Nume de băieți și semnificația numelui – sursă de inspirație pentru părinți

0
11421
Semnificatia numelui - nume de baieti
Semnificatia numelui - nume de baieti

Listă cu nume de băieți și semnficația numelui. Nu știi ce nume să îi dai băiețelului tău? citește ce semnifică fiecare nume și alegele pe cele care i se potrivesc.

Acvilin – Multe dintre numele de persoana destul de populare acum cateva decenii aproape au iesit din uz, din mai multe motive. Unul dintre acesta se refera la semnificatia negativa din jurul numelor in discutie, unii parinti inlocuind semnificatia propriu-zisa, etimologia mai cu seama, cu statutul purtatorilor – fie ca vorbim de cei cunoscuti, fie de cei mai putin cunoscuti. Este si cazul prenumelui de baiat Acvilin, nu de putine ori, fiind pus in legatura cu sclavii ori taranii care purtau, de regula, numele in discutie. La fel ca si forma de feminin, Acvilina, si Acvilin provine din Aquilinus, acesta fiind purtat cu precadere de sclavii care fusesera eliberati din Imperiul Roman sau chiar de tarani.

Cu toate acestea, sensul negativ concentrat in jurul acestui prenume masculin nu are absolut nicio legatura cu structura sa etimologica, mai precis cu originile. Unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca acest nume s-ar fi bucurat, candva, de popularitate deoarece oamenii il percepeau ca pe o forma ce are originile in Aquila, respectiv Aquilius. Aceste doua forme provin, la randul lor, din substantivul comun aquila, ce inseamna „acvila, vultur”. Si nu intamplator numele de persoana Acvilin se bucura de o oarecare popularitate, la acele vremuri, vulturul fiind considerat o pasare sacra, potrivit inscriptiilor. Pe de alta parte, aceasta pasare servea drept simbol al zeului Jupiter; nu este de neglijat nici statutul vulturului ca simbol pentru zeii babilonieni, acestia fiind intruchipati, de cele mai multe ori, de imaginea pasarii respective.

Totul se rezuma la intepretarea simbolului: vulturul simboliza forta, puterea, grandoarea si frumusetea. Revenind la semnificatia numelui Acvilin, in sfarsit, se poate concluziona ca acest prenume masculin ar avea sensul de „acvila, vultur”, asa cum reiese si din structura sa. In pofida faptului ca avea un substrat pagan, crestinii au inceput sa foloseasca tot mai mult numele Aquilinus, chiar din primele secole ale erei noastre, cand Noua Religie se raspandea in intreaga lume. Intr-un final, atat Aquilinus, cat si Aquilina s-au raspandit pe intreg continentul european, mai ales in Occident, unde, de altminteri, au fost populare. Numai ca nu a rezistat in fata numelor noi, Acvilin iesind din uz pe parcursul a catorva secole. Ceea ce este foarte interesant este faptul ca inca mai exista oameni care poarta acest nume, in mare parte datorita credintei potrivit careia semnificatia numelui – „vultur, acvila” – ar influenta personalitatea si viata purtatorului.

Abraham – Cu rezonanta biblica, numele de baiat Abraham ar putea fi inclus in categoria acelor prenume ce au inceput sa fie intalnite doar intr-o anumita zona a onomasticii romanesti. Sub aceasta forma – Abraham -, numele in discutie nu s-a bucurat, in fapt, de prea multa popularitate in randul crestinilor ortodocsi, din motive lesne de inteles. Desi acest prenume masculin a fost purtat de un personaj biblic destul de cunoscut, niciodata nu a reprezentat o alegere preferata de parintii romani.

Pentru stabilirea semnificatiei numelui Abraham, ne putem indrepta atentia chiar spre textul biblic, mai precis in Geneza, de unde sustragem urmatoarea explicatie: „Iata legamantul meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. Nu te vei mai numi Abram; ci numele tau va fi Abraham, caci te fac tatal multor neamuri”. Potrivit acestor randuri, se poate sustine faptul ca primul nume al acestui personaj biblic nu a fost nicicum Abraham, ci Abram. Aceasta forma onomastica din urma este pusa in relatie cu Abiram, o alta forma ce apare in textul biblic; tot specialistii sunt de parere ca Abiram ar putea avea sensul de „tatal este maret”.

In sustinerea acestei ipoteze cu privire la semnificatia numelui in discutie vine si existenta a doua nume Abaamrama ori Abaamraam, aceste forme, ce provin din Mesopotamia, corespunzand cu numele Abraham si formandu-se de la elementele aba, adica „tata” si verbul „ramu”, ce inseamna „a fi maret, a fi inaltat”. Avand in vedere toate aceste informatii, se poate afirma, in definitiv, ca semnificatia numelui Abraham este „mare cat tatal sau”.

Adalbert – Nu foarte intalnit in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Adalbert este, la origini, o forma germanica veche. Ca si in componenta prenumelui feminin Adelaida, si in cazul numelui in in discutie, recunoastem doua elemente destul de folosite in onomastica germanica. Este vorba despre berth, care are sensul de „stralucit, celebru”, si adal, forma substantivului „adhal”, care inseamna „noblete”, respectiv „nobil”. Deloc de ignorat este si ipoteza potrivit careia numele Adalbert s-ar fi format de la doua nume initial diferite. Se poate avea in vedere, de asemenea, si numele Albert, in componenta caruia recunoastem elementul „berth”. Semnificatia numelui Adalbert ramane, in orice caz, aceeasi.

Adam – In onomastica popoarelor europene, exista nenumarate nume de persoana controversate si in jurul carora s-au strans diferite ipoteze cu privire la semnificatie ori etimologie. Unul dintre cele mai graitoare exemple, poate si datorita rezonantei biblice pe care o poarta, este prenumele masculin Adam. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca, pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui in discutie, se cere intepretarea textului biblic. In prima instanta, din Vechiul Testament, aflam ca Adam a fost creat de Dumnezeu, „dupa chipul si asemanarea sa”. Cu toate ca etimologia si semnificatia numelui Adam sunt controversate, in Geneza se precizeaza, in mod clar, ca forma ebraica adhamah are sensul de „sol, pamant”. Aceasta ipoteza, desi apare in Vechiul Testament, este contestata de multi specialisti.

Un lucru este cert: numele in discutie a luat nastere pe baza acestui sens. Pe de alta parte, problema semnificatia numelui Adam se adanceste, intrucat in forma ebraica adhamah se recunoaste elementul verbal -dm, care inseamna „a fi rosu, rosu-brun”. Chiar si asa, mai multi specialisti au manifestat reticente serioase in ceea ce priveste aceasta intepretare. La prima vedere, pare o ipoteza destul de plauzibila, raportatandu-se doar la textul biblic, o parte importanta a cercetatorilor lingvisti considerand ca etimologia este cu totul alta. In schimb, este important de remarcat faptul ca dubiile unor specialisti sunt nejustificate, deoarece, in mai multe limbi, Adam are o semnificatie clara, si anume „cel nascut din pamant”.

De departe cea mai interesanta ipoteza este cea potrivit careia acest nume ebraic ar fi, la origine, un acronim. Astfel, se presupune ca numele de persoana Adam s-ar fi format de la cuvintele grecesti Anatole, adica „rasarit”, Disir, „apus”, Arcios, ce inseamna „nord”, si Mesembria, „sud”. Prin urmare, intepretarea pe care o gasim in textul biblic este nefundamentata, daca privim cu incredere aceasta ipoteza. Si totusi, se considera ca ipoteza care este cea mai apropiata de realitate ar fi cea potrivit careia prenumele masculin Adam ar luat nastere de la cuvantul de origine ebraica adham, ce desemna omul. In plus, in sustinerea acestei ipoteze vine si faptul ca aceasta forma, adham, insemna „barbat”.

Semnificatia numelui Adam este stabilita si de intepretarile primului purtator: omul nepregatit sa infrunte incercarile vietii, sa respecte invataturile lui Dumnezeu, barbatul care pacatuieste. Cat in privinta popularitatii numelui Adam in spatiul romanesc, este important de mentionat ca aceasta nu a fost foarte raspandit. Cu toate acestea, cercetatorii lingvisti au tratat acest prenume masculin, mai mult datorita semnificatiei si etimologiei controversate. Aceeasi soarta au avut-o majoritatea numelor considerate ebraice, onomastica popoarelor europene manifestand o asemenea tendinta pe parcursul a mai multor secole, aceasta continuand pana in zilele noastre, in definitiv, prin suprimarea unor astfel de forme.

