În fiecare relaţie apropiată se întâmplă să spui la supărare lucruri dureroase, jignitoare, lucruri pe care nici nu le crezi, însă care sunt zise într-o confruntare. Ca părinte al unui adolescent, probabil cunoşti situaţia mult prea bine. Uneori rămâi surprins, chiar şocat de vorbele ce-ţi ies pe gură la supărare. Nimeni nu are talentul de a te scoate din sărite aşa cum îl are copilul la vârsta adolescenţei!
Şi aşa te trezeşti că spui adolescentului lucruri dureroase sau jignitoare, lucruri pe care, ca părinte al său, nu le crezi cu adevărat. Te trezeşti că spui chiar ceea ce îţi spunea pe vremuri mama sau tatăl tău şi te întrebi: oare am ajuns un părinte atât de rău?
Este însă normal să se întâmple să spui lucruri urâte când eşti supărat, furios şi îngrijorat, lucruri pe care apoi le regreţi. În special când pare că adolescentul nu ascultă, când pare că nu-i pasă de nimic din ceea ce-i spui, când te sfidează şi se poartă rebel, îţi pierzi la rândul tău calmul şi controlul. Aceasta nu înseamnă că eşti un părinte rău, însă este nevoie să înveţi din greşeli şi să încerci să nu-i spui unele lucruri copilului tău adolescent. Şi dacă se întâmplă să îl răneşti, poţi întotdeauna să-ţi ceri scuze (da, şi părintele trebuie să-şi ceară scuze atunci când greşeşte!).
8 lucruri dureroase pe care părintele nu trebuie să i le spună adolescentului
- „Nu-ţi dai seama că arăţi penibil şi că toţi râd de tine?” Alegerile estetice ale unui adolescent fac deseori părinţii să-şi pună mâinile în cap; însă extravaganţele sunt parte a perioadei de vârstă. Poate fi tentant, ca părinte, să îţi faci copilul ruşinat şi jenat de aspectul său, să-i dai de înţeles că arată penibil în dorinţa ca acesta să renunţe la unele extravaganţe. Însă un părinte nu trebuie să-şi umilească copilul şi să-l facă să se simtă urât, penibil sau ciudat…
2. „O ţii tot aşa şi nu ajungi nicăieri în viaţa asta, nu o să intri nici măcar la facultate!” Ca părinte, ai face aproape orice să-ţi vezi adolescentul mai responsabil şi mai serios. Însă a-l ameninţa că va eşua în viaţă deoarece e prea neserios este un lucru ineficient şi dăunător. Părintele trebuie să arate că are încredere în copilul său, chiar şi când acesta pare că nu merită acea încredere.
3. „Eşti un prost”/ „nu eşti bun de nimic”. Şi orice alt apelativ umilitor şi jignitor trebuie obligatoriu scos din vocabular. Nimic mai dureros şi umilitor decât să îţi auzi părintele numindu-te în diverse moduri! Aceste apelative pot dăuna mult relaţiei cu adolescentul, însă şi imaginii sale de sine.
4. „Da? Şi eu te urăsc!” Un adolescent se comportă uneori ca un copil rebel, sfidător şi imatur; ţipă lucruri urâte, stă bosumflat şi te ignoră, pleacă trântind uşa după ce strigă ceva… Însă părintele nu trebuie să cedeze şi să intre în luptă, în nici un caz nu trebuie să-i răspundă la fel copilului.
5. „Îţi interzic clar să faci aşa ceva!” Pare soluţia cea mai simplă să controlezi un adolescent? Ei bine, nu este deloc aşa! A-i interzice strict să facă ceva nu rezolvă mare lucru. De fapt, garantează că adolescentul se va răzvrăti şi va găsi el o modalitate să mintă, să ascundă şi să facă până la urmă tot ce vrea. De obicei, un părinte interzice deoarece este îngrijorat, se teme ca adolescentul să nu dea de probleme. Dar în loc de a spune pompos „îţi interzic”, ar fi mai eficient să vorbeşti cu el şi să-i spui de ce anume nu ai vrea ca el să facă acel lucru. Spune-i direct temerile tale şi, dacă nu îi permiţi un lucru, încearcă să îi explici de ce acţionezi în acest fel (sigur, adolescentul tot va face o mică criză, însă măcar ştii că i-ai vorbit ca unui tânăr şi nu ca unui copil).
6. „Ce bine mi-ar fi fost dacă nu aş fi avut copii!” O vorbă dureroasă pe care o poţi scăpa când eşti copleşit, furios, frustrat. Nu, nu eşti un părinte oribil – toţi mai au şi astfel de gânduri trecătoare. Însă ar fi bine să nu le spui cu voce tare! La supărare şi furie, poate că chiar vrei să îl răneşti pe adolescent, să-l faci să se simtă rău – dar îţi închipui cât de rău îl faci de fapt să se simtă? Chiar dacă el nu o va arăta, chiar dacă te va sfida în continuare şi-ţi va spune „nu-mi pasă”, poţi fi sigur că aceste vorbe l-au rănit mult. Dacă se întâmplă să spui ceva de genul, tot ce poţi face este să aştepţi un moment mai paşnic şi să-ţi ceri scuze, zicându-i că nu crezi aşa ceva.
7. „M-am săturat de tine! Gata, nu mai vreau să am de-a face cu tine!” Câteodată, ca părinte, chiar simţi astfel – nu mai suporţi, nu mai vrei să întâmpini atâtea dificultăţi. Îţi doreşti doar un moment de pace şi de linişte. Însă a-i spune copilului că nu-l mai suporţi, că vrei să scapi de el, este un lucru mult prea dăunător relaţiei…
8. „Faci ce spun sau ieşi afară din casa mea!” Idee tributară clasicului „atât timp cât locuieşti în casa mea, urmezi regulile mele”. Însă lucrurile nu stau chiar aşa – în plus, nu trebuie niciodată ca un părinte să provoace adolescentul. Acesta, rănit şi înfuriat de aceste vorbe, va avea o reacţie şi mai agresivă – nimic bun nu poate ieşi din astfel de vorbe!
