Pentru un copil crescut doar de mama, viata poate fi grea uneori: el simte ca lipseste ceva, se compara cu alti copii, doreste sa aiba un tata si ii este dor de acesta, chiar daca nu a avut sansa sa il cunoasca… O mama singura se confrunta si ea cu numeroase dificultati: de la buget, la lipsa timpului, la responsabilitatea de a fi in acelasi timp ambii parinti – de a ii fi mama, dar de a incerca sa il inlocuiasca si pe tatal lipsa.
Rol patern si rol matern
In aproape toate familiile, rolurile parentale se impart de la sine, fara mari dificultati: rolul tatalui este cel de a intruchipa autoritatea, de a impune reguli, limite de comportament si sanctiunile aferente incalcarii acestor reguli. Cand copilul greseste, mama ii spune deseori: “stai sa vezi ce patesti cand vine tata acasa”! Si mai este mama, care are aproape intotdeauna rolul de satisfacere a nevoii de afectivitate, apropiere, comunicare. Cei doi parinti se completeaza astfel pentru a indeplini nevoia de afectiune, dar si de educatie si control a copilasului.
Ce se intampla insa cu un copil crescut doar de mama, cand mama singura trebuie sa decida asupra unuia dintre roluri sau se chinuie sa le indeplineasca pe ambele? De multe ori, pentru a-i asigura copilului o viata buna, a-i arata iubire, mama singura il protejeaza si isi pastreaza exculsiv rolul de afectivitate si comunicare.
Insa in lipsa modelului patern, a unei figuri autoritare care sa intervina cand copilul incalca regulile, acesta poate deveni rasfatat si sa ignore regulile. In plus, mamele singure tind sa isi sufoce copilul cu afectiune – atat pentru a-i indeplini lui nevoile, cat si pentru a se simti ele mai putin singure. Asadar, de multe ori, acesti copii raman dependenti de parinte, nu se pot desprinde si nu pot sa rezolve singuri dificultatile prin care trec.
Alteori, mama singura realizeaza ce efecte poate avea lipsa unei figuri autoritare si adopta acest rol. Iar atunci cand ea impune reguli peste reguli, se straduieste sa educe bine copilul, afectivitatea, apropierea are de pierdut. Acest rol autoritar, la care se adauga lipsa timpului petrecut cu copilul – caci mamele singure trebuie de cele mai multe ori sa lucreze, afecteaza dezvoltarea sociala a copilului, care poate avea probleme de relationare, de apropiere, de exprimare a sentimentelor, de incredere in altii.
Dar ce se intampla cu un copil crescut doar de mama, cand aceasta incearca sa imbine rolurile? Este foarte greu sa fii in acelasi timp o figura autoritara care sa impuna respect si o figura afectiva care sa incurajeze comunicarea. Trebuie talent, aptitudini de comunicare si necesitatea de a-i explica copilului ca una este caldura si afectivitatea, alta regulile si sanctiunile.
Insa copilul, mai ales cat este mic, nu poate intelege: el nu poate sa comunice, sa se simta apropiat si fara resentimente de fata cu un adult care tocmai l-a pedepsit sever pentru incalcarea unei reguli. De aici, se ajunge de multe ori la una din aceste situatii: fie rolul autoritar nu este suficient de puternic, copilul nu asculta mereu pentru ca stie ca nu va fi sanctionat, fie rolul afectiv isi pierde din putere si copilul se indeparteaza de mama sa.
Bugetul familial
In unele cazuri, copilul crescut doar de mama primeste o pensie alimentara, deci situatia bugetului nu este o problema mare. Insa de multe ori, cand tatal dispare pur si simplu, cand este inchis in penitenciar, cand a decedat, problemele financiare afecteaza familia. Unul din efectele insuficientei bugetului este faptul ca mama va lucra o mare parte din zi pentru a castiga bani destui pentru trai.
Dar cine ii ofera copilului mic apropierea, afectiunea, contactul uman atat de necesar? O alta dilema apare atunci cand copilul se compara cu alti copii si vede ca lui ii lipsesc atatea; copilul este naiv, nu stie cum este lumea si poate ajunge sa isi raneasca mama, sa dea vina pe ea pentru ca nu isi permite sa aiba si el un MP3/telefon/jucarie… Mama nu poate decat sa incerce sa ii explice situatia.
