata ce m-a innebunit, m-a facut sa nu o doresc decat pe ea. Si tocmai pe acea fata era cat pe ce sa o pierd din cauza stupiditatii. De aceea am spus sa va scriu prin ce am trecut: imi scuzati lipsa de talent de scriitor, insa cred ca povestea e cea care conteaza, nu felul in care reusesc sa o scriu!
Am avut doua relatii mai lungi pana sa o intalnesc pe Raluca. Ambele au fost tipul de relatii „asa si asa”: la inceput eram indragostit, apoi pe masura ce timpul trecea, mi se cam domolea „indragosteala”, pana in punctul in care nu mai stiam de ce sunt cu iubita mea. Ambele s-au terminat destul de repede (prima relatie a durat peste un an, a doua doar vreo 7 luni), eu fiind cel care a hotarat ca nu mai au rost.
Dar chiar si in acele relatii, eram gelos: nu suportam ideea ca iubita mea ar dori pe altcineva, ca ar considera un alt barbat mai bun si nu suportam sa vad un barbat uitandu-se prea lung la iubita mea! Acum ma gandesc si cred ca stiu ca unul din motivele pentru care m-am despartit de ambele iubite este fix acesta: sa fiu sigur ca EU sunt cel care incheie relatia de cuplu, pana sa nu fie EA cea care ma insala sau paraseste! Vorbind de orgoliu…
Am cunoscut-o pe Raluca la un bal al bobocilor: la facultatea de informatica, eu eram in ultimul an, ea era boboaca. Nu as putea spune ce m-a atras atat de mult la ea, parca m-a pocnit practic cineva in cap si nu puteam decat sa ma uit la ea. Cu putin curaj din pahar (da, stiu, nu e tocmai o idee buna!), am abordat-o si ea a parut ca e interesata. Asa am inceput noi sa iesim.
De prima data cand am vorbit cu ea, m-a cucerit pentru ca era o fata atat de independenta, puternica, sigura si…putin baietoasa! Era tipul pe care celelalte fete nu prea il suporta si care are mai degraba amici barbati, asta fara sa isi fi pierdut prea mult din feminitate (prefera haine „baietesti”, dar cand se aranja si imbraca in rochie, sucea mintile masculilor!).
Si de aici au pornit si problemele cu gelozia mea. Cum se uita cineva admirativ la ea, fierbeam. Fiind la o facultate cu populatie majoritara de baieti, avea un grup de amici care nu-mi convenea deloc. Am incercat sa ies impreuna cu ea la iesiri in grup, dar nu imi placeau tipii catusi de putin.
Asa ca, cu tupeu, i-am cerut sa nu se mai vada cu acesti amici. Ba i-am cerut si sa nu mai vorbeasca atata online (o simpla discutie mai lunga cu vreun barbat ma scotea din sarite). Ma prefaceam ca ma joc cu telefonul ei, dar ii citeam mesajele si urmaream contactele. I-am cerut sa posteze clar pe Facebook „in a relationship” si sa posteze mai multe poze cu noi doi. Prima perioada, ea doar radea de gelozia mea; cred ca intr-un fel ii placea sa stie ca-s atat de innebunit dupa ea si ca o vreau doar pentru mine.
Dar pana la urma a obosit sa tot vada cum eu fac crize de gelozie din nimic; dintr-o privire, dintr-un cuvant amabil, dintr-un gest de politete. Practic, ma infuriam subit cam din orice. Si stiti de ce? Eu stiu acum: pentru ca e adevarat ce se zice, si anume ca gelozia prea mare vine din lipsa ta de incredere. Nu e vina iubitei tale, e vina ta ca nu crezi in tine. De fapt eu credeam ca nu o merit pe ea si ma simteam amenintat. Ceea ce e stupid, pentru ca tocmai purtarea mea era cat pe ce sa distruga relatia, era cat pe ce ca ea sa zica „gata, m-am saturat”.
Ca o idee sa stiti cat de gelos eram, sa va povestesc: intr-o zi de primavara, eram cu ea la o terasa; un omulet probabil plin de spiritul primaverii a trecut printre mese si a oferit cate o narcisa fiecarei fete. Cand i-a dat floarea iubitei mele, m-am ridicat, m-am uitat la el, nu am zis absolut nimic, insa am luat floarea din mana Ralucai, am aruncat-o pe jos si am calcat-o in picioare. Toti se uitau ca la circ. Si Raluca a trecut prin multe scene de gelozie asemanatoare, chiar mai rele.
Pana la urma, relatia noastra de cuplu a fost salvata de „trezirea” mea: mi-am dat seama ca Raluca chiar ma iubeste; ca daca nu m-ar vrea, nu s-ar purta asa, nu s-ar uita asa la mine, nu ar spune ca ma iubeste. Mi-am dat seama ca era in stare sa suporte toate scenele mele de gelozie (in ultima vreme din ce in ce mai greu, caci incepuse si ea sa se infurie), le suporta tocmai pentru ca ma iubea. Cred ca gelozia s-a micsorat si pentru ca a trecut timpul, ea nu a facut nimic care sa imi dovedeasca ca am dreptate cu suspiciunile mele si s-a mai domolit si acea dorinta sa o am doar pentru mine (foarte bine ca asa s-a intamplat!).
Si i-am spus ca o sa incerc sa termin cu gelozia, ca am inteles si eu in sfarsit cat de enervant este sa fii cu un om care rabufneste din orice. Poate ca nu imi dadeam seama daca nu era prietena ei cea mai buna, care m-a intrebat cu cateva seri inainte de ce sunt asa, de ce o fac atat de mizerabila pe iubita mea. De abia dupa asta mi-am dat seama ca gelozia mea o facea pe iubita mea mizerabila!!! Inainte nu ma gandeam decat la ce simt eu!
Inca un lucru despre gelozia mea: o stresasem atat de tare cu crizele mele si cu banuielile mele, ca ea ma mintise de cateva ori: mi-a zis asta cand am recunoscut ca am fost prea prost si gelos. Ma mintise cu cine iese doar ca sa nu ma mai auda cum incep cu prostiile mele. Si mi-am dat seama cat de aproape de sfarsit era relatia noastra: eu cu gelozia, ea cu minciuna.
Insa simplul fapt ca mi-a spus sincer ca m-a mintit m-a facut sa pricep ca una din doua: ori o termin cu crizele (sau macar imi dau straduinta), ori totul se va termina. Am ales prima varianta; si desi inca sunt gelos, Raluca este mandra ca macar am recunoscut si ca macar incerc de cele mai multe ori sa ma abtin si sa gandesc inainte de a mai face vreo prostie!