Adisa – In ultimii ani, pe langa imprumuturile occidentale, onomastica noastra a inceput sa preia si nume de pe alt continent, un exemplu in acest sens fiind Adisa, prenume masculin, in pofida faptului ca terminatia indica, potrivit sistemului limbii romane, cu totul altceva. Semnificatia acestui nume ciudat este limpede, Adisa insemnand „cel ce este nobil”. Desi nu se bucura de popularitate la acest moment, acest nume este ales de putinii parinti chiar si pentru fete, deoarece se termina cu sufixul feminin „-a”.

Adonis – Majoritatea numelor care au intrat in onomastica noastra au un substrat pagan, fiind laice. Popor ortodox prin traditie, tara noastra a suprimat astfel de nume, insa cu toate acestea, ele inca exista in onomastica romaneasca. Adonis, deloc popular, este unul dintre cele mai graitoare exemple in acest sens. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele in discutie ar fi, la origini, o forma greceasca, respectiv Adonai. Aceasta din urma ar insemna „domn” sau „lord”. Pe de alta parte, numele Adonis nu a fost folosit si datorita conotatiei negative pe care o are, in mitologia greceasca, Adonis fiind copilul rezultat dintr-o iubire incestuoasa, mai cu seama dintre Myrrhey si tatal ei, Cinyras.

Adrian – De cateva secole incoace, onomastica noastra a manifestat o tendinta pe cat de interesanta, pe atat de justificata pentru cercetatorii lingvisti, si anume aceea de a pastra nume cu o rezonanta religioasa si, implicit, cu traditie in spatiul romanesc. Prenumele masculin Adrian, de pilda, a devenit unul dintre cele mai populare nume din onomastica noastra, raspandirea sa rapida fiind direct proportionala cu sumedenia de informatii pe care le detinem la acest moment.

Inainte de toate, este important de mentionat ca numele in discutie este pus in legatura cu latinescul Hadrianus, ce arata provenienta purtatorului, insemnand deci „de la Hadria”. Aceasta asezare ar fi, potrivit specialistilor, de origine etrusca, in Italia existand doua localitati care au purtat acest nume. Dincolo de semnificatie, ramane si ideea potrivit careia numele de persoana Adrian a fost influentat de toponimele mentionate, asa cum, de altfel, procesul de raspandire poate fi pus si pe seama popularitatii unuia dintre primii purtatori, si anume imparatul Adrian. Si acesta a purtat numele asezarii in care s-a nascut.

Asadar, etimologia si semnificatia numelui Adrian nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme. Datorita acestor informatii clare, acest nume de persoana s-a raspandit in toate partile Europei, insa popularitatea sa, la unele popoare, a fost stirbita numele noi. Un loc de seama il ocupa in onomasticonul crestin. Prenumele de baiat Adrian a patruns in spatiul romanesc pe filiera slava, ca majoritatea numelor prezente astazi in onomastica noastra. Inevitabil, au luat nastere si alte forme, unele migrand spre categoria numelor de familie, cum ar fi, spre exemplu, Udriste.

Cu toate ca in prezent numele in discutie este extrem de popular, acum patru secole, Adrian era foarte rar intalnit. Abia acum doua secole, acest prenume masculin a inceput sa fie des intalnit, poate si datorita faptului ca a fost purtat de sase papi, printre care s-a numarat si Adrian al IV-lea. In spatiul romanesc, insa, raspandirea sa poate fi pusa pe seama unui alt factor, tot de natura religioasa. Fiind un nume de sfant, Adrian a rezistat in fata imprumuturilor moderne, purtatorii acestui prenume masculin sarbatorindu-si ziua de onomastica la 26 august.

Alexandru – Prenumele de baiat Alexandru este, fara discutie, unul dintre cele mai apreciate nume atat in onomastica popoarelor europene, cat si in spatiul romanesc, poate si datorita faptului ca are o traditie indelungata, precum si o semnificatie cunoscuta aproape tuturor. Astfel, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele in discutie provine de la numele grecesc Alexandros. In plus, este aproape imposibil sa nu punem popularitatea numelui de persoana Alexandru pe seama notorietatii pe care regele macedonean a castigat-o de-a lungul timpului. In schimb, daca facem referire la onomastica din Antichitate, vom remarca faptul ca Alexandru este un nume ce apare chiar si in opera Iliada, fiind un alt nume al lui Paris. De altminteri, numele mai este prezent, de aceasta data ca o forma de genul feminin, si in Descrierea Eladei de Pausanias. In textul acestei opere cunoscute, apare un personaj, Casandra, care mai apoi primeste numele de Alexandra, insa toate aceste detalii le vom discuta la semnificatia numelui Alexandra.

Prenumele de persoana Alexandru poate fi categorisit intr-o mare familie de forme vechi, la randul lor, compuse, si anume: Alexikles si Alexarhos – promovate de celebrul Tucidide; Alexidemos – intalnit intr-o opera a lui Platon etc. Cu ajutorul acestor opere, numele de origine greceasca poate fi considerat ca o forma ce a luat nastere cu ajutorul verbului alexo, ce inseamna „a apara, a proteja”. Mai mult decat atat, in componenta numelui in discutie, se mai recunoaste si substantivul aner, respectiv andros, ce poarta sensul de „barbat, om”. Important de mentionat aici este faptul ca acest procedeu lingvistic de formare a numelor este extrem de frecvent intalnit in onomastica greceasca.

In sfarsit, pe baza tuturor acestor informatii, se poate afirma ca semnificatia numelui Alexandru este „care apara pe oameni”; totodata, este aproape imposibil sa nu remarcam ca aceasta semnificatie se potriveste, fara indoiala, personajului Paris, din Iliada lui Homer. Alexandros, forma greceasca, nu este decat o forma „tradusa” a numelui Paris, asa cum cercetatorii lingvisti au remarcat. Un alt fenomen demn de mentionat se refera la faptul ca, in unele limbi din anumite parti ale Asiei Mici, s-a format un nume de persoana Alekshandu, care, conform specialistilor, ar fi fost imprumutat mai tarziu de onomastica greceasca. Cu toate ca grecii au preluat acest nume, semnificatia acelei forme era le era total strain. Desigur, acesta nu a fost decat un motiv pentru aparitia tendintei de modificare, respectiv adaptare. In alta ordine de idei, se presupune ca forma Alekshandu a devenit Alexandros, in acest ultim caz numele avand o semnificatie clara pentru greci. Dar bineinteles, aceasta nu este decat o ipoteza, asemanarea dintre cele doua nume mentionate putand fi doar o simpla coincidenta.

Gratie popularitatii pe care Alexandru Macedon a atins-o, la cateva secole dupa moartea acestuia, numele in discutie a inceput sa apara in tot mai multe izvoare, intr-un final, raspandindu-se aproape in toate partile Europei. De pilda, este cunoscut faptul ca au existat candva orase care erau botezate dupa numele regelui Macedoniei, cum ar fi Alexandria. Si nu intamplator, cu atat mai mult cu cat temelia orasului Alexandria a fost pusa, in anii 332-331 i.Hr., de Alexandru Macedon. A existat, ba chiar, si un roman cu acest nume. Cu toate acestea, numele Alexandru avea sa traverseze o perioada de declin in ceea ce privea popularitatea sa, nemaifiind folosit la fel de frecvent. Se presupune ca abia incepand cu Evul Mediu, numele Alexandru a inceput sa fie folosit din nou cu aceeasi frecventa, insa acest fenomen de raspandire nu a avut aceeasi intensitate si in partea de est a Europei. E drept ca, la acele vremuri, „Alexandria” era un roman citit, existenta acestuia contribuind in egala masura la popularizarea numelui Alexandru.

In cele din urma, numele Alexandru avea sa intre si in spatiul romanesc, insa patrunderea acestuia nu poate fi pusa in niciun caz pe seama traducerii romanului „Alexandria”, in definitiv, pe seama influentei pe care literatura a exercitat-o asupra onomasticii noastre. Este posibil ca acest nume sa fi patruns in onomastica noastra pe filiera slava, ca marea majoritate a numelor de astazi. Prenumele masculin Alexandru ocupa si un loc important in folclorul noastru, nefiind nicio nunta in cadrul careia acest nume sa nu fie mentionat, poate si datorita faptului ca reprezinta intocmai vitejia.

Pe de alta parte, raspandirea numelui in spatiul romanesc nu se datoreaza nicicum folclorului sau, iarasi, literaturii. Iar daca ne indreptam atentia spre onomasticonul crestin, atunci cu siguranta vom constata ca acesta este raspunzator, in mare masura, de popularizarea numelui, mai ales ca a fost purtat de multi sfinti, devenind deci calendaristic. Cum s-a precizat si inainte, numele in discutie a patruns in onomastica noastra prin intermediar slav.

