Raw vegan şi examen de admitere la 3 ani? – Care este limita dintre părintele modern şi atent şi părintele „dus cu pluta”?

Deşi multe dintre ideile ce urmează par mai degrabă o exagerare sarcastică, în ziua de azi unii părinţi pur şi simplu merg prea departe când vine vorba despre îngrijirea şi educaţia copilului (citiţi, dacă nu aţi făcut-o, „Jurnalul unei dădace” pentru o idee mai clară). Da, un părinte modern şi atent cu copilul său îi va oferi un regim alimentar echilibrat, activităţi variate şi se va informa despre metode adecvate de disciplină şi de stimulare a dezvoltării copilului.

Însă unii părinţi nu mai fac nimic natural, parcă transformă creşterea şi educaţia copilului într-o misiune şi o slujbă pe care o fac obiectiv, exagerând în unele aspecte. Nimic exagerat nu este bun, chiar atunci când ideile în teorie sunt bune!

Unde e limita dintre părintele modern şi atent şi părintele dus cu pluta:

♣ Mâncare sănătoasă vs. regim alimentar dictatorial. A-i oferi unui copil un regim alimentar echilibrat care să conţină nutrienţii necesari dezvoltării sale şi să limiteze grăsimile sau zahărul este un lucru perfect. Dar de aici şi până la îl îndopa cu sfeclă fiartă şi a ţine un tabel detaliat al alimentaţiei, cu proteinele, carbohidraţii, grăsimile din fiecare aliment, este drum lung! La fel a impune un regim raw vegan şi fără dulciuri copilului mic, care va trebui să se bucure de un morcov crud ca „deliciu” (nici un regim strict vegetarian pare a nu fi o alegere perfectă pentru un copil, specialiştii considerând că dezvoltarea fizică şi cognitivă e stimulată de consumul de carne, ouă şi lactate). În plus, ce mai e copilăria fără bucuria câte unei prăjituri nesănătoase, dar atât de bune?? Să nu exagerăm!

♣ Igiena vs. bula sterilizată. Ştiţi acei părinţi atât de îngrijoraţi, încât de abia se îndură să scoată copilul afară şi să-l lase să se joace în parc, prin nisip, pe iarbă etc.? Acei părinţi care transformă casa şi mai ales camera copilului într-o bulă sterilizată, evitând şi să deschidă geamul. Acei părinţi care îl spală din minut în minut pe mâini şi îi fierb jucăriile care cad pe jos. Care ar face infarct dacă mângâie un câine sau ia de pe jos un băţ. Atunci, cum îşi poate forma micuţul o imunitate puternică? Nu poate, deoarece organismul nu este expus şi nu îşi întăreşte rezistenţa.

♣ Activitate fizică vs. sporturi de performanţă. Mişcarea este vitală pentru dezvoltarea armonioasă încă de la vârste mici. Dar una este să încurajezi activităţi fizice distractive pentru micuţ, alta este să îl înscrii de la 3 ani la dans, karate şi înot! Orice supraîncărcare a programului celui mic nu este bună, în plus, unele cursuri nu sunt deloc distractive (depinzând şi de preferinţele copilului, pe care din păcate aceşti părinţi nu le prea iau în calcul), sunt mai degrabă competitive şi severe.

♣ Activităţi educative vs. admitere la „facultate” la 3 ani. Jucării şi jocuri educative? Perfect! Învăţarea unui instrument muzical, ţinând cont de ce preferă copilul? Perfect! Învăţarea de timpuriu a unei limbi străine? Perfect. Dar de aici şi până la cursuri de chimie, latină şi algebră e drum lung, sau a-i citi opere de Shakespeare şi Camus la culcare, în loc de poveşti. Şi e drum lung până la interviuri şi „testarea abilităţilor cognitive” şi a cunoştinţelor pentru admiterea la…grădiniţă sau şcoala primară (da, este o modă pe la americani care va fi preluată curând, examene serioase pentru puşti). Să dăm examene unui copil de 3-6 ani şi de aici să concluzionăm ce domenii va studia în 13 ani şi dacă are sau nu şanse la o universitate? Dacă aceasta nu este exagerare, nimic nu este…

♣ Îmbrăcăminte adecvată şi drăguţă vs. moda ţâncilor. Multe mămici sunt entuziasmate să cumpere hăinuţe nostime pentru cei mici. Dar, chiar şi pentru cele care îşi permit, a întrece limita şi a comanda ţinute de designer pentru un puşti de 5 ani arată o oarecare pierdere a simţului realităţii. În plus, nu – nu este „drăguţ” să îmbrăcăm un băieţel de 3 ani în costum cu cravată sau o fetiţă ca o femeie sau ca o păpuşă de lux (şi aceasta la joacă sau grădiniţă).

Toate acestea par exagerări departe de realitate? Ei bine, nu sunt: există părinţi parcă rupţi de realitate care privesc astfel de idei ca fiind cât se poate de naturale (şi care îşi permit să le pună în practică). Mame şi taţi care îşi duc fetiţele la concursuri oribile de miss şi şedinţe de modelling (model la 3 ani!) sau care se aşteaptă ca băieţelul să fie deja un geniu şi un sportiv de performanţă. Am putea râde şi spune: „treaba lor” – însă este trist că unor copii le e furată bucuria copilăriei, iar majoritatea acelor copii nu, nu vor ajunge genii…