Tarantula mexicană cu picioare roşii este una dintre cele mai populare si mai cautate specii de paianjeni in comertul cu animale de companie. Acest lucru se datoreaza aspectului sau interesant, dimensiunii corporale mari si culorilor stralucitoare. De asemenea aceasta tarantula traieste foarte mult si este considerata una dintre cele mai pasnice si putin agresive specii.
Arealul sau este format din zonele desertice si semi-desertice, de pe coasta Oceanului Pacific din sudul Statelor Unite ale Americii si din Mexic. Este o mare iubitoare de habitate umede, cu multe tufisuri in care sa poate ascunde in vizuini de ochii pradatorilor.
Un exemplar adult poate avea lungimea corpului de 7-8 cm, iar daca se ia in calcul si lungimea picioarelor se ajunge la marimea de 17-18 cm. Greutatea sa corporala variaza intre 15-16 g. Numele tarantulei se refera la coloritul picioarelor sale negre cu marcaje rosii-portocalii, iar denumirea stiintifica de Brachypelma smithi vine de la numele colectionarului de artropode H. H. Smith, care a descoperit aceasta specie in anul 1888. Corpul sau este indesat, negru sau maroniu, acoperit cu fire groase si scurte de par, de culoare roz.
In caz de pericol sau situatii de stres tarantula isi scutura firele de par de pe abdomen. Daca sunt atinse cu mana acestea provoaca o reactie alergica, macarime puternica si inrosirea pielii, iar in cazul in care se intampla ca firele de par sa ajunga in ochi ele pot deteriora vederea. Desi este un paianjen non-agresiv nu trebuie complet ignorat faptul ca se poate intampla sa devina agresiv din cauza stresul, si astfel sa muste rapid, pe neasteptate. Muscatura sa nu este foarte grava insa cu siguranta va provoca umflarea zonei si senzatie de mancarime puternica.
Un astfel de paianjen poate fi adapostit intr-un terariu de tip orizontal, de minim 50 litri, in care se pune un strat gros de 5-6 cm din nisip si scoarta de copac si un vas de ceramica sau alt obiect care se aseamana cu un adapost in care se poate ascunde. In mediul sau natural tarantula sta in gauri sau vizuini pe care le sapa in solul moale. Acesta este un mod de aparare de pradatori, iar firele de par ii protejeaza corpul de atacul acestora.
Temperatura in terariu trebuie sa fie de 27 grade Celsius, iar umiditatea destul de ridicata, de 65-70%. Hrana sa consta din soparle si rozatoare de dimensiuni mici, diferite specii de insecte, greieri, lacuste, viermi, gandaci. Conform crescatorilor cu experienta tarantula trebuie hranita o data pe saptamana, in cazul in care se doreste sa creasca mai repede ea poate fi alimentata mai des. In perioada de naparlire paianjenul va refuza mancarea, la fel va face si daca nu ii este foame.
In perioada de reproducere masculul ajuns la maturitatea sexuala va merge in cautarea femelei. Din acest moment insa el va fi in pericol de a fi mancat de femela. Dupa ce s-au imperecheat masculul va trebui sa se miste foarte repede si sa se indeparteze de aceasta deoarece in caz contrat femela nu va scapa ocazia sa-l devoreze, considerandu-l o prada bogata in proteine si substante nutritive ce ii foloseste in organsim pentru dezvoltarea oualor. La scurt timp femela depune un numar mare de oua, care variaza intre 100-600. Dupa eclozarea acestora apar micile exemplare care trebuie hranite cu greieri, muste Drosphilia si alte insecte.
Speranta de viata la tarantula mexicana cu picioare rosii este de aproximativ 20-30 de ani.
