Medicii veterinari si mai ales cei specializati in endocrinologie sunt preocupati de o anumita boala care apare la animale, de sindromul Cushing sau hipercorticism la caini, de dificultatile pe care le intampina in tratamentul ei.
Sindromul Cushing reprezinta o boala patologica care apare datorita excesului de cortizol in sange. Acest hormon numit cortizol are un mare rol in procesele metabolice, el protejeaza organismul de anumite efecte negative, altfel spus combate stresul. La anumite efecte adverse la impacturi negative hormonul cortizol ajuta organismul sa reziste cat mai bine. De asemenea cortizolul faciliteaza mentinerea unei parti de energie a corpului si ajuta la mentinerea glucozei din sange la un nivel normal prin stimularea consumului de grasimi si proteine.
Glandele endocrine se gasesc in apropierea rinichilor si activitatea lor este determinata de glanda pituitara din partea anterioara a creierului. Glanda pituitara elibereaza hormoni proprii si influenteaza si secretia hormonala a altor glande printre care si a celor endocrine. In momentul in care concentratia de cortizol ajunge la un anumit nivel este inhibata eliberarea de hormoni deoarece acestia interactioneaza cu glanda pituitara. Cand acest mecanism este perturbat si cortizolul este in exces eliberat in sange s-a instalat sindromul Cushing.
Sindromul Cushing apare mai ales la caini, foarte rar se dezvolta la pisici si reprezinta una dintre cele mai comune boli endocrine. Riscul de aparitie al bolii este mai mare la animalele in varsta decat cele tinere. Cele mai afectate sunt rasele de caini Pudel, Boxer, Terrier, Teckel. Conform medicilor cercetatori rasele de caini mai mici au mai mult tendinta de a face aceasta boala decat cele mai mari.
Aceasta boala apare in timp, simptomele se prezinta unele dupa altele. Astfel la inceput cainele bea apa in exces si urineaza frecvent, are stari de somnolenta, respira mai rapid si zgomotos. Apoi incepe sa-i cada parul, prezinta mai ales la gat si coada zone fara par, blana devine fara luciu, aspectul pielii este uscat si plin de matreata, acneic si subtire. In zona inghinala, axile si gat apar papule albicioase destul de numeroase care provoaca cainelui mancarimi, astfel ca el incepe sa se scarpine si-si produce singur ulceratii.
Acestea se pot infecta si animalul va trebui sa urmeze un tratament cu antibiotice. Treptat animalul se misca mai putin, are senzatie de frig, muschii sai se atrofiaza, la fel si testiculele la masculi, scade in greutate, iar abdomenul este umflat. Gradul de severitate al bolii depinde de mai multi factori – varsta animalului, rasa acestuia, locul unde apare tumoarea in glanda hipofiza sau in glandele suprarenale. La animalele care prezinta tulburari ale glandei hipofize boala si adenomul apar in timp.
La cainii care dezvolta tumori la glandele suprarenale boala apare mai rapid, simptomele se instaleaza imediat. Boala afecteaza toate sistemele organismului si grav este ca le influenteaza in special pe cele mai importante: sistemul urinar, cardiovascular, nervos, muscular, de reproducere, osos si imunitar. De asemenea sunt afectati rinichii si ficatul, eventual si alte organe.
Daca animalul prezinta astfel de simptome trebuie dus la un medic veterinar. Cu siguranta acesta cand va vedea ca patrupedul este slab, are abdomenul balonat si prezinta zone fara par pe corp va sti ca sufera de sindromul Cushing insa ii va face o serie de analize ca sa fie sigur in privinta diagnosticului. Cel mai important este sa-i verifice concentratia de cortizol din sange si pentru aceasta ii va face analizele de sange in laborator. Daca respectiva concentratie va fi mai mare decat cea normala rezulta ca sindromul este in curs de dezvoltare sau animalul sufera si de alte boli care au determinat acest efect.
Deci medicul va trebui sa faca si alte teste. El va evalua functia suprarenala cu ajutorul unor medicamente (dexametanoza) si va vedea daca glandele functioneaza normal. De asemenea cu ajutorul altor teste (ecografie abdominala, imagistica de calculator sau raze X) se pot identifica anumite tumori ale glandelor suprarenale sau ale glandei hipofize, daca acestea exista sau daca ficatul este marit. Un examen RMN poate confirma mai repede diagnosticul.
Dupa ce se descopera si se localizeaza tumoarea, trebuie sa se observe daca aceasta are metastaza in ficat sau plamani si apoi se aplica tratamentul corespunzator. Cand boala este determinata de un adenom hipofizar se folosesc medicamente care reduc producerea de cortizol. Acestea fiind foarte scumpe fac pe cei care le cumpara sa recurga la metode alternative sau la operatie.
In primul caz prin metode alternative se folosesc medicamente mai putin eficiente sau despre care inca nu se stie daca dau rezultate. Unele din ele pot da si efecte secundare, de aceea nu sunt recomandate. In al doilea caz situatia este alta, se recurge la interventia chirurgicala si astfel sunt indepartate ambele glande suprarenale. Dupa operatie este nevoie de terapie prin care sa se inlocuiasca hormonii vitali care erau sintetizati de aceste doua glande suprarenale si care sunt necesari in organism.
