M-am gândit de multe ori la motocicliști. De ce?Pentru că de mic îi vedeam și admiram. Chiar am fost plimbat de vecinul cu MOBRA, în copilărie.
Am câteva cunoștințe care iubesc motorul, nu l-ar lăsa pentru nimic. Eu nu mă văd pe 2 roți decât pe „biță”, mai ales după ce am văzut un accident grav cu o motocicletă chiar în fața mea. A fost groaznic, nu doresc nimănui să asiste la așa ceva.
Îi întâlnim, în trafic, destul de des. Uneori nu îi vedem la timp, alteori îi evităm la milimetru. Există și stickere care ne avertizează – Atenție la motocicliști!
L-am rugat pe Dragoș, să ne explice mai bine:
Un motociclist despre motocicliști
Salut. Eu sunt Dragoș, donator de….
Mă scuzați, dar încă nu mă grăbesc să donez nimic. Se spune că există două tipuri de motocicliști: cei care au căzut, și cei care nu au căzut ÎNCĂ.
Ei bine, eu am categoria A (adică am dreptul să conduc motociclete) de vreo 10 ani, și până acum nu am făcut cunoștință cu asfaltul. Nu am oase rupte, și nu am nicio grefă de piele. Fac parte, deci, din categoria celor care nu au căzut ÎNCĂ. Nu știu dacă e vorba de pricepere sau noroc chior. Mai ales că merg des prin București, de când se topește zăpadă în martie, și până prin decembrie, dacă nu ninge. Nu e ușor și nici măcar nu pot spune că simt vreo plăcere deosebită.
Cum e pe motor?
Cum e pe motor? De multe ori frig. Pentru că, dacă vouă va e răcoare, pe mine mă mai bate și vântul creat de deplasarea cu motocicleta. Alteori, vara la 40 de grade, fac saună în trafic, sub echipamentul care trebuie să mă protejeze în caz de vreo căzătură. Nu, nu s-a inventat încă instalația de aer condiționat pentru motociclete. Tot eu sunt ăla greu de văzut în oglindă, cel care primește mucuri de țigări în viziera sau lichid de spălat parbrizul de la mășina din față. Îmi caut mai mereu îngrijorat motocicletă parcată, sperând că n-o s-o găsesc trântita de vreun curios care s-a sprijinit de ea pentru un selfie, că nu a umblat pe la butoane și că nu s-a jucat x și o cu vreo lama pe ea.
Vedeți, deci, că nu e simplu. Mai ales într-un București cu șoferi grăbiți și nervoși, plin de gaze de eșapament. Și totuși… Oricât ar fi de aglomerat, ajung în maxim 20 de minute la serviciu. Și tot la fel seara, când mă duc acasă. Salvez în felul asta cam două ore în fiecare zi, două ore pe care le-aș petrece în trafic în loc să mă duc la sala de fitness.
Așa suntem noi, motocicliștii. Ne place să facem sport. Chestia asta ne mai ajută și în disputele cu taximetriștii obraznici, care întorc pe linia continuă și nu dau prioritate nimănui. De ce m-am apucat să va povestesc toate astea? Păi în primul rând pentru că e iarnă, și acum am timp să ma gândesc la mai multe lucruri.
Ce ne roagă un motociclist?
Și în al doilea rând, să va rog să ne faceți loc, atunci când puteți. O motocicletă în plus înseamnă mai mult loc pe stradă pentru voi, cei cu patru roți, care aveți căldură și aer condiționat.
Și încă ceva: nu ne place să ne numiți “donatori”. Cu toate că mulți dintre noi ne-am dat acordul, în caz că …
Deci, acum îi înțelegem pe motocicliști?
Eu zic că Dragoș ne-a făcut să înțelegem mai bine cum stă treaba. E clar că avem drepturi egale în trafic, dar un șofer pe două roți e mai expus.
Clar, există și motocicliști nesimțiți, care forțează, se dau în spectacol, dar sunt specii rare, nu prea mi-a fost dat să-i văd.
Dragoș, mulțumesc pentru ajutor. Vă propun să fim prudenți și atenți!
Voi, șoferi (de A sau de B) cum vedeți lucrurile?