Ahile – Exista, in onomastica popoarelor europene, multe nume cu rezonanta mitologica, insa putine sunt cele care s-au bucurat de popularitate. In schimb, nu trebuie ignorat locul special pe care aceste nume il ocupa in onomastica fiecarui popor, fiind, pe langa un nume oarecum exotic, o forma cu o insemnatate deosebita. Unul dintre cele mai frumoase nume este, fara discutie, Ahile. Semnificatia acestui nume este clara, de regula, oamenii asociind aceasta forma cu viata personajului mitologic Ahile; se considera, de asemenea, ca cei care vor purta acest nume vor fi la fel de curajosi ca eroul mitologic.

Cat in privinta etimologiei, cercetatorii lingvisti au pus in legatura numele Ahile cu forma greceasca achos, care inseamna „durere”. Aceasta informatie nu ascunde aspectele necunoscute cu privire la originile complete ale numelui in discutie. Prenumele masculin Ahile a fost si este purtat de foarte putine persoana, in onomastica noastra, de pilda, fiind aproape inexistent din acest punct de vedere.

Albert – Prenumele de baiat Albert, unul dintre acele nume considerate imprumuturi moderne, este, de fapt, o forma veche germanica si, in acelasi timp, slava. In componenta numelui in discutie regasim doua elemente destul de folosite in onomastica germanica, si anume adal si berth. Important de mentionat, de asemenea, este faptul ca aceste doua elemente erau, initial, independente, functionand ca forme diferite. Astfel, adjectivul berth inseamna „stralucit, celebru”, pe cand adal, respectiv adhal are sensul de „noblete”.

Prin contopirea acestor doua elemente de compunere avem, asadar, Adalberth, forma Albert luand nastere prin procedeul de reducere. A rezultat Alberth, ca mai apoi, onomastica noastra sa cunoasca forma adaptata Albert. Mult mai raspandit in Occident, numele de persoana Albert inseamna, prin urmare, stralucire, noblete si celebritate.

Albul – Iesit din uz, numele Albul are o semnificatie clara, intrucat poate fi apropiat de aceeasi porecla, pusa de regula oamenilor care au parul sau tenul de culoare deschisa. In plus, aceasta forma, ca si corespondentul feminin, poate fi pusa in legatura cu adjectivul „alb”, numele in discutie putand fi considerat o creatie pur romaneasca. Numele de persoana Albul, care cel mai probabil supravietuieste doar ca nume de familie, a traversat o perioada cel putin interesanta din punct de vedere lingvistic si, in acelasi timp, religios.

In vremea cand Biserica nu permitea alegerea unui nume de botez care sa nu fie calendaristic ori cel putin indemna la o astfel de decizie, mai multe nume au disparut pur si simplu din onomastica noastra. Este si cazul numelui Albul, ale carui origini sunt destul de timpurii, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca ca aceasta forma exista in spatiul romaneasc chiar inainte ca popoarele slave vecine sa inceapa a-si exercita influenta asupra teritoriilor din Romania actuala. Important de mentionat, totodata, este faptul ca Albul este mult mai frecvent ca Alba, forma de feminin.

Aldo – Numele de baiat Aldo, mult mai intalnit in Occident, in special in Spania sau Italia, este de origine italiana, cercetatorii lingvisti apropiindu-l de elementul adal, respectiv adl. In primul caz, semnificatia numelui Aldo ar putea fi „nobil”, iar in cel de-al doilea caz, este posibil ca numele in discutie sa aiba sensul de „batran”. Interesant de urmarit este evolutia acestui nume, purtat, din cate se pare, de tot mai multi romani, fenomenul datorandu-se in mare parte tendintei onomasticii noastre de a imprumuta cat mai multe nume moderne.

Alexander – Prenumele masculin Alexander, intalnit sub aceasta forma in Occident, cu precadere la popoarele germanice, nordice si nu numai, este o varianta a numelui romanesc Alexandru. Potrivit cercetatorilor lingvisti, Alexander provine de la forma greceasca Alexandros. Desigur, este valabila si ipoteza potrivit careia Alexandros, la randul sau, ar avea originile in nume extrem de vechi, unele intalnite in opera lui Tucidide, cum ar fi Alexkles si Alexarhos.

In orice caz, semnificatia numelui Alexander este destul de clara, deoarece in componenta sa recunoastem doua elemente cunoscute, si anume verbul alexo si aner, respectiv andros. Dupa cum bine stim, primul element inseamna „a apara”, „a proteja”, in timp ce al doilea are sensul de „om, barbat”. Prin urmare, se poate spune ca semnificatia numelui Alexander este „care apara pe oameni” sau „ajutor, protector al oamenilor, al barbatilor, cel care isi protejeaza poporul”.

Alexe – Pus de regula in legatura cu numele personal Alexandru, Alexe este un prenume independent, care insa are aceeasi semnificatie. Astfel, semnificatia numelui Alexe este „care apara pe oameni”, respectiv „ajutor, protector al oamenilor, al barbatilor, cel care isi protejeaza poporul”, deoarece gasim in componenta sa elementul alexo, ce inseamna „a apara”, „a proteja”, iar apoi, pentru ca poate fi considerat o forma derivata a numelui de persoana Alexandru.

In onomastica noastra contemporana, Alexandru, de pilda, este un nume mult mai popular, prenumele masculin Alexe fiind intalnit cu precadere in Franta sau in Imperiul Bizantin. Mai mult decat atat, era mult mai folosit in Evul Mediu ca in zilele noastre.

Alexei – Prenumele de baiat Alexei este o forma ruseasca a numelui Alexandru, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar avea sensul de „care apara pe oameni”, intrucat in componenta numelui de persoana din urma recunoastem verbul alexo, adica „a apara, a proteja” si elementul aner, andros, ce inseamna „barbat, om”. De fapt, dupa cum bine se stie, numele Alexandru a fost pus in legatura cu forma greceasca Alexandros.

Adelin – Corespondentul masculin al numelui Adelina, Adelin, nume de origine germanica, are o semnificatie clara, intrucat s-a format de la elementul adal, adhal, ce inseamna „noblete”. Nu se cunosc, in schimb, foarte multe detalii cu privire la sursa exacta a acestui nume, nu se stie, mai cu seama, care este onomastica din care numele in discutie a fost imprumutat.

Chiar si asa, numele de persoana Adelin se bucura de o oarecare popularitate in spatiul romanesc, poate si datorita faptului ca semnificatia sa este limpede. De remarcat aici este si tendinta tot mai mare a onomasticii noastre de a imprumuta nume moderne din tarile apusene, un exemplu elocvent fiind, desigur, Adelin, Adelina, Adela sau Adelaida, toate aceste forme avand aceeasi semnificatie.

Alin – Din categoria numelor populare si deopotriva frumoase face parte si prenumele de baiat Alin, ce ocupa un loc cu totul special in onomastica noastra, atat in ceea ce priveste semnificatia sa, cat si in privinta etimologiei. Specialistii au emis cateva ipoteza care mai de care mai interesante cu privire la etimologia si semnificatia numelui Alin. Astfel, aflam ca, potrivit intepretarii populare, numele de persoana Alin s-ar fi format de la verbul „a alina”, ceea ce ne indreptateste sa spunem ca acest prenume de baiat este o creatie romaneasca.

Cu toate acestea, ipoteza a fost respinsa de majoritatea cercetatorilor lingvisti, apropiind numele Alin de forma frantuzeasca, in componenta caruia se regaseste elementul „al-”, ce inseamna „tot”, respectiv „intreg”. Mult mai apreciata ramane, insa, intepretarea populara.

Pe de alta parte, nu trebuie ignorate nici celelalte ipoteze, una dintre ele sustinandu-se ideea potrivit careia prenumele masculin Alin ar avea semnificatia de „scorpion”. Intr-o alta intepretare, se face referire la numele in discutie ca la o forma ce, in limba chineza, inseamna „ochi mari luminosi”. Si bineinteles ca in fiecare limba, acest nume de persoana are un sens diferit. Mai mult, in limba rusa, Alin ar inseamna „stacojiu”, iar in greaca, „lumina”.

Ambrozie – Putine sunt numele de persoana care sa fi ramas in uz dupa ce secole la rand au fost purtate; ba chiar, unele au disparut definitiv sau au migrat spre categoria numelor de familie. Pe de alta parte, nu trebuie ignorat nici caracterul local pe care fiecare nume il are, anumite prenume fiind des intalnite doar in anumite regiuni. De pilda, prenumele masculin Ambrozie, ce provine din numele grecesc Ambrosios, este unul dintre cele mai elocvente exemple in acest sens.

