Orezarii (Padda oryzivora) sunt pasari exotice de decor care provin din insulele Djawa si Bali. Arealul lor a fost extins de oameni in diverse zone ale globului, in insulele Mauritius si Hawai. Cu timpul din unele zone au disparut, deoarece au fost exterminati din cauza pagubelor aduse culturilor de orez. In arealul lor, stau pe langa ogoarele de orez, iar in perioada coacerii boabelor obisnuiesc sa se hraneasca numai cu orez.
In numar mai mic se gasesc in stepele cu arbusti unde se hranesc cu seminte de ierburi. Majoritatea insa habiteaza in apropierea asezarilor omenesti, in cuiburile mari, de forma sferica, pe care si le construiesc sub stresinile caselor, sau in tufisuri dese si coroanele arborilor, foarte aproape de culturile de orez.
Aceste pasari fac parte din ordinul Passeriformes, familia Estrildidae si nu prezinta subspecii sau rase.
Penajul masculului se aseamana cu cel al femelei. Crestetul capului este negru pana la ceafa, tot negre sunt si zona de pe spate de la baza cozii, zona din jurul ochilor, gusa, remigele primare si penele cozii. Spatele si remigele secundare au culoarea cenusie-albastruie. Pe obraji au doua pete mari albe, bine delimitate de penajul din jur printr-o dunga neagra. Gusa, pieptul si partile laterale ale gatului sunt de un cenusiu-albastrui deschis.
Penele de sub coada si cele de pe pulpe sunt albe. In rest, partea inferioara a corpului este acoperita cu pene cenusiu-roscate. Ochii sunt inconjurati de cate un inel de culoare brun-roscata. Ciocul este puternic, butucanos, are partile laterale albicioase si se termina cu un varf albicios. Picioarele sunt de culoarea carnii. Lungimea corpului este de aproximativ 14 cm.
Crescatorii de pasari chinezi au obtinut si exemplare cu penajul alb, care au fost preluate si de japonezi si inmultite foarte mult. Exemplarele care au penajul alb curat sunt destul de rare, in general ele au pe spate pene cenusii-negricioase sau pete mici de culoare inchisa. Daca se imperecheaza exemplare albe cu exemplare salbatice se obtin pasari la care albul domina cenusiu-albastruiul.
In Belgia si Olanda, crescatorii au obtinut exemplare care prezinta melanism adica au penjaul foarte inchis la culoare, aproape negru, care rezulta dupa mai multe naparliri ale exemplarelor colorate in conditii climatice mai deosebite, cu umiditatea aerului mai ridicata.
Deosebirea sexelor se face dupa tinuta: masculul are ciocul mai puternic si mai deschis la culoare si de asemenea are capul mai mare si mai puternic. Un alt indiciu de recunoastere al masculului este dupa cantec. Cantecul masculului este foarte melodios, se aseamana cu sunetele de clopotel sau poate varia, auzindu-se ca un ,,tac-tac”, ,,piiac-piiac-piiac” sau ,,trrrrri”. Cantecul difera de la un exemplar la altul. Femelele scot sunete mai inabusite: ,,tac-tac” sau ,,tiii-tiii-tiiit”. In perioada de imperechere, masculul sta inaintea femelei cu gatul si picioarele intinse, topaie de cateva ori, apoi canta si isi calca femela.
Orezarii sunt pasari preferate de crescatori deoarece se imblanzesc si se acomodeaza foarte usor in captivitate in comparatie cu alte specii de pasari, iar din punct de vedere al inmultirii nu ridica probleme.
Aceste pasari sunt crescute in colivii sau voliere, unde se reproduc foarte usor. In timpul imperecherii temperatura trebuie sa fie de 18-20ºC, iar in anotimpul iernii pasarile nu trebuie tinute niciodata afara, chiar daca temperatura este cu cateva grade peste zero.
Orezarii obisnuiesc sa-si apere spatiul lor din voliere cu multa indarjire, de aceea trebuie tinute impreuna doar cu alte specii de pasari mai robuste. In colivie, unde spatiul este mai redus, se vor tine doar cate o pereche. Colivia trebuie sa aiba o lungime de cel putin 1m.
Hrana orezarilor consta din: amestec de seminte pentru pasari de padure, mei, glant, dughie, orez nedecorticat, cereale incoltite, ou fiert de gaina, pesmet si verdeata. Mai rar mananca insecte si viermi vii sau taiate bucatele. Aceste pasari adora sa se scalde, de aceea trebuie sa li se asigure de doua ori pe zi apa la temperatura camerei, intr-un vas in care pasarea sa intre in intregime.
In perioada de reproducere, pasarile trebuie sa aiba mai multe cuiburi in forma de cutie, plasate mai sus, cu orificiul pentru intrarea si iesirea din cuib, de marimea pasarii (de cca. 4 cm). In voliera pasarile trebuie sa gaseasca material din abudenta pentru captusirea cuibului: frunze moi uscate, fire de iarba si resturi vegetale furajere.
La aproximativ sase zile de la ,,calcat”, femela depune 4-6 oua care sunt clocite de ambii parteneri. Orezarilor nu le place sa fie deranjati de la clocit, la cel mai mic zgomot care se aude in apropierea cuibului pleaca din cuib si apoi repede intra la loc. Dupa 13 zile de clocit, din oua ies puii care la inceput sunt complet golasi. Inca de la inceput din cuib se aude glasul puilor care cer de mancare, iar parintii au grija sa-i hraneasca cu foarte mare atentie. Dupa 10 zile puii deschid ochii, iar dupa trei saptamani sunt complet imbracati cu pene. Incep sa zboare abia dupa 24-28 de zile.
Puii se deosebesc de adulti prin coloratia cenusie-inchis a spatelui si galbui-cenusie a partii inferioare a corpului. Ochii puilor au in jurul lor cate un inel galbui-cenusiu, ciocul este negru iar picioarele sunt de culoarea carnii, ca la adulti.
Dupa inca doua saptamani in care sunt hraniti de parinti, puii devin independenti, incep sa-si caute hrana singuri si este momentul sa fie separati de parinti in alte colivii. Naparlirea puilor incepe dupa sase saptamani, sau uneori dupa 10-12 saptamani. Vara puii naparlesc mult mai usor decat in alte anotimpuri.
Orezarii pot scoate mai multe randuri de pui intr-un an, dar este recomandat ca fiecare pereche sa aiba doar trei serii de pui pe an pentru a nu slabi vigoarea pasarilor reproducatoare.
Video – Orezarii (Padda oryzivora):
 sunt pasari exotice de decor care provin din insulele Djawa si Bali.){kind=link}