Paralizia cerebrală la copil, vezi cum să recunoști simptomele și află factorii de risc

0
911

Paralizia cerebrala la copil este o afectiune cronica cauzata de afectarea sistemului nervos central al copilului (ceea ce se intampla foarte des in timpul sarcinii, cand sistemul nervos se formeaza). Afectiunea este legata de anumite tulburari de miscare si de postura a copilului si se poate manifesta intr-o anumita parte a corpului sau poate fi generalizata.

Factorii de risc ai paraliziei cerebrale la copil:

Cauzele specifice ale paraliziei cerebrale raman des necunoscute. Insa exista anumiti factori de risc si situatii in care afectiunea poate sa apara:

  • In timpul sarcinii, cand sistemul nervos central al fatului este in formare, anumiti factori pot afecta dezvoltarea normala a acestuia: boli si infectii ale femeii insarcinate; consumul de alcool, droguri, tutun si expunerea la substante toxice a femeii; accidente ale mamei; existenta unor anomalii congenitale ale fatului; desprinderea placentei inainte de nastere sau alte anomalii ale placentei (bebelusul nu mai primeste oxigen); o varsta prea mica sau prea inaintata a mamei.
  • In timpul nasterii, un travaliu prelungit sau intarzierea nasterii poate afecta bebelusul, lipsindu-l de rezerva necesara de oxigen, iar interventia cu forcepsul poate cauza leziuni. O nastere prematura este de asemenea un factor de risc, deoarece bebelusul nu este suficient dezvoltat (si greutatea mica la nastere contribuie ca factor de risc).
  • In primii ani de viata ai bebelusului, afectarea sistemului nervos central poate fi cauzata de leziuni in urma accidentelor, de lipsa de oxigen temporara (sufocare), de meningita sau de icter.

Paralizia-cerebrala-la-copil-300x240.jpgSimptomele paraliziei cerebrale la copil:

Paralizia cerebrala poate ramane nediagnosticata in primii ani, deoarece simptomele cele mai vizibile sunt legate de miscari necoordonate si involuntare si tulburari de postura, dificil de observat la nou-nascut. Tulburarile de miscare sunt vizibile de abia dupa ce micutul creste, odata cu dezvoltarea sa – la o varsta de 2-3 ani.

  • Astfel, miscarile involuntare si necoordonate sunt primul simptom al paraliziei cerebrale – micutul nu isi dezvolta normal aptitudinile motorii. Cand bebelusul intarzie in dezvoltarea miscarilor coordonate (de la apucarea cu mana a obiectelor, la intoarcerea dintr-o parte in cealalta, la statul in fund, la mersul in patru labute, la ridicatul in picioare), acesta este primul semn. Cel mai des, doar o parte a corpului este afectata de paralizia cerebrala.
  • Cand paralizia cerebrala este severa, exista totusi si simptome ce pot fi observate inclusiv la un nou-nascut precum adoptarea unor pozitii ale corpului ciudate si greutati la alaptare (sufocare, greutate in inghitire).
  • Simptomele comune sunt: tonus muscular fie moale, fie rigid, miscari limitate, necontrolate si necoordonate, control dificil al miscarii si pozitiei corpului, salivatie excesiva si probleme la inghitit si mancat (cand paralizia afecteaza muschii faciali), sensibilitate crescuta (copilul poate avea dureri la miscari sau atingeri usoare).
  • Starea copilului este afectata: o stare de apatie si somnolenta sau, din contra, de iritabilitate.
  • Unii copilasi cu paralizie cerebrala severa sunt afectati si de crize de convulsii, retard mintal sau tulburari de vedere si auz. Copilasii care nu dezvolta retard mintal vor avea totusi anumite dificultati de invatare.

Preventia paraliziei cerebrale la copil:

Deoarece deseori nu se cunoaste cauza paraliziei cerebrale, o preventie nu este posibila! Nu exista masuri ce vor garanta ca bebelusul nu va fi afectat. Insa exista masuri pentru o sarcina sanatoasa – regulile pe care orice viitoare mamica trebuie sa le respecte, pentru sanatatea sa si a bebelusului (alimentatie, evitarea substantelor periculoase, miscare fizica, teste medicale de rutina). Ingrijirea bebelusului prin vaccinare, evitarea situatiilor de risc pentru infectii, luarea masurilor de siguranta in preventia accidentelor este inca o masura pe care orice parinte trebuie sa o ia.

