Glandele perianale reprezintă cartea de vizită a câinelui sau pisicii. Aceste eglande se află la nivelul anusului și sunt niște saci cu lichid. Au rolul de a lubrifia fecalele, secretă un lichid gras, prin contracția sfincterului anal. Cu ele un astfel de animal își marchează teritoriul, mirosul lor fiind carcateristic. La animalele de companie este posibil să apară ulburări ale glandelor anale, inflamații ale acestora, abcese sau chiar ruperea lor.
În general, tulburările glandelor anale se datorează: mușcăturilor din jurul anusului, linsului excesiv pentru curățarea zonei de către animal, problemelor de eliminare a materiilor fecale, anumitor traume, lovituri, diareei, secrețiilor glandulare excesive, etc. Tulburările hiperproteice și consumul de oase pot determina la câini apariția constipației și astfel de probleme ale glandelor perianale.
Principalele simptome care apar la animalele ce suferă de tulburări ale glandelor anale sunt: febra provocată de infecții cu anumiți agenți patogeni (streptococi, stafilococi), efortul de a elimina materiile fecale, scurgeri din anus, frecarea zonei de suprafețe dure, lingerea acestei zone în mod excesiv, iritații locale în zona anală și altele.
În astfel de cazuri, animalul trebuie dus la un medic veterinar. Acesta îi va face un examen general, pentru a vedea dacă nu suferă de o anumită afețiune care a determinat tulburările acestor glande. Îi va face analiza de sânge și de urină tot în scopul depistării cauzelor unor boli. Dacă patrupedul are secreții galbene, maronii din anus, este posibil să aibă afectate glandele anale. De asemenea va fi exminată zona anală, dacă nu este înroșită, inflamată, dacă nu prezintă abcese sau leziuni.
Pentru tratament se folosesc medicamentele antibiotice, deoarece în majoritatea cazurilor este vorba și despre o infecție. Acesata va fi observată de către medic și analizată la microscop. În acest fel se va ști ce medicament antibiotic trebuie folosit pentru combaterea infecției, a agentului patogen respectiv descoperit prin examen microscopic de laborator. Zona afectată va fi spălată, dezinfectată și apoi tratată corespunzător în scopul vindecării.
În cazuri grave este nevoie și de intervenția chirurgicală, pentru îndepărtarea infecției cronice sau a unor posibile tumori. În perioada de tratament animalul va fi împiedicat să-și lingă zona anală, iar pentru acesta va purta un guler special pentru a preveni tendința lui de a face acest lucru. Alimentația animalului va fi dietetică, iar în caz de nevoie se vor folosi laxative pentru prevenirea constipației.
Nihil homini natura sine magna lavore dat !