Vointa de a rezolva conflictul intrafamilial – fie ca este vorba despre un conflict intre partenerii cuplului conjugal sau dintre parinte si copil – este elementul-cheie in solutionarea acestuia. De multe ori, in special la aparitia conflictelor intre parinti si adolescenti, una dintre partile implicate se simte prea lezata, jignita si furioasa pentru a-si mai dori sa rezolve problema aparuta. In special cu adolescentii – care arunca la furie de multe ori vorbe dureroase, este dificil sa te intelegi.
Cele mai frecvente piedici in vointa de a rezolva conflictul intrafamilial sunt: orgoliul, lezarea, resentimentul, furia, nevoia de scuze si incapacitatea de a privi problema si din perspectiva celuilalt! Adolescentii de multe ori se simt prea furiosi, lezati sau incapabili de procesare rationala a problemei, iar parintii lor de multe ori asteapta scuze sau considera ca ei au mereu dreptate – deci sanctioneaza copilul si ignora total problema!
Vointa de a rezolva conflictul este total blocata de sentimentele de furie, suparare sau/si lezare. Odata ce conflictul apare, insa el nu este solutionat prin comunicare, sentimentele de furie si suparare pot sa nu se manifeste deschis, insa ele exista totusi intr-o forma de furie retinuta si sunt manifestate prin agresivitate pasiva si ignorarea celuilalt. Astfel de sentimente negative pot strica pe viata o relatie: exista copii care, odata ce s-au mutat din casa parinteasca, au rupt orice legatura cu parintii lor, tocmai pentru ca s-au simtit constant lezati si frustrati. In loc sa fim dispusi sa stergem cu buretele supararea si furia si sa acceptam ca putem avea si noi o parte din vina, ne alimentam furia si resentimentele constant si odata cu un conflict major nesolutionat, gasim mereu motive pentru noi si noi neintelegeri. Daca stima de sine este lezata – a copilului de catre parinte sau invers – furia va fi greu de controlat si mai ales de sters, iar vointa de a rezolva conflictul nu se va naste, caci uneori este mai simplu sa persisti in furie si resentiment si sa o faci pe victima nevinovata! Esential in aparitia vointei de a rezolva conflictul este sa devii constient ca esti parte implicata in aparitia sa si deci porti si partea ta de vina! Aceasta nu inseamna ca celalalt nu este vinovat: inseamna ca trebuie sa iti accepti implicarea ta in nasterea certei. Important este sa te gandesti: ce castig daca mentin conflictul si nu intreprind nimic si ce castig daca voi fi eu cel care face primul pas in a-si recunoaste limitele?
Atat timp cat persistati in resentiment si suparare, capacitatea emotionala si de comunicare este blocata. Eliberati-va de sentimentele negative si acceptati ca ambele parti au propria implicare. Multi parinti cred ca, daca in urma unui conflict, fac ei primul pas si merg la adolescent recunoscandu-si abordarea gresita a problemei, aceasta le saboteaza autoritatea! Nu este adevarat: a comunica deschis si a-ti recunoaste deschis limitele si greselile te face uman si accesibil emotional pentru copil, iar atat timp cat iti recunosti partea de vina, insa fara a il absolvi de partea sa de vina si eventual de sanctiune, aceasta nu iti afecteaza cu nimic imaginea de parinte – din contra! Vointa de a rezolva conflictul inseamna si iertare si descatusarea de toate sentimentele negative. Desi sunteti profund lezat sau extrem de nervos, daca va linstiti si rationalizati obiectiv problema, va va fi mai usor sa va deconectati de toate trairile negative intense.
Vointa de a rezolva conflictul presupune analiza problemei si a situatiei: ce anume v-a enervat sau lezat, ranit atat de mult? Ce vorbe au avut un astfel de efect negativ si de ce? Apoi, trebuie sa va ganditi si la celalalt: voi ce vorbe care l-au putut rani sau infuria ati aruncat si de ce? Din pura furie sau din alte conflicte mai vechi nerezolvate? Odata ce aflati sursa furiei, este mai simplu sa ierti, sa treci peste si sa o iei de la capat. Daca, de exemplu, v-ati infuriat atat de mult si va simtiti ranit pentru ca vi s-au aruncat niste vorbe de genul: „nu esti un parinte bun”, atunci acestea au avut putere asupra voastra pentru ca inconstient chiar aveti temeri legate de aceasta si insatisfactii in rolul vostru de parinti. Orice vorba care are putere mare asupra voastra va arata ca in inconstient ganditi la fel, deci este esential sa va ocupati si de neimplinirile, insatisfactiile, dorintele, temerile voastre!
Odata ce apare vointa de a rezolva conflictul, pasii urmatori sunt mai simpli! Totul este sa existe dorinta de schimbare! Apoi, trebuie sa va asigurati ca si celalalt este dispus sa solutioneze conflictul: daca este vorba de un adolescent, atunci mergeti la el, spuneti-i in primul rand ca doriti sa rezolvati cearta impreuna si ca recunoasteti ca aveti partea voastra de vina. Daca nu este receptiv, atunci propriile 
sentimente de furie sau lezare sunt inca prea intense, asa ca trebuie sa ii mai acordati timp sa se linisteasca. Ganditi-va ce anume ati spus pentru a ii provoca aceste sentimente, analizati-va vorbele si sursa lor constienta si inconstienta, pentru ca apoi sa ii explicati adolescentului acestea. Apoi, va puneti cateva intrebari: va veti folosi de autoritatea ca parinte sau il veti trata ca pe un egal? Ii veti oferi puterea sa va judece si sa va arate unde si cum ati gresit sau o pastrati doar pentru voi? Ati scapat macar in parte de propriile sentimente si emotii intense negative? – atat timp cat nu va eliberati macar putin de acestea, discutia va avea de suferit si se poate usor transforma intr-un nou conflict! Sunteti in stare sa il si ascultati cu empatie, sau doriti doar sa vorbiti pentru a va usura sufletul? Puteti sa acceptati ca nu este numai el vinovat sau persistati in atitudinea „eu am mereu dreptate, caci sunt adultul”? Este evident ce raspunsuri sunt necesare pentru vointa de rezolva conflictul!
Odata ce v-ati clarificat sentimentele, v-ati linstit, v-ati gandit la strategia pe care o veti adopta si v-ati asigurat de vointa de rezolva conflictul pentru ambele parti, incepeti discutia printr-o asertiune pozitiva de tipul: „eu vreau sa lamurim treaba asta, tu nu”? Aratati-i avantajele in solutionarea problemei si dezavantajele evidente daca aceasta ramane nesolutionata! Si purtati-va mereu ca un adult: aceasta nu inseamna sa va purtati superior si bazandu-va pe autoritate, ci sa va controlati mereu emotiile, sa rationalizati problema si sa faceti mereu primul pas in a trece peste aceasta – asa arata adevarata superioritate morala si comportamentala! Adolescentul gresteste, insa daca se dezvolta un conflict intens, este si vina voastra pentru ca nu ati stiut cum sa abordati eficient situatia! Asa ca purtati-va ca adulti, nu ca adolescenti furiosi! Si nu uitati niciodata: cel mai important si un prim pas in a asigura o relatie parinte-copil armonioasa si in a trece peste tensiuni este vointa de a rezolva conflictul!