Tratamentul paraliziei cerebrale la copil:

Citește și:  Importanța comunicării cu noul-născut - Ce înseamnă comunicarea cu un nou-născut?

Copilasul-si-afectiunile-sistemului-nervos-300x225.jpgParalizia cerebrala nu poate fi, din pacate, vindecata – copilul va trai intotdeauna cu paralizia, insa poate fi ajutat sa gestioneze situatia, in special pentru ca ea nu se agraveaza. Tratamentele existente astazi se concentreaza pe imbunatatirea vietii copilului – copilasii cu forme usoare de paralizie, datorita tratamentelor, vor putea duce o viata independenta, ingrijindu-se in timp singuri. Alti copilasi, cu paralizie severa (in special cand intreg corpul este afectat si cand este insotita de retard mintal) vor avea nevoie toata viata de ingrijire.

Odata diagnosticata paralizia cerebrala la copil, se va evalua exact starea sa: in ce stadiu de dezvoltare este la varsta sa, care parte a corpului este afectata si cat de grav, ce miscari sunt ingreunate, daca exista retard mintal, daca exista tulburari de vedere si auz. Astfel, tratamentul va depinde de fapt de dificultatile individuale ale fiecarui copilas in parte. Tratamentele constau in general din:

  • Terapia fizica – cu rolul de a imbunatati tonusul muscular si a face miscarile mai usoare. Copilasii care sunt afectati doar partial – o parte a corpului sau un membru – vor putea sa se descurce bine cu ajutorul acestei terapii fizice.
  • Medicatii – care pot ajuta la imbunatatirea tonusului muscular si la evitarea crizelor convulsive.
  • Interventia chirurgicala asupra muschilor afectati – considerata adecvata destul de rar (poate fi o solutie atunci cand ambele picioare sunt afectate, iar copilului ii este dificil sa stea in fund si in picioare).
  • Terapii speciale – in functie de ce dificultati si ce nevoi specifice are copilul. Se vor recomanda terapii ocupationale, care invata copilul sa indeplineasca sarcinile de zi cu zi mai usor; terapii diferite de stimulare a dezvoltarii pentru copilasii micuti; terapii de dezvoltare, comunicare si invatare, care sa ii faca copilului mai usor sa invete vorbirea, apoi citirea; terapii pentru a usura adaptarea la situatie si acceptarea dificultatilor (odata ce creste, copilul va avea nevoie de suport emotional, de un profesionist care sa ii ofere putere, vointa, un mod de percepere si gestionare a situatiei in care se afla).
  • Ingrijirea copilului. Dupa cum s-a spus, copiii cu forme usoare, ajutati in special de terapia fizica, vor invata sa isi poarte singuri de grija. Din pacate, cei cu forme severe nu au sansa sa reuseasca aceasta: ei vor trebui ingrijiti permanent, deoarece nu vor putea sa se hraneasca, sa se spele, sa mearga la toaleta, sa se imbrace singuri – intr-un cuvant, vor avea dificultati in sarcinile de zi cu zi.
  • Echipamente speciale. Securizarea casei pentru prevenirea accidentelor de orice fel este esentiala pentru copilul cu paralizie cerebrala. De asemenea, in functie de nevoile sale, copilul poate beneficia de unele echipamente precum: pantofi speciali, bastoane, carucioare, triciclete speciale, echipamente de pozitionare si altele (tehnologia a imbunatatit cu mult situatia celor cu paralizie cerebrala).
  •  Suport emotional si pentru parinti. Ca parinti ai unui copilas cu paralizie cerebrala, este necesar sa va informati cat mai extins asupra acestei afectiuni, sa apelati la medici specialisti diferiti ce pot sa ii usureze copilului situatia, sa aflati tot ce puteti face pentru micut, sa ii fiti alaturi – atat practic, cat si emotional. Insa este nevoie si sa aveti grija de voi – traiti o incercare grea si aveti si voi nevoie de sprijin emotional mai mult ca niciodata. Astfel ca trebuie sa fiti cat mai puternici, insa in acelasi timp sa va recunoasteti vulnerabilitatile, impartasind din ceea ce traiti – unul altuia, dar si cautand diferite grupuri de suport (online sau nu).
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.