Cercetatorii lingvisti au pus acest nume in legatura cu adjectivul ambrosios, ce inseamna „nemuritor”. Mai mult decat atat, potrivit mitologiei grecesti, ambrozie este explicat, in limba romana, ca fiind „hrana aromata a zeilor, despre care se credea ca da nemurire si tinerete vesnica”. La randul sau, adjectivul ambrosios s-ar fi format de la cuvantul ambrotos, numai ca acest cuvant este usor bizar pentru limba greaca. In sfarsit, se pare ca, acum cateva secole, Ambrosios se bucura de o mare popularitate, intr-un final, intrand in onomasticonul crestin si devenind, asadar, calendaristic.

E drept ca la popularizarea numelui in discutie a contribuit in egala masura semnificatia numelui, crestinii oferindu-i acestuia sensul de „dumnezeiesc”, respectiv „nemuritor”. Aceste doua intepretari – „dumnezeiesc” si „nemuritor” – in aparenta, asemanatoare, sugereaza substratul pagan al numelui, mai cu seama tranzitia de la paganism la crestinism. Specialistii sunt de parere ca numele Ambrozie a patruns in onomastica romaneasca pe filiera slava.

Anastasie – Prenume masculin raspandit acum cateva secole, Anastasie provine de la numele de origine greceasca Anastasios, la randul sau, apreciat de crestinii care vorbeau limba greaca. Cat in privinta semnificatiei numelui Anastasie, nu ar trebui sa existe niciun fel de probleme in acest sens, deoarece cercetatorii lingvisti au pus prenumele de baiat in discutie in legatura cu anastasis, un termen ecleziastic, ce insemna „inviere din moarte”.

Mai tarziu, numele de persoana Anastasie avea sa primeasca semnificatia „invierea lui Hristos”, fenomen care a dus, in cele din urma, la raspandirea numelui in randul crestinilor din toate partile Europei.

Anatol – In prezent, prenumele de baiat Anatol nu se mai bucura de aceeasi frecventa ca si acum cateva decenii; in plus, numele de persoana in discutie, este mult mai popular in tarile apusene, poate si datorita semnificatiei sale. Astfel, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele Anatol s-a format de la cuvantul anatole, ce inseamna „rasarit, orient”.

Pe de alta parte, nu trebuie ignorata existenta numelui Anatolios, despre care, potrivit unor specialisti, ar fi numele de la care a aparut Anatol. Anatolios arata locul de provenienta al purtatorului, ceea ce ne determina sa spunem ca cele doua ipoteze lansate de lingvisti sunt asemanatoare.

Andi – Considerat hipocoristic (nume diminutiv), prenumele de baiat Andi este o prescurtare a numelui Andrei, numai ca, pe fondul popularitatii de care s-a bucurat in ultimele decenii, a devenit independent. Important de mentionat este faptul ca acest nume de persoana nu s-a format in spatiul romanesc, ci in Occident, provenind deci de la numele Andrew, forma englezeasca.

Cat in ceea ce priveste semnificatia numelui Andi, acest nume diminutiv inseamna „barbatie, curaj”, respectiv „luptator”. De fapt, numele de persoana Andrei provine de la cuvantul de origine greceasca andreia, acesta avand aceasta semnificatie.

Andrei – Foarte des intalnit, raspandit, sub diverse forme, in toate partile Europei si deopotriva apreciat, prenumele de baiat Andrei provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, din numele de origine greceasca Andreas. Se crede ca Andreas era folosit chiar din vremurile greco-romane. In ceea ce priveste etimologia acestui nume de origine greceasca, nu exista niciun fel de probleme, specialistii apropiindu-l de substantivul andreia, care inseamna „barbatie, curaj”. In sustinerea acestei ipoteze, trebuie sa tinem seama si de existenta adjectivului andreios, care, la randul sau, are sensul de „curajos”. Iar ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca numele de origine greceasca, Andreas, nu pare decat un hipocoristic (nume diminutiv), ce are terminatia „-as,” pentru o forma care a luat nastere de la aner, andros, adica „barbat, om”.

Si nu intamplator, cu atat mai mult astfel de nume erau destul de frecvent intalnite in inventarul grecesc antic. Unele dintre cele mai elocvente exemple in acest sens sunt, fara discutie, Androdamas, Androkrates, Androlaos, Androgenes, Andromahos si Andromaca, Andromahe, Andronikos etc. Prin urmare, semnificatia numelui Andrei este „curaj, barbatie”, respectiv „viril, curajos”. Parcursul numelui Andrei este, iarasi, interesant: patrunzand in latina, numele de persoana in discutie a intrat si onomasticonul crestin, bucurandu-se de o mare popularitate in randul crestinilor, in special celor din Occident, unde acest nume a fost purtat de unul dintre apostolii lui Iisus Hristos. Este cunoscut faptul ca, de pilda, onomastica apuseana a imprumutat nume direct din latina, pe cand inventarul nostru sau mai degraba cel slav, din onomastica greaca, desi, atunci cand vine vorba de onomastica romaneasca, lucrurile stau oarecum diferit, cel putin in anumite situatii.

Chiar si in spatiul romanesc, mai cu seama in teritoriile actualei tari, popularitatea cultului lui Andrei a atins, de-a lungul vremii, proportii inimaginabile pana la acel moment. In primul rand, aveau loc ritualuri de magie si tot felul de ceremonii ce il aveau in centru pe Sfantul Andrei. Curios este faptul ca, desi Sfantul Andrei erau un adept al crestinismului, aceste ritualuri aveau un puternic substrat pagan. Pe de alta parte, acest fenomen este de inteles, deoarece, la acele vremuri, abia se facea trecerea de la paganism la crestinism – Noua Religie.

Tot in spatiul romanesc, Andrei este considerat un soi de patron al lupilor, drept dovada, in noaptea de 30 noiembrie, cand se sarbatoreste ziua acestui sfant, se spune, potrivit traditiei, ca pamantul se umple de strigoi si oamenii simpli, cei care fac parte din lumea celor vii, trebuie sa isi apere caminul cu usturoi. Exista, asadar, nenumarate legende si traditii, care mai de care mai fascinante. Un alt aspect demn de remarcat este legat, de aceasta data, de semnificatia initiala a numelui Andrei, etnologii punandu-l in legatura cu obiceiul „facutului de ursit”. Astfel, fecioarele isi pot afla care barbat le este ursit ori, de ce nu, il pot determina pe acesta, prin intermediul unor vrajitorii, sa le ia de sotii. In sfarsit, se pare ca numele de origine greceasca, Andreas, a patruns in spatiul romanesc in repetate randuri, desigur, sub diverse forme.

In plus, se presupune ca, inainte ca slavii sa soseasca pe teritoriile actuale ale Romaniei, populatia romanizata din Dacia avea sa preia acest nume din latina balcanica, forma in cauza fiind purtata de crestinii de aici. O dovada a acestui fenomen interesant este existenta formelor Indrea si Undrea, de altminteri, denumiri populare ale lunii decembrie. Si, desi se spune ca onomastica romaneasca nu a pastrat absolut nimic din latina, nepreluand de fapt niciun nume, Indrea si Undrea darama complet aceasta ipoteza. Ar trebui sa se tina seama, in primul rand, ca in onomastica noastra au existat foarte multe variante romanesti ale numelui latinesc Andrea, principalul argument fiind prezenta cuvantului indrea.

In schimb, desi semnificatia numelui Andrei a fost cunoscuta inca de la inceput, acest prenume masculin nu apare in documentele vremii decat foarte tarziu. Exista o explicatie in acest sens: in documentele vremii, notate in slavona de cei care cunosteau foarte bine aceasta limba, era aproape imposibil sa apara vreo forma a acestui nume din varii cauze. Una dintre aceste cauze se refera, fara doar si poate, la faptul ca toate numele personale romanesti erau redate, prin conventie sau nu, in forma bisericeasca oficiala, si anume cea slavona. Au supravietuit diferite nume care sustin intocmai aceasta ipoteza. In sfarsit, numele de persoana Andrei a intrat in onomastica noastra pe filiera slava, ce-i drept, sub forme diferite.

Initial, prenumele de baiat Andrei nu era decat o alta forma a numelui Andreas, printre alte corespondente, insa intr-un final, formele care deja existau in spatiul romanesc aveau sa fie eliminate prin inlocuire de unul dintre cele mai populare nume, Andrei. Popularitatea acestui nume poate fi pus pe seama Sfantului Andrei, cel care a venit pe teritoriul actual al tarii noastre pentru a raspandi crestinismul si cel care, mai tarziu, a fost numit patron al Romaniei.

