Crinul rosu (Clivia) este una dintre plantele preferate ale cultivatorilor amatori, dar se intampla de multe ori ca aceasta sa ii dezamageasca, pentru ca atunci cand nu ii sunt respectate anumite reguli, nu infloreste. Provine din Africa de Sud si este o specie perena. Are niste frunze lucioase de culoare verde inchis, care seamana cu niste panglici si care se suprapun la baza plantei si formeaza un eventai deasupra.
Perioada de inflorire incepe la inceputul primaverii, cand dintre frunze apare o tulpina inalta, care are la capat un ciorchine de 10-15 flori de forma unor trompete si care au de regula culoarea porocalie cu galben in mijloc, dar varietatile prezinta flori rosii, culoarea caisei sau crem.
Florile crinului rosu au o durata de viata mica, de doar cateva zile, dar sunt inlocuite cu altele noi pana in luna octombrie, cand procesul de inflorire se incheie. Florile ofilite neindepartate produc niste fructe ovale pline de seminte. Radacinile acestei plante sunt groase si fragile, iar planta nu este deranjata daca acestea sunt inghesuite in ghiveci – din contra, infloreste mai frumos si mai repede daca sta intr-un loc stramt. Cand ajunge la maturitate, in jurul plantei apar noi lastari care pot fi folositi ori pentru reproducere, ori pot fi lasati acolo unde au iesit, formand astfel un aranjament floral deosebit.
Crinul rosu are putine specii, dar fiecare este deosebit in felul ei. Clivia miniata este cea mai cultivata in apartament, mai ales ca florile sale sunt parfumate. Frunzele sale sunt mai groase si mai carnoase, au aceeasi forma de panglica si culoarea verde inchis, iar florile sunt dispuse in ciorchine si pot atinge numarul maxim de 20, avand culori ce variaza de la portocaliu, culoarea caisei sau rosu mai inchis, cu galben pe centru.
Clivia gardenii are frunze numai cu varful ca de lance, ce pot atinge o inaltime de 70 de cm, iar perioada de inflorire este luna mai, cand in centru apare o codita groasa din care se formeaza cateva flori ca o umbrela, de culoare galben spre portocaliu, avand verde pe margini. Clivia nobilis se aseamana cu ea, in sensul ca florile au tot verde pe margini si in centru sunt portocaliu spre rosu, dar au forma de trompete.
Crinul rosu nu este deloc greu de cultivat, singura conditie pe care o impune e sa ii fie asigurat repaosul in timpul iernii, acesta fiind necesar pentru inflorirea din primavara. Nu trebuie sa fie transplantata decat la trei sau patru ani, dar in fiecare an ar fi bine daca pamantul de deasupra se inlocuieste cu unul nou la sfarsitul iernii. Chiar daca radacinile apar deasupra substratului, nu este un motiv de ingrijorare, este ceva foarte normal.
Substratul trebuie sa fie bazat pe muschi-de-turba sau pur si simplu pe pamant, iar primavara si vara trebuie sa stea la lumina. Nu trebuie lasata in soare, pentru ca razele acestuia ii vor arde frunzele. Poate suporta temperaturi de pana la 20º C, dar iarna temperatura trebuie mentinuta la 10º C. Se uda periodic in timpul dezvoltarii, adica in perioada primaverii si a verii, avand grija ca pamantul sa fie umed, iar de doua ori pe luna are nevoie de un ingrasamant lichid diluat cu apa.
Cat timp sta in repaus, are nevoie de putina apa, cat sa nu se usuce complet pamantul. Cand incep sa apara bobocii, temperatura poate sa creasca, dar nu mai mult de 18º C, pentru ca va avea loc o dezvoltare prematura. Este important sa se indeparteze atat fructele formate dupa inflorire, cat si florile ofilite, oferindu-i sansa sa se dezvolte corespunzator.
Crinul rosu poate fi infestat uneori cu paduchi lanosi, care isi fac cuib chiar la baza frunzelor, dar pot fi indepartati cu ajutorul unui insecticid sistemic. Si cosenila fainoasa este atrasa de frunzele ei, lipindu-se pe partea inferioara a acestora. Se indeparteaza cu ajutorul unei carpe sau a unei pensule inmuiate in alcool, iar daca nu dispare dupa prima utilizare, procedeul se repeta pana a fost anihilata.
Atunci cand frunzele sale viguroase incep sa se ingalbeneasca, sa se pateze sau sa se rasuceasca planta ori a fost udata prea mult, ori prea putin. Pentru a depista problema, se ia putin substrat pe mana si daca este prea ud, nu se mai uda pana pamantul aproape s-a uscat, iar daca este prea uscat, se pune apa mai des (dar nu prea multa). Pentru a pastra frunzele sanatoase si proaspete, stergeti-le cu un tifon ud, mai ales ca praful se poate depune imediat pe ele.
Inmultirea crinului rosu se face detasand lastarii care au aparut in jurul plantei de baza si plantandu-i in alte ghivece. O alta metoda este insamantarea, cand semintele se pun intr-un substrat special pentru ele, presarand deasupra nisip grunjos pentru drenare. Este o metoda mai putin folosita, pentru ca dureaza chiar si opt ani pana cand planta crescuta din seminte infloreste. Un alt procedeu de reproducere este divizarea plantei de baza: in luna februarie se taie bucati din radacini si se planteaza in ghivece separate, unde a fost in prealabil pus un pamant fertil. Plantele se dezvolta destul de repede si pot inflori chiar la un an dupa ce au fost plantate radacinile.