Stresul si infertilitatea sunt doua variabile interdependepente: stresul poate duce la aparitia infertilitatii, insa si infertilitatea provoaca un stres dificil de gestionat. Desi nu stresul este o cauza primara a incapacitatii de a procrea, importanta acestui factor este recunoscuta si dezbatuta in multe studii stiintifice.
In ceea ce priveste subiectul stresul si infertilitatea, de obicei procesul se desfasoara astfel: un cuplu care doreste foarte mult sa aiba copii si esueaza la primele incercari se va confrunta cu stresul inevitabil aparut. Cu fiecare test de sarcina negativ, stresul va creste si va face aceasta incercare din ce in ce mai dificila. Iar in cazurile in care partenerii cuplului cunosc faptul ca fertilitatea unuia dintre ei este scazuta, stresul isi face aparitia de la inceput, crescand cu fiecare vizita la doctor, testare, tratament esuat.
Este clara relatia dintre stres si infertilitate in acest sens: infertilitatea duce invariabil la aparitia frustrarilor si poate duce la o depresie profunda. Medicii si psihologii au observat ca barbatii si femeile diagnosticati cu fertilitate scazuta si mai grav cu infertilitate, isi pierd interesul pentru viata sexuala in special si pentru viata de cuplu in general. Ei declara ca nu se mai simt ca un “barbat adevarat” sau ca o “femeie adevarata”, sentimente cauzate de incapacitatea de a indeplini o functie naturala esentiala: aceea de reproducere.
Aceste sentimente apar la orice persoana infertila, dar ele sunt cu atat mai grave si cu consecinte negative de lunga durata in cazul persoanelor care isi doresc cu intensitate copii. Barbatul simte ca o capacitate scazuta a spermei lor dauneaza virilitatii lor (desi sterilitatea nu are absolut nici o legatura cu virilitatea si cu impotenta), in timp ce femeile infertile se simt lezate in insasi natura lor.
Insa relatia dintre stres si infertilitate in sens invers, desi a fost indelung studiata, nu este deloc clara: poate stresul fi factorul principal in aparitia sterilitatii sau este vorba de alti factori primari? Unele cercetari arata ca poate exista aceasta relatie, altele ca nu. Cele mai multe nu situeaza stresul pe primele pozitii in evaluarea factorilor ce conduc spre sterilitatea feminina sau masculina.
In continuarea discutiei despre subiectul stresul si infertilitatea, intai cateva notiuni elementare despre stres. Stresul este o reactie psihologica normala – de obicei – pe care multe persoane o pot avea la solicitarile intense ale vietii familiale sau profesionale. Unele evenimente dificile pot avea potentialul de a ii face pe oameni sa se simta tensionati, anxiosi, pentru ca de obicei ei se simt incapabili sa faca fata acestor solicitari.
Problemele apar atunci cand solicitarile sunt prea mari si pe termen lung sau sunt prezente in mai multe domenii din viata unei persoane: dragoste, familie, profesie. Importanta in gestionarea stresului este reactia omului la acesta si modul sau de adaptare: unele persoane se pot adapta mai bine la agentii stresori, altele mai putin, in functie de personalitatea lor, dar si de circumstantele obiective.
Subiectul stresul si infertilitatea duce cu gandul la un alt concept din aria studierii stresului: epuizarea – stadiul ultim de acumulare a oboselii, dupa confruntarea cu stres o perioada indelungata de timp. Epuizarea are efecte asupra fizicului, dar, mai important, asupra psihicului persoanei – a emotiilor, gandurilor si comportamentelor sale. O stare de epuizare completa poate fi astfel factor in aparitia sau mai degraba in cresterea infertilitatii persoanei.
Stresul cauzat de diverse evenimente din viata persoanei si in principal stresul specific cauzat de multiplele incercari de a ramane insarcinata pot agrava situatia si pot duce la o rata mai mare a esecurilor. De altfel, s-a demonstrat ca partenerii care sunt extrem de preocupati de conceptie si isi doresc intens sarcina, avand dubii si temeri frecvente, au sanse mai putine in procreare, in timp ce partenerii care nu se grabesc si lasa lucrurile in voia sortii devin mai rapid parinti.
Iar cand apare variabila legata de cunoasterea faptului ca unul dintre parteneri are o fertilitate scazuta, diversele temeri se accentueaza, tratamentele, testele, cheltuielile mari sporesc stresul in viata de cuplu, care are un efect de bumerang asupra fertilitatii! Este un cerc vicios din care cu greu se poate iesi cand vine vorba despre stres si infertilitate: primul o accentueaza pe a doua, aparitia acesteia il accentueaza pe primul si tot asa.
Cu privire la subiectul stresul si infertilitatea, este important sa se ia in considerare si viata de cuplu. Dorinta coplesitoare de a avea copii si cunoasterea faptului ca sansele sunt mici au efecte deosebit de negative asupra ambilor parteneri si asupra vietii lor impreuna, in special a vietii sexuale. S-a mentionat cum cunoasterea faptului de a avea o fertilitate scazuta are unele efecte de castrare simbolica asupra barbatilor si un efect de negare a sexualitatii asupra femeilor. Aceste probleme, la care se adauga dorinta greu de indeplinit de a avea un copil, pot distruge un cuplu inainte armonios. De aceea, oricat de greu le este, partenerii trebuie sa isi aminteasca ca viata lor de cuplu este cea mai importanta, sa se sustina reciproc si sa incerce sa abordeze practic si optimist situatia aceasta negativa, nu sa arunce vina unul pe altul.
In ceea ce priveste stresul si infertilitatea, nu este nevoie de studii stiintifice pentru a gasi un sfat: acestea sunt cunoscute din vechi timpuri, cand li se recomanda tinerelor fete care doreau copii sa fie vesele, optimiste si relaxate! Poate ca partenerilor li se spune des: “Incercati prea mult, sunteti prea preocupati de ideea de sarcina”…
Acestia ar trebui sa ia aminte la sfaturile prietenilor si rudelor si sa isi continue viata de cuplu, nelasand aceasta problema sa ii distruga! Oricat de dificil este pentru un cuplu care se confrunta cu incapacitatea de a procrea, aceasta nu trebuie sa insemne sfarsitul relatiei si al dragostei. Peste orice se poate trece – intr-un fel sau altul – atat timp cat omul nu uita de el insusi si de persoana iubita, cat nu lasa un esec dureros sa ii acapareze fiinta.