Andries – Prenumele de baiat Andrei, asemenea altor nume populare si, implicit, raspandite din onomastica noastra a dat nastere unor forme noi, majoritatea devenind nume independente. Un exemplu elocvent in acest sens il constitutie numele de persoana Andries, o forma derivata. Acesta ar fi avut la inceput statut de prenume masculin, insa, odata cu evolutia onomasticii romanesti, a migrat spre categoria numelor de familie.

Fiind pus in legatura cu prenumele de baiat Andrei, se poate spune, din prima instanta, ca semnificatia numelui Andries este „barbatie, curaj”, intrucat provine de la numele de origine greceasca Andreas, ce are la baza cuvantul andreia.

Copil, Foto: sheknows.com

Andris – Prenumele de baiat Andris, considerat un hipocoristic (nume diminutiv) pentru Andras si Andor, apartine onomasticii unguresti. Mai mult, acest nume unguresc este pus in legatura cu varianta romaneasca Andrei, un nume foarte popular in spatiul romanesc. Prin urmare, avand in vedere ca prenumele masculin Andrei provine de la forma greceasca Andreas, ce are la baza cuvantul andreia, se poate spune ca semnificatia numelui Andris este „barbatie, curaj”.

Andronache – Majoritatea numelor de persoana au migrat spre categoria numelor de familie, acest fenomen petrecandu-se pe fondul iesirii lor de uz din tagma prenumelor, respectiv a numelor de botez. Este si cazul numelui de familie Andronache, care in prezent este foarte rar intalnit cu statut de prenume masculin.

Cat in privinta etimologiei si a semnificatiei numelui Andronache, este important de mentionat ca acest nume provine de la Andronic, care, la randul sau, a luat nastere de la Andronikos, un nume de origine greceasca. Aceasta forma, Andronikos, s-a compus cu ajutorul a doua elemente foarte des intalnite in onomastica greceasca, si anume aner, andros, ce are sensul de „barbat” si „nike”, ce inseamna „victorie”.

Andronic – Majoritatea numelor patrunse in spatiul romanesc din onomastica greceasca s-au format cu ajutorul a doua elemente, folosite si la compunerea altor nume. Unele nume de persoana grecesti au reusit sa se adapteze sistemului limbii romane, cu atat mai mult cu cat au intrat in onomastica noastra prin intermediar slav, pe cand altele, ramanand in forma initiala, au disparut complet din inventarul nostru de nume.

Un exemplu elocvent in acest sens este prenumele de baiat Andronic, ce provine de la forma greceasca Andronikos. In componenta acestui nume de origine greceasca recunoastem doua elemente foarte des intalnite in onomastica Greciei antice, si anume aner, de unde si andros, ce inseamna „barbat”, si nike, adica „victorie”. Si acest nume de persoana a intrat in spatiul romanesc pe filiera slava, ca multe alte astfel de nume. Trebuie mentionat, de asemenea, ca prenumele masculin Andronic nu se mai bucura de o prea mare popularitate ca acum cateva decenii.

Antim – Onomastica noastra, ca si cea a altor popoare europene, a imprumutat nenumarate nume de persoana din diverse surse, unele au patruns pe cale culta, pe cand altele, prin intermediar slav direct. Ca un raspuns la aceste imprumuturi, alte nume care existau deja in onomastica noastra au disparut treptat, nemaifiind folosite.

Este si cazul prenumelui masculin Antim, despre care cercetatorii lingvisti spun ca s-a format de la numele grecesc Anthemios. Acesta, la randul sau, a luat nastere de la cuvantul anthos, ce inseamna „floare”. Chiar si asa, in majoritatea teoriilor lingvistice, se considera ca semnificatia numelui Antim este „a inflori”, numele grecesc Anthemios fiind pus in legatura cu verbul antho. In sfarsit, numele de persoana Antim a intrat in spatiul romanesc prin intermediar slav, adaptandu-se sistemului limbii romane.

Antioh – Aproape iesit din uz, prenumele de baiat Antioh are originile in numele de origine greceasca Antiohos, care, potrivit cercetatorilor lingvisti, s-ar fi format de la verbul anteho. Acest verb din urma inseamna „a se impotrivi”, respectiv „a se opune”, ceea ce, la prima vedere, ne poate determina sa afirmam ca aceasta este semnificatia numelui Antioh. Chiar si asa, trebuie sa tinem seama si de ipoteza potrivit careia numele in discutie s-ar fi format, de fapt, cu ajutorul elementului „anti-”, ce inseamna „impotriva”. In orice caz, ambele ipoteze sunt asemanatoare, indiferent de etimologia sa, numele Antioh are aceeasi semnificatie.

Anton – Prenumele de baiat Anton, de altfel, si nume de familie, este destul de frecvent intalnit la aproape toate popoarele europene, ce-i drept, sub diverse forme, motiv pentru care putem afirma ca se bucura de aceeasi frecventa si in spatiul romanesc. Inainte de toate, trebuie sa remarcam fenomenul prin care acest prenume a migrat spre numele de familie, pe fondul procesului neintrerupt de modernizare a onomasticii romanesti.

Pe langa acest fenomen, numele Anton este o forma cel putin interesanta din punct de vedere lingvisti, cu atat mai mult cu cat facem o comparatie cu celelalte nume de persoana care au patruns in onomastica noastra pe filiera slava. Si nu intamplator facem aceasta remarca, ci deoarece Anton este un nume latinesc, ce a intrat in onomastica noastra pe cale culta, surprinzator sau nu, acum nu foarte mult timp. Dar este un prenume masculin destul de vechi, specialistii apropiindu-l de forma Antonius.

Desi avem toate aceste informatii, se pare ca etimologia si semnificatia numelui Anton este controversata. In primul rand, este cunoscut faptul ca numele latinesc Antonius se incadreaza in aceeasi categorie cu Antius, Antenius, Antilius, respectiv cu forma de feminin Antulla, Antonius, drept pentru care putem afirma ca originea numelui nu mai este neaparat o problema. Nu acelasi lucru il putem spune despre semnificatia numelui Anton, aceasta ramanand inca necunoscuta. Exista, ce-i drept, cateva ipoteze, una dintre ele sustinand ideea potrivit careia Antonius ar avea la baza substantivul „anthos”, ce inseamna „floare”.

Desigur, se face o apropiere si de verbul antho, ce inseamna „a inflori”. Avand la dispozitie doar aceasta intepretare rezonabila, putem considera ca aceasta este semnificatia numelui Anton. In sfarsit, se preciza la inceput despre statutul special pe care numele in discutie il ocupa in onomastica noastra. Potrivit lingvistilor, prenumele masculin Anton a patruns in onomastica noastra inainte sa fie preluat de greci sub forma Antonios, aceasta fiind o ipoteza.

Popularizarea acestui nume poate fi pusa pe seama cultului Antonie cel Mare. O dovada ca acest cult a ajutat la raspandirea numelui este si prezenta sa Anton in slavona bisericeasca, in fapt, o alta ipoteza sustinand ideea potrivit careia datorita acesteia numele a intrat in spatiul romanesc.

Apolo – Prenumele de baiat Apolo, incadrat in categoria numelor norocoase, nu se bucura de o prea mare frecventa in spatiul romanesc, de altfel, la fel ca si forma de feminin Apolonia sau Apolodor si Apolinarie, in pofida faptului ca sunt calendaristice. Acest prenume are provine de la numele de persoana, de origine greceasca, Apollonios, Apollorodos, respectiv Apollonia, Apollinarios, acestea fiind considerate a fi derivate ori compuse, in radacina lor regasindu-se, in mod evident, numele Apolo, cel despre care se spune ca este unul dintre cei mai vechi zei ai Greciei Antice. De fapt, nu trebuie sa uitam a mentiona ca despre Apolo se mai zicea ca este un zeu al turmelor, in sprijinul acestei ipoteze venind faptul ca arcadienii il reprezentau cu chip de berbec.

Chiar si asa, Apolo era considerat a fi un zeu al luminii, ce ii proteja pe colonisti, ocrotea toate formele artei, cum ar fi muzica, poezia, insa era si un prezicator de seama al viitorului. Si totusi, chiar daca avem toate aceste date, este destul de dificil sa stabilim care este semnificatia numelui Apolo, avand, prin urmare, o etimologie controversata. E drept, in acelasi timp, ca s-au vehiculat nenumarate ipoteze in jurul semnificatiei si originilor stravechi ale acestui nume, una dintre ele facand referire la faptul ca ar fi un nume cu origini indo-europene.