Cand copilul creste, situatia financiara il va obliga probabil sa ia o slujba part-time: ceea ce este bine, caci va invata responsabilitatea, va vedea valoarea banilor si a muncii. Insa este rau pentru studiile sale, caci nu va putea niciodata sa dea tot ceea ce poate la scoala.
Familia ca model in viata
Lipsa unui model de familie, a cuplului conjugal, a modelului patern, toate pot influenta copilul crescut doar de mama sa se confrunte cu neincredere in ideea de familie, cu neincredere in viitorii parteneri de viata. Daca tatal a parasit familia, neincrederea generala in oameni, in loialitate, in fidelitate va fi afectata. O fetita va creste intr-o femeie careia ii este greu sa se increada in barbati, cu frica de a intemeia o familie, frica de a nu fi parasita ca mama ei.
Un baietel va creste cu un sentiment de respingere fata de ideea de familie, de indoiala ca poate exista o familie unita si fericita. Sigur, o copilarie fara tata poate provoca efectul opus: valorizarea excesiva a ideii de familie si dorinta de a isi intemeia propria familie numeroasa si fericita. Nu ai de unde sa stii cum se va dezvolta copilul tau – tot ceea ce poti face este sa incerci sa ii oferi o copilarie fericita, afectiva, calda.
Adevarul despre tata. Un copil crescut doar de mama poate avea sentimente de autoinvinovatire, in caz ca tatal v-a parasit cand el deja era nascut. Se poate gandi ca este vina sa, asadar, spune-i ca nu are nici o legatura, spune-i de ce a plecat tatal sau. Adevarul este cea mai buna solutie. Nu incerca sa il protejezi prea mult de adevar – intr-o zi, tot il va afla: spune-i pe intelesul sau ce s-a intamplat.
Vizite. Daca tatal a inselat si parasit familia sau daca este inchis in penitenciar, copilul are totusi dreptul sa il cunoasca, sa stie cine si unde este tatal sau si sa il viziteze. Multe mame cred ca isi protejeaza copilul si il feresc de vizite, insa daca copilul doreste, indeplineste-i dorinta si asigura-i timp cu tatal sau.
Familia. Este esential ca un copil crescut doar de mama sa aiba totusi sentimentul de familie unita: daca nu are un frate/surioara, aduna familia ta: bunici, unchi, matusi, veri, cat de des se poate pentru a-i oferi zile calduroase cu cei dragi.
Model patern. Ofera-i un model patern; daca nu te recasatoresti, este bine, mai ales pentru baieti – care simt nevoia sa indeplineasca unele activitati masculine, ca diverse sporturi – sa te asiguri ca petrece timp cu un barbat apropiat: bunicul, un unchi, un var mai mare, nasul, un prieten de familie.
Timp cu cel mic. Chiar daca lucrezi o mare parte din zi si cand ajungi acasa vrei doar sa te trantesti in pat, dedica macar o jumatate de ora zilnic unei convorbiri cu copilul: cat este mic, jucati jocuri, dupa aceea, povestiti-va unul altuia ziua.
Afectivitate vs. autoritate. Incearca sa pastrezi un echilibru intre a-i oferi caldura necesara (insa fara a il proteja in exces si lasandu-l sa se descurce si singur) si intre a-i impune reguli si limite. Nu tolera de prea multe ori incalcarea regulilor si nici nu exagera cu sanctiunile. Cand greseste, arata-i ce a facut rau si de ce si explica-i ratiunea de a plati pentru greseli. Cand face ceva bine, nu uita sa il lauzi. Chiar daca atunci cand il pedepsesti striga ca te uraste, nu te inmuia: va trece peste suparare si vei putea rezolva situatia cu o discutie calda dupa un timp.
Sinceritate. Cand este nervos si da vina pe tine pentru ca nu iti permiti sa ii cumperi tot ceea ce au alti copii, nu te enerva si nu tipa la el: incearca sa ii explici si incearca, cu sacrificii, ca macar de ziua sa sa ii oferi in dar ceva ce isi doreste.
Identificarea cu tatal. Daca tatal lipsa este un model negativ (este inchis in penitenciar, a parasit familia), copilul mai marisor va avea dubii in legatura cu sine: daca devine ca tatal sau? Doar se stie ca parintii isi transmit copiilor trasaturi de personalitate! Asadar, oricand te intreaba daca seamana cu tatal sau, spune-i ca nu! Arata-i ca este diferit de tatal sau si ca nu va avea acelasi viitor!
