In societatea contemporana si in cadrul cuplurilor tinere de astazi, atunci cand se vorbeste despre roluri intr-o relatie, trebuie sa se tina cont de faptul ca nu mai este de mult valabila specializarea rolurilor in functie de sexul partenerilor. Astazi, rolurile sunt intersanjabile intre parteneri (de obicei). Foarte putine cupluri mai practica impartirea traditionala a rolurilor.
In societatea traditionala, in schimb, rolurile intr-o relatie erau clar delimitate si stabilite: femeii i se atribuiau rolurile legate de gospodarie si de tot ce include ea, iar barbatului rolurile legate de profesie si activitatea economica. Astfel, femeia era definita prin viata familiala, in timp ce barbatul de viata sociala si profesionala. Rolurile erau clare si nu se puteau refuza: femeia se ocupa de curatenie, spalat, gatit si de cresterea copiilor, in timp ce barbatul avea o slujba si intretinea financiar familia.
Aceasta situatie s-a pastrat neschimbata pana in momentul intrarii femeilor in numar mare pe piata muncii si chiar o buna perioada dupa aceea. Inca se pastreaza in unele medii rurale izolate, rolurile fiind impartite in mod natural: femeia face activitatile la care este priceputa, in timp ce barbatul le indeplineste pe cele care cer multa forta fizica (lucrul pe camp, in padure, etc.). Aceasta delimitare s-a pastrat chiar si astazi (dupa cum se va vedea) clara in ceea ce priveste rolurile intr-o relatie legate de cresterea si educarea copilului. Femeia – prin natura sa considerata sensibila si emotionala se ocupa de latura afectiva si materiala a cresterii copiilor, in timp ce barbatul – considerat cel dur si organizat, se ocupa de latura autoritara in educatie.
Astazi insa se observa o diminuare pana la disparitia completa a acestei impartiri a rolurilor intr-o relatie. Din ce in ce mai multe femei muncesc noua ore pe zi si castiga uneori mai mult decat partenerul lor si din ce in ce mai multi barbati se ocupa si de gospodarie. Zilele in care barbatul care „statea la cratita” era considerat un ciudat, un inadaptat sub „papucul sotiei” au trecut. Astazi, un barbat care gateste des este considerat chiar atragator si dezirabil! Rolurile intr-o relatie legate de gospodarie au devenit intersanjabile, in functie de timpul disponibil al fiecarui partener in parte si in functie de alegerile pe are le fac acestia.
In majoritatea cuplurilor tinere, partenerii isi impart de la inceput sarcinile domestice – fie in urma unei discutii, fie in mod instinctiv – in functie de preferintele lor si de capacitati. Anumite sarcini intra de obicei in mod natural in atributia barbatului – sarcini ce necesita forta sau sunt considerate neplacute de catre femeie: batutul covoarelor, mutatul mobilei, varuitul, dusul gunoiului. Iar anumite sarcini intra in atributia femeii, caci sunt considerate de multi barbati „feminine”: stersul prafului, spalatul vaselor si al rufelor.
Iar, in sfarsit, unele sarcini sunt impartite de obicei intr-un mod mai mult sau mai putin echitabil: se obisnuieste astazi, in cadrul cuplurilor tinere in care ambii parteneri lucreaza, ca rolurile intr-o relatie ce pot fi indeplinite de catre ambii, sa fie asumate cand de un partener, cand de celalalt, in functie de un program (aici ar intra curatenia generala si chiar gatitul!).
Astfel, se vorbeste astazi de o egalitate intre sexe in cadrul cuplului: dar aceasta sa fie realitatea? Dupa cum se observa mai sus, inca se pastreaza o anumita distinctie intre activitatile barbatului si cele ale femeii. Mai mult, de multe ori acele activitati care ar putea intra in atributia ambilor parteneri raman tot responsabilitatea femeii. Astfel ca se intampla ca femeia sa se confrunte cu o acumulare coplesitoare de responsabilitati: viata profesionala si viata familiala se imbina, ducand la o saturare a sarcinilor femeii.
Astfel ca nu se poate vorbi despre o impartire echitabila a rolurilor intr-o relatie, de multe ori acestea ramanand in atributia femeii. Dar o schimbare se observa totusi, cu atat mai importanta cu cat este o schimbare in mentalitate: nu se mai considera nepotrivit ca un barbat sa se ocupe de gospodarie, barbatul care gateste a castigat un statut apreciat si chiar barbatul care se ocupa in principal cu cresterea copiilor primeste doar respect. Numarul concediilor de paternitate a crescut simtitor, fapt ce arata ca incet-incet, aceste roluri vor ajunge sa nu mai tina cont de distribuirea pe sexe.
Rolurile intr-o relatie devin extrem de clare insa in momentul aparitiei unui copil. Sunt foarte putine cupluri care nu pastreaza impartirea traditionala: mama se ocupa de latura afectiva a cresterii copilului, iar tatal de latura autoritara a educatiei. Ceea ce s-a schimbat este latura materiala in cresterea copilului: in timp ce in mod traditional, tatal aducea venitul necesar, iar mama se ocupa de aspectele practice, precum hranitul si ingrijitul copilului, in ziua de astazi atat mama, cat si tatal aduc venitul necesar si se implica ambii in cresterea practica a copilului. Zilele cand schimbatul scutecelor era responsabilitatea stricta a femeii au trecut! Astazi vedem tatici mandri care isi hranesc bebelusul cu biberonul si il plimba in parc!
Insa se pastreaza – si asta din ratiuni naturale si in special practice – delimitarea rolurilor intr-o relatie legate de educatie: unul trebuie sa fie „cel bun”, celalalt „cel rau”! De ce? Pentru ca este dificil ca persoana care reprezinta autoritatea – cel care impune regulile si limitele si stabileste sanctiunile, intruchipat de obicei de catre tata, sa fie in acelasi timp si persoana care reprezinta afectiunea si emotivitatea – cel care ofera caldura si emotie, care consoleaza si mangaie, intruchipat in mod obisnuit de catre mama. Aceeasi persoana nu poate si nu trebuie sa abordeze ambele roluri, deoarece nu vor avea un efect la fel de solid. De aici dificultatea mamelor singure care isi cresc copiii – figura autoritara lipseste si acesti copii cresc de obicei intr-un mediu familial mult prea permisiv, de genul „laissez-faire”.
In concluzie, rolurile intr-o relatie inca sunt impartite intre parteneri si pe criteriul sexelor, insa se observa o crestere a egalitatii intre parteneri si o distribuire din ce in ce mai echitabila a acestora. Se vorbeste chiar despre „masculinizarea” femeii – care acorda din ce in ce mai multa importanta carierei profesionale si despre „feminizarea” barbatului – care adopta din ce in ce mai multe roluri traditional feminine. Insa atat timp cat aceasta uniformizare a sexelor are loc doar in domeniul activitatilor indeplinite de catre parteneri si nu in personalitatea acestora, nu exista nici un argument de a considera aceasta situatie alarmanta (cum incearca sa avertizeze unele persoane blocate in morala traditionala patriarhala).