O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia Apolo ar fi, de fapt, o adaptare greceasca a unui nume ce provine din vechile limbi vorbite in Asia Mica. Astfel, putem afirma, conform unor specialisti, ca Apolo ar putea proveni de la elementul apel- (acest cuvant nu este atestat), ce inseamna „a fi tare, puternic”. Alti cercetatori lingvisti sunt de parere ca semnificatia acestui nume este strans legata de Apullunas (abullu, adica „poarta”). In acest ultim caz, teoria vehiculata are si un substrat prin care se justifica, si anume prin sensul originar de „poarta”, care, la randul sau, explica epitetul de origine greceasca thyraios, de unde avem cuvantul de origine greceasca thrya, cu sensul de „poarta” – de aici, se presupune ca ar proveni si denumirea zonei Thyreea, ce se gaseste undeva intre alte doua regiuni, si anume Argos si Sparta.

In sfarsit, in limba latina, apare Apollo, nume care, in cele din urma, este preluat, de limbile romanice din Europa Apusena, pe cale culta. O alta explicatie a provenientei acestui nume ar fi legata de Phoebus, mai cu seama de un alt epitet grecesc al lui Apolo. Cat in privinta formei de feminin a masculinului Apolo, trebuie sa amintim prenumele Apolonia, de unde si numele diminutiv Pola. Inevitabil, acest vechi nume italic, Apolonia, a fost transformat, in cele din urma, in Apollonia, sub influenta formei de masculin Apollonios, respectiv a corespondentul feminin Apollonia.

Un aspect interesant legat de acest nume de persoana este faptul ca, desi era un nume pagan, a devenit crestin, poate si datorita cultului unei martire care a trait in Alexandria si a murit arsa de vie, in timpul imparatului Decius. In sfarsit, cum spuneam, semnificatia numelui Apolo, ca si etimologia sa, este oarecum obscura, insa in incercarea noastra de a-i stabili originile cu exactitate, mentionam ca alte forme, precum Apolinarie si Apolinaria, nu foarte frecvent intalnite in onomastica romaneasca, au radacinile in formele de origine greceasca Apollinarios si Apollinaria, ce s-au format din adjectivul apollinaris, ce inseamna „privitor, relativ la Apollon”.

Acestea au fost preluate, intr-un final, si de slavi, de altfel, prin intermediul acestora intrand si in onomastica noastra. Mai amintim si numele Apollodorus, acesta fiind un compus din gr. doron, ceea ce inseamna „dar”. Mai mult decat atat, se spunea ca cel care avea sa poarte acest nume era un dar al divinitatii, motiv pentru care prenumele de baiat in discutie, Apolo, se incadreaza in categoria numelor norocoase.

Arcadie – Acum cateva decenii, prenumele de baiat Arcadie era foarte folosit in spatiul romanesc, insa, odata cu patrunderea a tot mai multe nume de persoana in onomastica noastra, acest prenume masculin a iesit din uz. E drept ca, in unele regiuni ale tarii, acest nume inca este intalnit. Specialistii pun numele de baiat Arcadie in legatura cu Arkadios, forma greceasca.

Se pare ca, initial, numele arata provenienta locala a purtatorului, drept pentru care se poate afirma ca semnificatia numelui Arcadie este „locuitor al Arcadiei”, respectiv „arcadian”. Pe de alta parte, etimologia exacta a numelui Arkadios ramane obscura. Unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca acest nume a luat nastere de la prenumele purtat de unul dintre fii lui Zeus, Arkas. Insa aceasta ipoteza nu poate fi veridica, deoarece acest personaj ar fi locuit in Peninsula Moreea, iar aceasta i-a imprumutat numele, si nu invers.

Arghir – Prenumele de baiat, Arghir, precum si forma de feminin, Arghira au iesit din uz, fiind inlocuite de imprumuturile moderne. Cu toate acestea, semnificatia acestor doua nume este clara, specialistii apropiindu-le de formele grecesti Argyros si Argyrios, in componenta carora recunoastem elementul „arg-”, respectiv substantivul argyros. Acest cuvant din urma se afla in aceeasi familie cu argentum, ce inseamna „argint”. Astfel, se poate spune ca aceasta este semnificatia numelor Arghir si Arghira. Trebuie mentionat, totodata, faptul ca cele doua nume de persoana se incadreaza in aceeasi categorie cu Argentina. In plus, unii cercetatori lingvisti considera ca semnificatia numelor Arghir si Arghir este „a fi alb, a straluci”.

Arhip – Aproape iesit din uz, prenumele de baiat Arhip provine, conform cu ipotezele lansate de cercetatorii lingvisti, de la numele grecesc Archippos, ce are sensul de „conducator”. Mai precis, numele de origine greceasca a luat nastere de la verbul archein, ce are semnificatia de „a incepe, a stapani”, respectiv „a conduce”. Important de mentionat este statutul actual al acestui prenume masculin care, in prezent, este foarte rar intalnit.

Se poate spune, in plus, ca numele in discutie a fost inlocuit de imprumuturile moderne, in pofida faptului ca Arhip a migrat, in mod evident, spre categoria numelor de familie, ca multe astfel de nume ce candva se bucurau de o oarecare popularitate.

Aristide – Prenume masculin cu o sonoritate aparte, Aristide provine de la forma de origine greceasca Aristeides, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar fi un patronimic, adica un nume care arata descendenta pe linie paterna, aceasta trasatura ducand, inevitabil, la raspandirea numelui. Cat despre semnificatia numelui Aristide, aceasta nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, intrucat s-a format cu ajutorul elementului „-ides-”, adica „-eseu”, in limba romana, aceasta radacina fiind parte a numelui Aristeys.

Insa acest nume, Aristeides, avea sa isi piarda o buna parte a valorii pe care o detinea la inceput, capatand deci o valoare independenta. In orice caz, numele format in principal de la adjectivul dristos, ce inseamna „cel mai bun”, a devenit extrem de popular, in special in randul crestinilor. Trebuie remarcat si fenomenul prin care acest nume s-a raspandit in epoca Renasterii, cand numele clasice grecesti au fost revitalizate. De pilda, numele in discutie se bucura de o mai mare popularitate in Spania. In sfarsit, semnificatia numelui Aristide este „cel mai bun”.

Armand – Despre prenumele de baiat Armand se crede ca este o forma germanica in componenta careia recunoastem elementul mann, ce inseamna „fiinta umana”, respectiv „barbat, sot, om”, si hari, cu sensul de „armata”, potrivit variantei „harjaz”. Cu toate acestea, mai exista o ipoteza potrivit careia numele de persoana Armand ar avea ca al doilea element cuvantul „hart”, ce inseamna „tare, puternic”.

Un aspect demn de mentionat se refera la statutul acestui nume. Considerat mai degraba un nume ciudat si amuzant, din cauza influentei straine, prenumele de baiat Armand se bucura de o oarecare popularitate in randul romanilor. In schimb, statutul actual al acestui nume se afla in afara sferei de semnificatie.

Arsenie – Mare parte din numele de persoana care, acum cateva secole, erau extrem de folosite, in prezent, nu se mai bucura de aceeasi popularitate, fiind aproape absente din onomastica noastra. Unul dintre aceste nume este Arsenie, despre care cercetatorii lingvisti spun ca provine de la numele de origine greceasca Arsenios. Aceasta forma din urma are o semnificatia clara, intrucat are la baza adjectivul arsenios, format de la arsenikos, ce inseamna „barbatesc, viril”.

Pe de alta parte, o alta ipoteza sustine ideea potrivit careia numele in discutie ar proveni, de fapt, de la cuvantul grecesc arskenikon, ceea ce ar insemna ca semnificatia numelui Arsenie este „arsenic, sulfura naturala de arseniu”. Cu toate acestea, nu exista nicio legatura, in ceea ce priveste etimologia, intre acest cuvant din urma si Arsenios, deoarece arsenikon are origini in Orient. Prin urmare, nu se pune problema unei astfel de etimologii, semnificatia numelui Arsenie ramanand aceeasi, in pofida faptului ca exista aceasta controversa.

Artemie – Numele de persoana Artemie si Artemia, cu o puternica rezonanta mitologica, provin de la formele Artemios, Artemia, puse in legatura cu o alta forma, si anume Artemis, numele uneia dintre cele mai vechi divinitati cunoscute in Grecia antica. Identificata la romani cu Diana, Artemis era zeita vanatorii, ea fiind venerata, in schimb, datorita frumusetii ravasitoare pe care o avea. Cat in ceea ce priveste semnificatia numelui Artemie, dar si cea a corespondentului feminin Artemia, de mentionat este faptul ca specialistii nu au ajuns la un consens in aceasta privinta.

