Lufarul este o specie de pesti foarte raspandita in multe dintre marile si oceanele lumii din zona calda si din cea temperata. In Romania se poate intalni de la inceputul primaverii pana la sfarsitul toamnei de-a lungul litoralului. Popular, lufarul mai este cunoscut drept cenacop, denumire de origine greceasca.
In ceea ce priveste aspectul sau, lufarul este un peste robust. Se remarca prin agilitatea sa foarte mare, dar si prin faptul ca este foarte rezistent. Are un cap usor comprimat lateral. Ochii sunt asezati pe partile laterale ale capului. Desi nu are o gura foarte mare, lufarul are niste dinti foarte ascutiti, dispusi pe un singur rand, care au provocat foarte mari probleme pescarilor care nu au fost suficient de prevazatori. Se stie faptul ca acesti pesti pot musca si atunci cand sunt scosi din apa, asa ca trebuie sa fiti extrem de atenti in legatura cu gestionarea lor.
Lufarul are doua inotatoare dorsale. Cea dintai este mai mica decat cea de-a doua, fiind alcatuita din radii tari (adica tepi sau spini), uniti printr-o membrana. A doua inotatoare este mai mare si nu are decat o radie tare, celelalte fiind moi. La fel ca in cazul primei inotatoare, si la aceasta radiile se unesc cu ajutorul unei membrane. Corpul lufarul este acoperit de solzi mici. Singurul loc unde acestia nu apar este in zona botului.
Sub aspectul culorii sale, acest peste este de regula verde inchis sau usor maroniu pe spate, si argintiu, cu reflexe albastre pe partile laterale. Din aceasta cauza mai este numit si „bluefish”. Stomacul lufarului este si el argintiu, iar inotatoarele sale sunt de o culoare cenusie. Toate aceste trasaturi il fac un peste usor de recunoscut.
Sub raportul dimensiunii, pestele la care facem referire creste in mod obisnuit pana la 40-50 de centimetri in lungime, respectiv doua-trei kilograme in greutate. De-a lungul timpului au existat si cateva cazuri in care au fost prinsi lufari de un metru si 10 kilograme, insa acestia sunt destul de rari. Cel mai mare lufar descoperit cantarea peste 18 kilograme si masura aproximativ un metru si treizeci de centimetri.
Lufarul este un rapitor, cunoscut datorita faptului ca este considerat printre cei mai „rai” pesti marini, alaturi de baracude sau rechini. De asemenea, el este migrator. Odata cu venirea sezonului cald, el merge in apele reci din zonele temperate, iar in timpul sezonului rece se muta inapoi in apele calde. De obicei isi are habitatul in bancurile din mari si oceane. Ziua prefera sa sta mai la suprafata apei, iar noaptea are obiceiul de a se retrage mai catre fundul apei.
Lufarul vine pe litoralul nostru cam in acelasi timp cu migratia bancurilor de chefali si stavrizi. Acest lucru se intampla de obicei pe la jumatatea primaverii, in luna mai. Cu toate astea, apa nu trebuie sa aiba o temperatura mai mica de 15 grade. Acest peste patrunde pe litoralul tarii noastre dinspre Mediterana si Marea Marmara, prin cunoscutele stramtori Bosfor si Dardanele.
Pescarii de la noi stiu faptul ca lufarul isi va face habitatul in zona tarmului pana la venirea toamnei, cand va migra din nou. Se stie faptul ca pestele este destul de sensibil la schimbarile de temperatura, el alegand sa se retrage mai in larg daca acestea sunt prea bruste.
Lufarul se caracterizeaza printr-un dinamism iesit din comun, aflandu-se mereu pe urmele bancurilor de pesti. De regula, are obiceiul sa atace in grupuri mari de indivizi. De asemenea, lufarul este un specimen extrem de lacom, el continuand sa se hraneasca este satul. El prefera pestii marini de mici dimensuni, precum hamsiile, sprotul sau aterinele, dar nu refuza nici puii altor exemplare mai mari. In unele situatii poate consuma chiar si chefali sau scrumbii.
In tara noastra, lufarul se reproduce la inceputul verii, in iunie si in iulie. Femelele depun icrele la o distanta considerabila de tarm, in apa care trebuie sa aiba o temperatura intre 22 si 26 de grade.
Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de trei-patru ani cu toate ca este pescuit foarte mult, acest peste nu se afla in pericol intrucat este extrem de prolific, o femela depunand pana la 200.000de icre. Din punctul de vedere al carnii sale, aceasta este alba si are un gust foarte bun. Un alt avantaj al acesteia este faptul ca are foarte putine oase.
