Poate ca nu exista copil care sa nu treaca printr-o perioada a vietii sale putin sau mai mult zbuciumata, sa nu-si scoata din fire parintii, fratii sau bunicii si care sa nu recurga la tot felul de metode pentru a atrage atentia si, bineinteles, pentru a obtine ceea ce-si doreste cu atat ardoare. Adevarata problema apare, insa, atunci cand copilul face din acest comportament un obicei, o stare prelungita pana la disperarea parintilor, care nu se mai simt capabili sa-i ofere celui mic o educatie potrivita.
Mai mult decat atat, parintii ajung sa se complaca in situatie, rasfatandu-l pe cel mic pana ce situatia va capata proportii de-a dreptul ingrijoratoare si stranii pentru personalitatea copilului, care abia a inceput sa se contureze. Chiar si asa, ne-am gandit sa va oferim cateva sfaturi pentru cumintirea unui copil neastamparat, fie ca ne referim la parinti, frati, bunici, ori la educatori. In definitiv, fiecare om trebuie sa inteleaga psihologia unui copil, cam care ii sunt implicatiile si la ce anume trebuie sa recurga pentru a cuminti un copil neastamparat.
Cu toate acestea, multi parinti au tendinta de a face dintr-un astfel de comportament inadecvat o normalitate, confundand perioadele cu o trasatura definitorie a comportamentului copilului. E drept ca orice copil poate ajunge sa mai faca, din cand in cand, cate un fapt total nelalocul lui, insa aceasta nu inseamna neaparat ca parintii nu trebuie sa le atraga atentia si sa incerce sa corecteze parti ale comportamentului unui copil.
De pilda, in literatura de specialitate, putine sunt sfaturile pentru cumintirea unui copil neastamparat, care sa fie si aplicate. Motivele sunt pe cat de simple, pe atat de evidente: parintii isi educa fiecare copil intr-un mod diferit, unul este mai rasfatat ca altul, unul este mai neastamaparat ca celalalt, cauzele unui comportament necorespunzator sunt si ele diferite de la un caz la altul, iar, desigur, sfaturile pentru cumintirea unui copil neastamparat nu se pot aplica in toate cazurile posibile.
Tocmai de aceea, unii parinti ajung sa apeleze la un psiholog, banuind, totodata, ca cel mic are ADHD. In acest caz, psihologul sau psihiatrul, dupa caz, va face tot ce-i sta in putinta sa-i corecteze comportamentul copilului. Mai mult decat atat, sfaturile pe care un psiholog le-ar da pentru cumintirea unui copil neastamaparat, de cele mai multe ori, nu pot fi aplicate in totalitate de parinti, care ori sunt prea orbiti de iubirea fata de cel mic, ori nu pot renunta, la randul lor, la anumite obiceiuri proaste.
De fapt, mediul familial este raspunzator pentru comportamentul nepotrivit al unui copil, iar tocmai in acest sens, sfaturile pentru cumintirea unui copil neastamparat sunt ca nuca in perete. In sfarsit, ceea ce parintii trebuie sa cunoasca, inainte de toate, este cauza acelui comportament.
Apoi, trebuie sa inceapa sa corecteze ceea ce este gresit. Altfel spus, numai cunoscandu-l pe cel mic in intregime, parintii vor putea sa-l ajute. De regula, copiii cer atentie, si ori de cate ori vor observa ca atunci cand fac anumite fapte nelalocul lor, obtin ceea ce si-au dorit, continua sa aplice cam aceeasi metoda. Asadar, primul pas pe care un parinte trebuie sa-l faca este sa-i dea o mai putina atentie, cel putin in aparenta, comportamentului si cerintelor deopotriva ale copilului lui.
Astfel, cel mic va intelege ca astfel de metode nu mai functioneaza. Indiferent de reactia lui, insa, parintii nu trebuie sa cedeze. Intr-un final, cel mic va ceda, dupa care parintii ii va explica, de pilda, ca numai daca se comporta frumos, va obtine ce-si doreste. In acest fel, se va putea corecta si comportamentul incorect, dar si personalitatea celui mic, care abia a inceput sa se contureze.
Bineinteles ca unii parinti cedeaza, mai ales ca unii copii se exprima intr-un mod urat, spargand obiecte, incercand sa se raneasca. In orice caz, daca situatia se complica, este indicat sa cereti ajutorul unui specialist. La cealalta extrema, se afla acei copii neastamparati, care nu provoaca foarte mari daune. Tratamentul pe care parintii trebuie sa-l aiba vizavi de ei este, de asemenea, putin mai sever.
Chiar si asa, trebuie corectata orice forma a unui comportament inadecvat. Spre exemplu, daca simtiti ca pur si simplu copilul dumneavoastra nu poate sta locului, are o energie de neimaginat pentru un adult si tot timpul vrea sa iasa, sa se joace, nu mai are nici timp, nici stare sa invete, sa deseneze s.a.m.d., incercati sa-i gasiti o activitate de o ora, cel mult de doua ora, care sa-l oboseasca.
De pilda, il puteti inscrie la cursuri de tenis, de inot, ori la gimnastica. Pe langa faptul ca ii va lua din energia debordanta, il va ajuta sa se si concentreze, ca mai apoi, atunci cand va trebui sa se concentreze in activitati intelectuale, acest lucru sa fie posibil, altfel va aparea deficitul de atentie, ale carui semne, oricum, au inceput sa se contureze ingrijorator in comportamentul celui mic.
Pe de alta parte, sfaturile pentru cumintirea unui copil neastamparat, oricare ar fi ele si de oriunde ar fi luate trebuie gandite bine si aplicate fiecarui caz in parte. Sa nu uitam, totusi, ca cei mici vor atentie, ca mai apoi sa obtina ceea ce-si doresc. Altii sunt atat de curiosi, incat umbla peste tot, fac tot felul de lucruri. Ceea ce parintii trebuie sa faca este sa le ofere si alte sanse, care sa le mai rupa din energie si sa-i ajute in viitor, sa-i motiveze.
