Majoritatea copiilor arata foarte clar atunci cand ceva nu le convine sau cand sunt furiosi; alti copii, insa, reactioneaza diferit, adoptand o strategie de retragere: este ceea ce se numeste agresivitate pasiva; de ce se comporta copilul pasiv-agresiv fata de parintii sai? De ce, in loc sa isi exprime direct emotiile si parerile, tinde sa faca opusul?
Furia sta in spatele agresivitatii pasive (ca si in cazul agresivitatii directe). Unii copii isi exprima emotiile direct, manifestandu-se agresiv (fizic sau verbal), altii se retrag, refuzand sa comunice. Copilul care nu raspunde parintelui sau, parand surd la intrebarile acestuia, copilul care ignora cererile parintelui sau, refuzand sa faca ceea ce i se cere, copilul care se retrage si evita comunicarea este un copil pasiv-agresiv.
Refuza sa vorbeasca si nu raspunde la intrebari
In cel mai bun caz, raspunde monosilabic si se retrage cat mai rapid, evitand orice conversatie mai lunga. Uneori, nu spune nici un cuvant, parca surd si mut. Daca raspunde, de obicei sfideaza, refuzand pur si simplu sa spuna de ce se comporta in acest fel si oferind replici de tipul „nu-ti pasa, de ce intrebi”.
Refuza sa faca ce i se cere
Pare ca nici nu aude ce i s-a cerut sa faca, incapatanandu-se sa nu asculte; sau raspunde sec si sfidator „nu vreau” sau „mai tarziu”; alteori, spune ca va face ce trebuie, parand ascultator, insa nu o face, ba chiar face opusul a ceea ce trebuia. Atitudinea sa este distanta si rece, incarcata de resentimente si de o furie muta.
Face intentionat lucruri gresite
Sfideaza parintii in mod subtil, negand ca a intentionat sa faca ceva rau. Incalca regulile si nu-si indeplineste sarcinile sale obisnuite, minte si ignora orice incercare a parintilor de a afla ce este in neregula.
Furia este radacina agresivitatii; de ce este copilul furios?
Parintii pot fi sursa furiei sale; copilul se simte uneori tratat incorect (de exemplu, cand i se refuza ceva sau cand este pedepsit si el considera ca nu merita acea pedeapsa); alteori, se simte neglijat si lipsit de afectiunea si atentia parintilor sai (gelozia fata de un frate sau o sora da nastere la acest tip de reactii); alteori, se simte ignorat, nebagat in seama, simte ca ce crede el nu conteaza si ca nu are deloc un cuvant de spus in familie (si apar astfel resentimente).
Insa reactioneaza la aceasta furie intr-un mod pasiv-agresiv: in loc sa faca o scena de nervi, sa tipe, sa se agite, el evita de fapt sa se exprime deschis si evita un conflict deschis, alegand sa se razbune prin ignorarea parintilor si a cererilor lor.
Frustrarea este inca o cauza pentru care copilul se poate comporta pasiv-agresiv fata de parintii sai
De ce devine copilul frustrat? Frustrarea este deseori nascuta din sentimentul ca nu poate sa faca ceea ce i se cere; fie ca este vorba de sarcini scolare sau de sarcini in casa, copilului i se pot parea prea dificile, plictisitoare si neatractive. In special cand nu se crede capabil sa indeplineasca o sarcina, devine frustrat si arunca vina pe cei care i-au dat acea sarcina. De aici se naste comportamentul pasiv-agresiv, copilul refuzand sa isi indeplineasca sarcinile.
Lupta cu autoritatea creeaza comportamente pasiv-agresive la copil
El simte ca nu castiga, ca nu are putere in casa; si descopera o modalitate de a avea putina putere: refuzand sa vorbeasca, sa asculte si sa faca ce i se cere, arata ca parintii sai nu au putere asupra sa; in plus, odata ce parintele se infurie, copilul este satisfacut ca a obtinut aceasta reactie – vede ca are aceasta putere asupra parintelui. Iar odata ce parintele, vazand ca copilul refuza sa faca ceva, o face in locul sau, deja a oferit copilului o mare putere (de exemplu, daca ii cereti in mod repetat sa isi faca curat in camera, nu o face o perioada si o faceti in locul sau).
Lipsa capacitatii de exprimare a emotiilor sta in spatele agresivitatii pasive
Fie deoarece copilul a fost invatat ca nu este frumos si ca nu are voie sa se exprime agresiv (sa tipe etc.), fie deoarece nu stie sa isi exprime adecvat verbal emotiile negative (uneori, nici nu le constientizeaza, nu stie ce simte), copilul reactioneaza pasiv-agresiv, refuzand sa se exprime si sa asculte. De asemenea, copilul pasiv-agresiv crede ca parintii nu ar intelege ceea ce simte el, crede ca nu are rost sa vorbeasca cu acestia, astfel ca alege sa ii evite si sa se retraga.