Astazi, orice psiholog ti-ar spune ca bataia copilului este o metoda nu numai ineficienta, dar si absolut inadecvata, care il raneste si umileste, nu il educa! Desi traditional folosita, privita ca fiind absolut normala – „eu te-am facut, eu te omor”, bataia copilului de catre parinti (sau alti adulti din jur) este azi o metoda inacceptabila, atat datorita ineficacitatii, cat si a efectelor negative si a brutalitatii.
Tocmai de aceea, bataia copilului de catre parinti, bunici, alte rude sau profesori este chiar ilegala in 30 de tari si ilegala in mediul scolar in alte aproximativ 100 de tari. Si totusi, in special in tara noastra, in care mentalitati invechite persista, nu este tocmai ciudat sa vedem chiar in public cum o mama tipa oribil la micutul sau si il plesneste „dragastos”. „Este pentru binele sau”, „ma doare mai mult pe mine decat pe el cand trebuie sa fac asta”, „altfel nu asculta” – numai cateva scuze pentru folosirea agresiunii fizice, cand de fapt explicatia sta in faptul ca parintele nu este eficient, nu stie si nu incearca din rasputeri sa comunice cu copilul.
Daca mergi in mediul rural si ii explici unei mame ca bataia copiilor nu este o metoda acceptabila, ca are efecte negative asupra integritatii fizice si psihice, ca afecteaza demnitatea persoanei si ca si un copil mic este o persoana, se va uita cel mai probabil ciudat la tine (sau va pufni in ras)… De aceea este atat de important sa se faca atat cunoscute, cat si pe intelesul oricui exact ce efecte negative are bataia, agresiunile fizice – chiar de intensitate mica – in cresterea si dezvoltarea unui copil.
Nu exista copil mic obraznic
In special la varstele mici, sub 5 ani, bataia copilului nu numai ca nu e necesara, nu e adecvata si nu e eficienta – este un fapt oribil! Pentru ca nu exista copil mic „obraznic”. Copiii mici fac fapte rele nu cu rea intentie, ci fie pentru ca nu stiu ce efecte are un act, fie pentru ca se simt frustrati. De multe ori, o fapta rea este de fapt modul copilului mic de a cere putina atentie. Si unii parinti ii ofera acea atentie prin tipete si o palma! Dar nu acest fel de atentie este vital in dezvoltarea copilului.
In asemenea situatii, copilul nu numai ca se simte umilit si rau tratat, insa nu intelege pedeapsa si se simte tratat incorect. Sigur, exista copilasi neastamparati care pot scoate din sarite parintii, insa bataia NICIODATA nu este solutia! Dar realitatea arata un fapt ingrijorator: un studiu spune ca in America, unde efectele negative ale pedepsei corporale au fost larg dezbatute, 94% din parinti isi palmuiesc regulat copiii intre 3 si 5 ani! Chiar si o palma usoara afecteaza coilul – daca nu fizic, atunci in mod sigur psihic. Tu nu poti vedea aceste efecte, ele insa exista si se prea poate sa le vezi in adolescenta copilului.
Umilinta
Un copil batut, chiar daca doar palmuit, sufera mai mult decat ai putea crede. Da, daca bataia nu se repeta, in cazul in care parintii ii dau doar o palma foarte rar, el se prea poate sa uite de acea palma in ceva timp. Insa pe moment, ii afecteaza intens integritatea. Ce inseamna asta? Un exemplu: copilul, cand este suparat, poate arunca cu jucarii sau lovi in perne, in jucarii; el face asa pentru ca te-a vazut probabil pe tine sau un alt adult lovind intr-un obiect oarecare la suparare.
Ei bine, cand il lovesti pe el, copilul se simte fix ca un obiect pe care tu iti reversi mania, ca si cum nu conteaza, ca si cum tu poti face ce vrei cu el. Copilul lovit mai des ajunge sa se simta atat temator, anxios, cat si singur, inutil, umilit. Si pe masura ce creste, anxietatea si teama de a fi lovit se transforma in resentimente si respingerea parintilor. O palma la suparare nu are efecte intense – daca ea nu se repeta si realizezi ca ai facut o greseala.
