Intr-o societate in care individualismul este ideologia principala, in care omului ii este din ce in ce mai dificil sa isi arate adevarata fata, frica de intimitate este o adevarata boala sociala care afecteaza multe persoane. Aceasta pentru ca omul actual isi construieste diverse roluri sociale in functie de context, intretine multiple relatii in diverse domenii ale vietii sale, asa incat o relatie profunda, bazata pe onestitate, comunicare si afectiune este dificil de creat si sustinut.
Cei care se confrunta cu frica de intimitate au adevarate probleme in a intretine o relatie de lunga durata, fie ea de prietenie sau de dragoste. Sunt cei care se limiteaza la relatii superficiale de amicitie – prieteni de pahar, iar dragostea pentru ei este doar un cuvant folosit in filme si povesti.
Ce inseamna frica de intimitate? Inseamna a evita apropierea sincera de o persoana, de a evita sa arati adevarata ta fata, adevaratele tale ganduri si idei, de a te multumi cu afisarea unei masti agreabile, care te arata celor din jur ca pe o persoana placuta si joviala. Cel caruia ii este frica de apropiere si contact nu isi va impartasi niciodata problemele, temerile, gandurile negre, se va multumi sa spuna ca totul este ok.
Aceasta frica intensa de a crea o legatura profunda cu alte persoane vine din frica de a fi parasit – de a se atasa cu adevarat de cineva, pentru ca apoi sa sufere, sau din frica de a nu fi placut – daca si-ar dezvalui adevarata fata, omul se teme ca va fi judecat sau luat in ras. Asadar, decat sa riste sa se deschida in fata cuiva si sa fie lasate balta sau batjocorite, unele persoane prefera sa “joace precaut”, sa arate celor din jur doar partile placute ale personalitatii lor. Ele se feresc de atasament real si de relatii apropiate pentru ca stiu sau isi inchipuie ca stiu cat vor suferi atunci cand acele relatii se vor sfarsi.
Aceasta frica de intimitate vine din copilarie: acestor persoane nu li s-a oferit un model adecvat de comunicare in familie, ei au trait probabil intr-un mediu familial rigid, lipsit de afectivitate, in care exprimarea emotiilor era semn de slabiciune. Parintii lor probabil nu le-au oferit vreodata sansa sa isi exprime cu adevarat sentimentele, din lipsa de interes sau de disponibilitate emotionala. Alaturi de mediul familial necomunicativ, persoanele care se confrunta cu frica de intimitate au suferit cel mai probabil o mare pierdere si suferinta timpuriu, in cadrul dezvoltarii lor personale. Ei s-au atasat profund la un moment dat de o persoana din jur, numai pentru a fi apoi parasiti de catre acea persoana.
Mai putin important este daca chiar au fost parasiti, sau acea persoana a disparut din alte motive: s-a mutat in alta parte sau a decedat. Ideea ramane aceeasi: din cauza ca si-au permis sa se ataseze si sa arate cuiva adevaratul eu, au avut de suferit! Asa ca acele persoane isi vor promite solemn ca nu vor mai permite vreodata cuiva sa ii faca sa sufere. Isi vor construi temeinic un zid de aparare inlauntrul lor, care ii va pazi de ulterioare suferinte. Iar acel zid va fi atat de solid si util, incat ii va feri nu numai de durere, ci si de orice apropiere adevarata de alti oameni.
Ce fel de relatii au persoanele cu frica de intimitate? Relatii superficiale, sunt acei oameni care au o groaza de prieteni, fosti colegi, actuali colegi, prieteni de pahar cu care se vad din cand in cand…dar totul se opreste aici! Ei nu permit nici unuia dintre acesti prieteni sa se apropie prea mult si sa vada tot ce este de vazut. Poate ca au un prieten mai intim, de obicei din copilarie, de dinainte sa fie zidid acel perete care ii separa de restul lumii. Acel bun prieten poate fi singurul care ii cunoaste cu adevarat, dar nici chiar lui nu ii este permis sa afle prea multe si sa patrunda prea adanc in mintea lor.
Cat despre relatiile de dragoste, persoanele cu frica de intimitate se limiteaza la avea scurte relatii sau aventuri, nu dau niciodata destul timp relatiei pentru a inflori, pentru ca ar risca prea multe – cel putin asa cred ei! Asa ca, in loc sa riste sa fie parasiti, parasesc ei cat mai rapid partenerul, ferindu-se astfel de complicatii. Aceste persoane sunt de multe ori admirate pentru duritatea lor si pentru capacitatea lor de a trece inainte. Dar ceea ce oamenii din jurul lor nu realizeaza deseori este ca ei nu merg inainte, ci sunt blocati pur si simplu pe loc!
Nu permit vreunei relatii sa avanseze, asa ca se intorc cu o alta persoana si o iau de la inceput, pana ajung iar in punctul critic – atunci cand se tem de implicare emotionala! Aceste persoane sunt de multe ori cei care se concentreaza pe cariera profesionala si folosesc acest argument pentru a justifica lipsa de timp sau de disponibilitate pentru o adevarata relatie de cuplu. Sunt acei oameni care par atat de duri la suprafata, incat cei din jurul lor nici nu isi inchipuie cat de usor este sa spargi acea carapace de duritate, sub care nu ramane apoi decat teama si speranta!
Se poate depasi frica de intimitate si daca da, cum? De multe ori, pe masura ce aceste persoane se maturizeaza si realizeaza ca nu isi pot trai intreaga viata in izolarea lor sigura, apar cateva crapaturi subtile in zidul lor de aparare. Iar cu putin noroc, va aparea acea persoana indeajuns de rabdatoare si de intuitiva care sa sparga de tot acel zid si sa vada ce este in spatele sau! Iar atunci se va arata adevarata personalitate a celui inainte rigid si se va construi o adevarata apropiere!
Insa se poate ca aceasta minune sa nu se intample, se poate ca aparenta exterioara de duritate sa fie atat de convingatoare, incat sa tina orice persoana departe. Iar omul care se confrunta cu frica de apropiere umana sa isi traiasca intreaga viata afisandu-si masca sa perfecta: se poate casatori chiar, iar acea casnicie o va imita pe cea a parintilor: fara comunicare sincera, fara afisarea emotiilor, fara a lasa vulnerabilitatea sa iasa la suprafata, fara disponibilitate emotionala! Si astfel se va naste inca un copil care va trai in acest mediu rigid si lipsit de afectivitate si povestea o ia de la capat!