Exista, ce-i drept, cateva ipoteze cu privire la etimologia acestor nume, una dintre ele sustinand ideea potrivit careia forma greceasca ar avea la baza adjectivul artemes, ce inseamna „sanatos, teafar”; pe de alta parte, alti specialisti sunt de parere ca acest adjectiv ar proveni de la artidemes, un termen neatestat. Si totusi, aceasta semnificatie pare veridica, mai ales daca ne indreptam atentia spre intepretarea oferita zeitei cu acelasi nume, adjectivul artemes purtand sensul de „cu corp curat”.

In orice caz, etimologia acestor nume este subiect de controverse in mediul lingvistic, fiind pareri referitoare la faptul ca Artemis ar fi o varianta a unor cuvinte de orice preelenica. Un alt aspect demn de remarcat ar fi, in sfarsit, legat de faptul ca, desi nume cu substrat pagan, Artemie si Artemia au patruns in onomasticonul crestin, insa doar forma de masculin a devenit calendaristica. In inventarul romanesc de nume, Artemie a patruns prin intermediar slav, ca majoritatea numelor existente astazi in onomastica romaneasca.

Artur – Prenumele masculin Artur, ce nu se bucura de o prea mare popularitate in onomastica romaneasca, este unul dintre cele mai controversate nume din punct de vedere etimologic, in acest sens, fiind emisa o multitudine de ipoteze cu privire la semnificatia sa. Considerat imprumut modern, patruns in onomastica noastra pe cale culta, numele de persoana Artur ar fi luat nastere cu ajutorul a doua elemente, si anume artos si viros, cel din urma avand sensul de „barbat”. Potrivit unei alte ipoteze, cel de-al doilea element ar fi reprezentat de rigos, ce inseamna „rege”.

E adevarat ca aceasta ipoteza se sustine prin existenta celebrului rege Artur (Arthur). Alti cercetatori lingvisto considera ca numele in discutie ar avea legatura cu o familie ce se numea Artorius, adica „plugar”. E putin probabil, cu atat mai mult cu cat aceasta familie nu este foarte cunoscuta. Etimologia numelui Artur este, in orice caz, extrem de controversata. Mai aflam, dintr-o alta ipoteza, ca numele de persoana Artur ar insemna „urs”, intrucat are in componenta elementul „art”; de aici, si semnificatia de „omul-urs” – „art-ur”.

Recente studii lingvistice arata ca numele Artur provine de la Arcturus, cea mai stralucitoare stea din constelatia Bootes. Specialistii care sustin aceasta ipoteza explica aceasta legatura prin faptul ca forma Arcturus s-ar fi transformat in Arturus in latina vulgara. In plus, Toby D. Griffen, specialistul care a lansat aceasta ipoteza, este de parere ca Artur, respectiv Arthur nu este un nume de persoana, ci mai degraba ar desemna omul care s-a aflat in fruntea britonilor atunci cand s-au impotrivit saxonilor.

Atanasie – Prenumele de baiat Atanasie, deloc frecvent in onomastica noastra contemporana, provine de la numele grecesc Athanasios, ce are la baza cuvantul athanatos. Potrivit cercetatorilor lingvisti, acest cuvant de origine greceasca inseamna „nemuritor”, ceea ce ne indreptateste sa afirmam faptul ca aceasta este semnificatia numelui Atanasie. Singura controversa iscata cu privire la etimologia numelui in discutie se refera la partea de vorbire de la care Athanasios ar proveni.

Astfel, unii specialisti sunt de parere ca acest nume ar avea la baza mai degraba un substantiv, si anuma athanasia, ce inseamna „nemurire”. In orice caz, un lucru este cert, si anume ca aceasta forma a devenit extrem de populara, intrucat avea o semnificatie aparte, pe langa cea propriu-zisa. Crestinii credeau ca acest nume arata nemurirea lui Iisus Hristos, respectiv a Fiului lui Dumnezeu. Iar dupa ce a intrat in onomasticonul crestin, numele Atanasie a patruns si la popoarele slave, moment dupa care a onomastica noastra l-a preluat. In spatiul romanesc, spre deosebire de frecventa de astazi, se bucura de popularitate, o dovada in acest sens fiind si sarbatoarea Atanasiile sau Antanasiile.

Augustin – Spre deosebire de alte nume de persoana cu o traditie indelungata din onomastica noastra, prenumele masculin Augustin inca se numara printre preferintele oamenilor. Aceasta forma provine, conform parerilor exprimate de cercetatorii lingvisti, de la numele latinesti Augustinus, care, la randul sau, are la baza cuvantul augustus. „Cel care trezeste viata, cel care imparte binefaceri” este semnificatia acestui cuvant de origine latineasca. In plus, se crede ca augustus provine de la forma augus, ce inseamna „puterea de a face sa creasca”, numai ca aceasta ipoteza nu este sustinuta nicicum, deoarece termenul in discutie este neatestat.

Tocmai de aceea se poate spune ca semnificatia numelui Augustin este prima. In schimb, alti lingvisti au mers si mai departe, sustinand ideea potrivit careia augus si augustus fac parte din aceeasi familie cu augur si augurium, primul fiind format de la avis, adica „pasare”, plus gerere, cu sensul de „a umbla, a se purta”; pe de alta parte, de mentionat aici este faptul ca augurul desemneaza preotul care putea ghici viitorul, ghidandu-se dupa cantecul sau directia zborului a pasarilor. In plus, Augustin poate fi incadrat si in categoria numelor norocoase.

Aurel – Unul dintre cele mai populare nume si deopotriva vechi din spatiul romanesc a fost oferit de inventarul latinesc. Este vorba despre prenumele de baiat Aurel, care, de altminteri, face parte si din categoria numelor de familie. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume, ca si Aureliu sau Aurelia, provin de la formele Aurelius, Aurelianus sau Aurelius. Despre aceste nume de origine latina se crede ca ar proveni, la randul lor, din onomastica italica, aceiasi specialisti care au lansat respectiva ipoteza crezand ca semnificatia lor este „soare”.

Cu toate acestea, trebuie mentionat faptul ca, in limba sabinilor, acest termen care avea sensul de soare, era ausel, numai ca acesta este un cuvant neatestat. In plus, termenul ausel era format dupa numele Usil, purtat de zeul soarelui la etrusci. Prin urmare, semnificatia numelui Aurel nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, fiind deci „soare”. Mai aflam, dintr-o alta intepretare, ca numele Aurelius ar fi luat nastere de la substantivul aurum, ce inseamna „aur”.

In orice caz, in ceea ce priveste campul de sensuri, aceste doua intepretari sunt oarecum apropiate. De retinut, si totusi, este faptul ca ipoteza potrivit careia semnificatia numelui Aurel ar fi „aur” este falsa. Mai mult decat atat, cu ajutorul numelui Aurelius ar fi luat nastere, plus sufixul -anus, o alta forma, si anume Aurelianus. Cel mai faimos purtator cu un astfel de nume, ce s-a format cu sufixul -anus, a fost Caius Iulius Caesar Octavianus.

Avram – Onomastica noastra a manifestat o tendinta cel putin interesanta, si anume aceea de a pastra prenumele iesite din uz in categoria numelor de familie. Unele nume de persoana nu s-au pastrat, fiind inlocuite, daca vreti, de imprumuturile moderne. Prenumele de baiat Avram, in schimb, inca exista in onomastica noastra, numai ca a migrat, in mod evident, spre categoria numelor de familie. Acest nume are o traditie indelungata in spatiul romanesc, cu atat mai mult cu cat este o forma cu o puternica rezonanta religioasa. Oricum, popularizarea numelui in discutie este pusa pe seama personajului biblic care s-a numit Avram.

Aflam, din textul biblic, ca Avram era din Haran, el fiind numit parintele evreu. Si la fel ca majoritatea numelor care apar in textul biblic, si prenumele de baiat Avram este intepretat inca din textul biblic. Astfel, citim in Geneza, ceea ce Iahve ii spune lui Avram: „Iata legamantul meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. Nu te vei mai numi Abram; ci numele tau va fi Abraham, caci te fac tatal multor neamuri”. Se pare ca primul nume al personajului biblic a fost Abram. Inevitabil, se face legatura cu Abiram, numele unui alt personaj biblic, sau chiar cu Abiramu, de origine asiro-babiloniana. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca Abram ar avea sensul de „tatal este maret”, indeosebi ca aceasta interpretare este sustinuta de apropierea formei Abram de Abraham.