Invatare prin imitatie
Esti primul si cel mai important model pentru un copil! Si daca il expui direct sau indirect (ca martor) la agresiuni fizice, il inveti practic ca acesta este modul normal in care se reactioneaza la suparare si modul in care te impui in fata altuia mai slab! Copiii batuti, chiar daca e vorba doar de cate o palma uneori, devin agresivi cu alti copii mai slabi si devin des apoi adulti agresivi.
Atat pentru ca imita comportamentul observat, cat si din frustrare. Copilul se simte neputincios si slab si compenseaza cautandu-si la randul sau o „victima” pe care isi poate revarsa emotiile negative. Copilul care vede ca o cearta sau o suparare se rezolva prin agresiune fizica si tipete nu va invata decat cu greu ca nu asa se rezolva o problema! Gandeste-te ca toti – chiar toti – criminalii si violatorii au fost in copilarie agresati de catre parinti sau alte persoane!
Efectele pedepsei fizice
Ti se pare eficienta pedeapsa fizica pentru ca copilul devine tacut si face ceea ce ii spui? Ei bine, aceasta „eficacitate” este doar pe moment! In realitate, nu prin bataie il inveti cum sa se poarte, bataia NU poate fi o metoda de educatie! Pentru ca pedeapsa corporala are ca efect un comportament bun al copilului de suprafata, din teama. Insa copilul dezvolta resentimente, isi evita parintii si la un moment dat, va incepe sa se comporte rau din „ciuda”, desi stie ca va fi pedepsit!
Un studiu excelent depre pedeapsa corporala arata ca palmuitul copilului regulat va duce spre cresterea comportamentelor negative, nu diminuarea lor! In plus, aceste resentimente cresc si afecteaza relatia parinte-copil. Odata ce un parinte apeleaza de prea multe ori la pedepse corporale, nu se mai poate vorbi de o sansa pentru comunicare. Si odata ce copilul creste, devine adolescent, isi va respinge si ignora parintii. Deci, pe termen lung duce la incalcarea voita si rautacioasa a regulilor, iar pe termen scurt afecteaza grav emotiile, imaginea de sine a copilului si relatia cu parintele.
Un copil lovit va fi trist si umilit, emotii ce se transforma in frustrare si furie – pe care le va tine inauntru pana ce explodeaza sau le va elibera prin agresarea unui alt copil mai mic. Pretul pentru pedepse corporale este mare si il veti vedea – daca nu imediat, atunci pe masura ce copilul creste. In plus, se pare ca un copil des pedepsit cand se comporta rau isi dezvolta mult mai greu un control intern, un sistem propriu de etica, pentru ca nu este lasat sa gandeasca singur, sa vada singur de ce ceva e bine si ceva e rau!
„Palmuitul nu este agresiune”
Intr-un fel adevarat – a da o palma din cand in cand copilului nu este egal cu a-l abuza! Insa este tot o forma de agresiune si impunere brutala a celui puternic asupra celui mic. Nu va pacaliti, spunandu-va ca o palma este normala din cand in cand! Chiar si o palma, mai ales cand este repetata, afecteaza stima de sine, sentimentele copilului, relatia lui cu tine.
O palma data calm, cu un scop anume nu este nici mai rea, nici mai buna decat o palma neintentionata, scapata la nervi! Tot palma este si daca nu realizezi ca ai gresit si incerci sa nu mai repeti, efectele se vor vedea. Cauta cai sa comunici adecvat cu copilul, aratandu-i afectiune si respect. Nu poti lovi copilul intr-o clipa si apoi sa il imbratisezi in clipa urmatoare!
Este doar normal sa reactionezi la un anumit moment negativ – daca i-ai dat o palma, nu este o tragedie! Insa incearca sa realizezi ca nu asa ii faci educatie si ca nu asa mentii o relatie deschisa cu copilul tau. Oricat de enervant este micutul, retine ca este doar un copil, care se poarta ca un copil si deci uneori te scoate din sarite – insa a il pedepsi fizic nu este nici eficient, nici corect! Daca nimic nu merge in a il linisti si apelezi din disperare la palme, incearca sa cauti materiale despre comunicarea cu copilul si chiar sa vorbesti cu un consilier. Orice este mai bun decat educatia prin bataie…
