Cel mai popular papagal de colivie si de voliera este perusul ondulat (Melopsittacus undulatus) – vandut crescatorilor de pasari din toata lumea si asta nu doar pentru ca are penajul foarte frumos colorat, ci doar in primul rand pentru ca este usor de crescut.
Perusii ondulati populeaza intreg teritoriul Australiei, de unde au fost introdusi si in Florida, in SUA, unde numarul de exemplare a crescut in scurt timp, pentru ca au gasit conditii ideale de supravietuire – apa si hrana. Ei populeaza un areal alcatuit din paduri uscate, preerii si locuri cu arbori din apropierea cursurilor de apa. Traiesc in grupuri mari, in unele zone in care disponibilitatea de hrana si apa este mare si numarul de exemplare este impresionant. Acestea pot fi observate in zbor, in stoluri mari si galagioase care uneori par a intuneca cerul. Se hranesc in special cu semintele gasite pe sol, dar si cu fructe, plante si mici nevertebrate.
Perusii ondulati care populeaza zonele sudice ale Australiei se reproduc in lunile iunie-septembrie, iar cei din regiunile nordice se reproduc in lunile august-ianuarie. Femela isi face cuibul in scorbura unui copac si depune o ponta formata din patru pana la sase oua. In cazuri exceptionale poate depune si opt oua.
Ouale sunt clocite de femela timp de 18 zile, apoi ele eclozeaza si apar puii. Timp de o luna puii sunt hraniti de pasarea-mama (la inceput cu hrana regurgitata, mai tarziu cu seminte) apoi acestia incep sa zboare si parasesc cuibul. Pasarile tinere pot fi recunoscute prin faptul ca au cate un inel alb in jurul fiecarui ochi ce da impresia ca ochii sunt mai mari si mai negri.
Spre deosebire de perusii domestici care au culori diferite, ei fiind reprodusi in conditii de captivitate in milioane de exemplare (care in timp au suferit mutatii de culoare), cei salbatici au intotdeauna penajul verde pe corp, fata galbena si coada albastra cu o zona centrala inferioara galbena. Penajul pe parte superioara a capului, pe spate si pe aripi este striat in galben si negru, fapt ce il ajuta sa fie camuflat perfect in timp ce isi cauta semintele in mijlocul vegetatiei. Pasarile care s-au nascut in captivitate pot avea penajul gri, verde, albastru, galben, alb si in diferite combinatii ale acestor culori.
Masculul si femela nu difera prin coloritul penajului, pot ajunge la lungimea corpului de 15-20 cm, deschiderea aripilor de 25-35 cm si greutatea de 30 g. Dimorfismul sexual la aceasta specie salbatica este greu de recunoscut. Abia de la varsta de sase luni apare o diferenta intre cele doua sexe si anume masculul are narile albastre, iar femela rozalii.
Au ciocul incovoiat cu mandibula superioara mai mare decat cea inferioara, folosita pentru a sparge semintele, ambele prinse prin articulatii de craniu, astfel incat pot face miscari independente. Picioarele sunt subtiri, au cate doua degete indreptate inapoi si doua inainte, toate prevazute cu gheare incovoiate, bine adaptate la cataratul in copaci.
In captivitate hrana sa trebuie sa contina amestec de seminte si cereale, fructe dulci moi (mere, kiwi, pere, capsuni, piersici), legume (morcovi, frunze de spanac sau salata verde), seminte incoltite si felii de oua fierte (mai ales in perioada de reproducere). Hrana poate fi completata ocazional cu vitamine si minerale, care se cumpara de la magazinele de profil. Nu mananca seminte de floarea-soarelui, iar avocado reprezinta un fruct toxic pentru el.
Persoanele care doresc sa achizitioneze doua pasari care sa fie tinute in aceeasi colivie trebuie sa aleaga ori o pereche (un mascul si o femela), sau doi masculi. Daca se opteaza pentru doua femele pot apare probleme intre ele, deoarece acestea in perioada de imperechere devin foarte agresive pentru a-si delimita zona de reproducere si se pot rani. Niciodata nu trebuie cumparat un singur perus, deoarece acesta se va simti singur, va suferi si se va imbolnavi. Aceste pasari in mediul lor natural traiesc in grupuri foarte mari de sute de exemplare.
Colivia ideala ar trebui sa fie cat mai incapatoare pentru ca perusii sa aiba spatiu unde sa zboare, lucru foarte important pentru ei pentru a fi fericiti. Dimensiunile minime ale unei colivii pot fi de 18 cm lungime, 15 cm latime si 15 cm inaltime, insa indicat ar fi sa se cumpere o colivie de 60 cm lungime, inaltime si latime. Daca se opteaza pentru o colivie mai mica atunci este indicat sa fie lasati sa zboare prin casa, fara a fi prinsi cu mama pentru a nu se speria, iar dupa ce se vor bucura de zbor singuri se vor intoarce la colivie pentru a manca.
In interior nu trebuie sa lipseasca osul de sepie, vasul cu nisip, vasul pentru seminte si o adapatoare in care apa sa fie mereu proaspata. Nu trebuie uitat un vas mare si adanc cu apa calduta in care sigur perusii se vor balaci des, ei vand o mare placere in a-si spala si curata penele.
Colivia poate fi dotata cu oglinzi, jucarii si doua crengute din salcie, mai groase, din care perusii au obiceiul sa ciuguleasca cate un pic cand se simt rau. Este de preferat lemnul de salcie pentru ca are efect antibacterian. Daca se opteaza pentru doua bete de plastic (care se cumpara de la magazinele specializate) exista posibilitatea ca pasarea sa faca in cativa ani o boala de degete, deoarece sta prea mult timp pe o stinghie de aceeasi forma si grosime.
Acesti papagali sunt recomandati crescatorilor incepatori, deoarece sunt pasari cu necesitati modeste si destul de rezistente. Se adapteaza foarte usor, desi la inceput sunt oarecum suspiciosi, au un caracter jucaus si vesel, sunt galagiosi, distractivi si dragalasi.
Speranta de viata la perusul ondulat este de aproximativ 6-10 ani. In mediul ei natural aceasta pasare este amenintata de oameni, de serpi si pasarile de prada.
Perusul ondulat face parte din ordinul Psittaciformes, familia Psittacidae si nu este o specie pe cale de disparitie.
Video – Perusul ondulat (Melopsittacus undulatus):
 - vandut crescatorilor de pasari din toata lumea si asta nu doar pentru ca are penajul foarte frumos colorat, ci doar in primul rand pentru ca este usor de crescut.){kind=link}