Cainele Barzoi este o rasa selectionata de vanatorii si nobilii rusi, un levrier (caine de vanatoare) de origine foarte veche, de acum 4 000 de ani. Se spune ca aceasta rasa este rezultatul incrucisarii unui caine nordic din Laponia cu un levrier din Tartania. De asemenea, se sustine ca in sec. al XVII-lea un duce din Rusia a importat cateva exemplare de levrier Salouki din Arabia si le-a incrucisat cu rase de caini Collie. Apoi, datorita unor incrucisari cu frumosul caine de sanie lapon si alte rase din Caucaz si Crimeea, s-a obtinut aceasta rasa de caini Barzoi.
Sunt cunoscute mai multe varietati ale acestei rase: cu par aspru, cu par neted, cu par lanos, cu par matasos si cu par ondulat. Cainele Barzoi era preferatul tarilor din Rusia, astfel cea mai mare crescatorie era cea a ducelui Nicolae al Rusiei din Perchino. In Europa, rasa Barzoi a aparut la mijlocul sec. al XIX-lea, primul exemplar fiind cel al reginei Victoria a Angliei. In scurt timp, rasa s-a raspandit in multe tari (Germania, Olanda, Franta, Belgia) unde a devenit foarte popular si crescut cu mult drag mai ales drept caine de insotire, datorita aspectului sau aristocratic.
Cainele Barzoi are o infatisare atragatoare, impresioneaza prin talia impozanta, blana bogata de culoare frumoasa, formele armonioase si miscarile elegante. Are o frumusete sculpturala si un caracter bland, linistit si rezervat, este inteligent, energic, curajos si foarte devotat.
Aceasta rasa este folosita drept caine de vanatoare de iepuri, lupi si vulpi, este un caine de curse foarte rapid, un excelent paznic al casei si un foarte bun caine insotitor.
Standardul rasei Barzoi:
Cainele Barzoi are o mare siguranta si stapanire de sine, este calm si retinut, in fuga este rezistent si rapid. In ciuda calmului sau aparent este un caine foarte curajos si puternic. Deoarece este foarte rapid si are o vedere patrunzatoare, in Rusia este folosit foarte mult la vanatoare, fiind apreciat pentru asprimea sa fata de vanat.
Talia masculului este de 70-82 cm, iar la femela de 65-77 cm. Greutatea la mascul variaza intre 35-45 kg, iar la femela este putin mai mica.
Aceasta rasa are corpul usor alungit, lungimea depaseste doar putin inaltimea, cu aproximativ 2 cm.
Capul este ingust, lung si uscativ, proportional cu membrele si corpul. Botul este putin mai lung decat craniul, ingust, puternic si subtire, osul occipital este pronuntat. Buzele sunt subtiri si fine, cu marginile pigmentate cu negru.
Nasul este destul de mare si negru, indiferent de culoarea blanii. Dantura este bine dezvoltata, cu muscatura in foarfece sau in cleste. Maxilarul este destul de lung ceea ce face ca premolarii sa fie distantati unii fata de altii. Ochii sunt foarte mari, de culoare maro, migdalati, destul de apropiati intre ei. Expresia cainelui este blanda si vioaie, pleoapele se deschid oblic si au marginile pigmentate cu negru.
Urechile sunt mici, inguste, fine si ascutite, inserate sus si putin inapoi, indreptate spre spate, de obicei varfurile lor se ating. Cand patrupedul este foarte atent, tine urechile ridicate si cu varfurile orientate inainte. Gatul este foarte musculos, lung, cu partea superioara arcuita, nu prezinta salba, dar este acoperit cu par bogat.
Spatele masculului formeaza un arc proeminent, in schimb spatele femelei este mai drept. Intreaga spinare este larga si musculoasa, greabanul proeminent. Toracele este adanc si lung, ingust si plat, proportional cu pieptul proeminent si coastele frumos arcuite. Cutia toracica formeaza in partea inferioara un arc convex, iar abdomenul este putin ridicat si supt, destul de slab marcat.
Coada este relativ lunga, cu par bogat, tinuta in jos cand patrupedul se afla in repaus si ridicata in sus, deasupra spatelui, cand patrupedul este in stare de miscare.
Membrele din fata sunt musculoase, lungi si subtiri, privite din lateral sau din fata par drepte. Unghiul dintre cot si umar este foarte deschis, lungimea membrelor este egala cu jumatatea inaltimii la greaban. Omoplatii sunt ingusti, lungi, acoperiti cu ligamente si muschi puternici, adera foarte bine la corp. Bratul este lung, drept si putin musculos, iar antebratul pare ingust privit din fata si plat privit din lateral. Labele sunt ovale, inguste si compacte, cu degetele bine stranse intre ele si usor arcuite, ghearele sunt puternice si pernitele talpilor pigmentate.
Membrele din spate sunt lungi, musculoase si cu angulatii foarte pronuntate fata de membrele din fata. Privite din spate, par drepte si paralele, privite din lateral, par usor intinse inapoi. Partea anterioara a membrelor este bogat acoperita cu par, articulatiile genunchilor sunt foarte bine marcate, gambele sunt lungi cu ligamente si muschi puternici, iar talpile sunt asemanatoare cu cele de la membrele din fata.
Parul este matasos, lung, frumos ondulat, cu bucle mari. In jurul gatului este mai bogat, la fel si in spatele membrelor anterioare si posterioare, pe coada si torace. Pe cap, urechi si partea anterioara a membrelor, parul este scurt si des. Pielea este bine intinsa, fina, fara riduri si intotdeauna pigmentata.
Culoarea variaza foarte mult, poate fi: alba, aurie-argintata, aurie cu umbre, roscata cu reflexe negre, cenusie, cenusie-galbuie, cenusie-argintie, neagra cu reflexe roscate. Unele exemplare au blana de culoare inchisa, mai mult neagra sau cu pete inchise, raspandite pe tot corpul.
Cainele Barzoi paseste degajat si lung, la pas cat si la trap. Cand fuge la vanatoare face salturi suple si alearga in galop rapid.
Principalele defecte la exemplarele mai putin reusite sunt: blana este spalacita, cu parul prea aspru, prea scurt, rar sau ciufulit; botul poate fi prea ascutit, urechile prea mari sau cu extremitatile rotunjite; ochii mici, rotunzi, deschisi la culoare si cu pleoape depigmentate; pieptul prea lat sau prea ingust, spatele ingust, gambele strambe, labele moi, degetele groase sau rasfirate; coada scurta, purtata prea sus sau lateral.
Cainii Barzoi sunt independenti, echilibrati si tacuti, extrem de sensibili, prefera sa stea linistiti, se supara putin cand spatiul lor este invadat. Trebuie obisnuiti cu prezenta copiilor de mici, altfel devin nervosi si agitati in prezenta acestora. Sunt destul de greu de dresat, pentru ca se plictisesc repede de exercitiile de rutina, mai ales cele care nu au un scop precis. De aceea, ei trebuie recompesati si motivati corespunzator.
Blana lor necesita o ingrijire speciala, trebuie spalata si periata des, pentru a fi frumoasa si a se pastra textura ei deosebita. Acest caine naparleste destul de des la schimbarea sezoanelor. Principalele probleme de sanatate care apar la aceasta rasa sunt: aritmia cardiaca, boli ale articulatiilor si ale retinei.
Cainele Barzoi este un companion excelent, elegant si frumos, intotdeauna foarte loial si afectuos cu stapanul sau.
Video – Rase de caini Barzoi:
 de origine foarte veche, de acum 4 000 de ani.){kind=link}