De pilda, in Mesopotamia, acesta nume apara sub formele Abaamrama si Abaamraam, in componenta carora regasim elementele aba, ce inseamna „tata” si verbul ramu, adica „a fi inaltat, a fi maret”. Odata cu raspandirea crestinismului – Noua Religie -, numele de persoana in discutie a inceput sa devina tot mai popular. In onomastica noastra, prenumele masculin Avram a patruns prin intermediar slav, existand, de asemenea, si forma Abram, ce a intrat in spatiul romanesc datorita influentei latino-catolice. A fost atat de popular, incat numele Avram mai este intepretat si cu ajutorul structurii „a trai bine, fericit”.

Axente – Prenumele masculin Axente ar putea fi incadrat in categoria numelor cu o sonoritate aparte, chiar daca, in prezent, aceasta forma nu se mai bucura de aceeasi popularitate ca acum cateva decenii. Specialistii sunt de parere ca acest nume de persoana provine de la verbul auxano, ce inseamna „a se inmulti, a se inalta”, aceasta fiind si semnificatia numelui Axente. Se pare ca a patruns destul de timpuriu in onomastica noastra, insa cu toate acestea, nu a fost la fel de raspandit ca in onomastica popoarelor vecine, cum ar fi ucrainienii.

Baldovin – Multe dintre numele care au patruns in onomastica noastra prin intermediul influentei apusene exercitate in spatiul romanesc au ramas in uz, fiind foarte populare, insa exista si unele prenume care nu s-au bucurat niciodata de popularitate, mai mult din cauza faptului ca aceste forme grafice erau vazute ca apartinand catolicismului. Unul dintre aceste nume este Baldovin, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar fi un prenume de origine germanica, in componenta caruia e usor de recunoscut elementele bald, ce inseamna „indraznet, puternic”, si win, adica „prieten”.

Acest nume de persoana a circulat sub diverse forme chiar incepand cu secolul I, cand era folosit in Franta. In aceeasi familie de nume ar putea intra si formele Baldavin sau Badovin. In cele din urma, numele de persosna Baldovin a intrat in onomasticonul crestin, devenind deci calendaristic, nu inainte insa de a se raspandi in toate tarile apusene. Semnificatia numelui Baldovin este, prin urmare, „prieten indraznet, prieten puternic”. Cu toate acestea, acest prenume de baiat are origini controversate, lansandu-se mai multe ipoteze in aceasta privinta.

Mai tarziu, Baldovin a patruns si in onomastica tarilor rasaritene; la inceput, a intrat la onomastica slava, ca mai apoi, sa patrunda si in spatiul romanesc. Inevitabil, au aparut si cateva forme derivate, cum ar fi Baldes, Baldea sau Balde. Evolutia numelui de persoana in discutie este interesant de urmarit tocmai prin prisma faptului ca este unul dintre cele mai elocvente exemple de prenume care, intr-o onomastica cu influente slave si latine, au disparut aproape in intregime. In schimb, la bulgari sau sarbi, acest prenume de baiat este destul de popular.

Baltazar – Prenumele de baiat Baltazar nu se bucura de o prea mare popularitate in spatiul romanesc, insa cu toate acestea, are un statut special din punct de vedere lingvistic, intrucat este unul dintre cele mai elocvente exemple pentru rolul crucial pe care Biblia l-a avut in raspandirea numelor. De fapt, textul biblic a exercitat o influenta mare asupra onomasticii popoarelor europene. In timp ce, in unele tari, numele considerate de origine ebraica sunt evitate de majoritatea oamenilor, in Occident, acestea sunt destul de populare. E drept ca nu multe sunt numele ebraice care au rezistat in fata imprumuturilor moderne, insa acest fenomen de raspandire si pastrare este pe cat de interesant, pe atat de important din punct de vedere lingvistic.

Si in inventarul nostru de nume exista cateva forme de origine ebraica ce s-au pastrat, numai ca nu sunt la fel de populare ca acum cateva decenii. Un astfel de nume este Baltazar, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar fi, la origini, o forma asiro-babiloneeana. In schimb, acest nume s-a format de la alte doua forme, si anume Belsassar – Belshassar, purtatorul fiind fiu al lui Nabucodonosor, si Daniel, profetul ce era cunoscut si sub numele de Beltsassar. Mai mult decat atat, aceste doua nume de persoane sunt teoforice si, pe de alta parte, recunoastem in componenta lor elementul Bal, numele unui zeu. Se presupune, in acest caz, ca semnificatia numelui ar putea fi „Bal sa apere pe rege” sau „Bal sa apere viata lui”.

In plus, aceste doua nume, prezente atat in onomastica latina, cat si in cea greaca prin forma Baltasar, s-au raspandit destul de rapid, ca intr-un final, sa se pastreze doar o forma. In onomastica noastra, s-a pastrat prenumele de baiat Baltazar. Important de mentionat, totodata, este faptul ca popularizarea acestui nume poate fi pusa pe seama „celor trei crai de la rasarit”, mai cu seama pe legenda celor trei magi care au venit la pruncul Iisus Hristos. Si totusi, in spatiul romanesc, spre deosebire de tarile apusene, nu exista un cult bine definit al acestor magi, prin urmare, raspandirea numelui de persoana Baltazar trebuie pusa pe un alt fenomen.

Barbu – Onomastica noastra a traversat o perioada cel putin interesanta, in care nume de persoana altadata foarte populare, cu statut de prenume, au inceput sa migreze spre categoria numelor de familie, mai ales ca, in spatiul romanesc, patrundeau tot mai multe imprumuturi moderne. Faptul ca aceste nume au supravietuit devenind nume de familie arata, in primul rand, statutul special pe care l-a ocupat in onomastica noastra timp de secole, iar apoi, popularitatea de care se bucura. Cel mai elocvent exemplu in acest sens este, fara doar si poate, numele de baiat Barbu, intalnit mai degraba cu statut de nume de familie. Inevitabil, etimologia si semnificatia numelui Barbu a constituit subiect de controversa in randul cercetatorilor lingvisti.

Nu e de mirare faptul ca Barbu s-a numarat printre primele nume care au fost intepretate din punct de vedere lingvistic. Cel mai cunoscut lingvist care s-a ocupat de acest nume a fost B. P. Hasdeu, care a lansat cateva ipoteze cu privire la etimologia acestui nume. In primul rand, Hasdeu a fost de parere ca numele in discutie este o formatie romaneasca, intrucat ar avea la baza substantivul „barba”, iar apoi, a considerat ca a fost mostenit din limba latina, mai precis din forma Balbus. In schimb, aceste doua ipoteze au fost din start respinse de alti specialisti, cu toate ca exista dovezi potrivit carora romanii ar fi utilizat acest nume, Balbus, dar si alte forme ce au derivat de la aceasta forma.

Mai mult decat atat, in onomastica noastra, au mai fost descoperite si nume precum Balbilla, Balbinus sau Balbina. Cea de-a doua ipoteza lansata de B. P. Hasdeu a fost daramata de faptul ca vechiul nume latinesc nu ar fi putut rezista pana secolul trecut, in asa fel incat sa dea nastere numelui Barbu. Pe de alta parte, si ipoteza potrivit careia acest nume ar avea la baza substantivul „barba” este falsa, desi multe intepretari merg pe aceasta idee. E drept ca aceasta etimologie populara este cea mai simpla cale de urmat, insa nu exista indeajuns de multe dovezi in acest sens.

Mai tarziu, aceasta dezbatere aprinsa cu privire la semnificatia numelui Barbu avea sa fie preluata si de I.-A. Candrea, care a preferat ipoteza care sustinea ideea potrivit careia numele Barbu ar corespunde formei de feminin Barbara; se pare ca lingvistul a avut in vedere, printre altele, si faptul ca romanii care se numeau Barbu isi sarbatoreau ziua onomastica exact de Sfanta Barbara. Prin urmare, am fi tentati sa credem ca interpretarea numelui Barbu este aceeasi cu semnificatia numelui Barbara, si anume „strain, necredincios”. Numai ca si aceasta ipoteza este daramata de faptul ca, in onomastica noastra, nu este posibil ca un nume roman sa se pastreze in fata procesului neintrerupt de schimbare, dar, si mai important, in fata motivelor de ordin religios.

Totodata, trebuie sa tinem seama si de perioada de inceput a Noii Religii (crestinism), cand Dacia se afla sub stapanirea romana. La acele vremuri, cativa oameni care imbratisasera crestinismul locuiau aici, dar dupa ce romanii au plecat din Dacia, partea din nordul Dunarii a inceput sa manifeste tot mai intens libertatea cultului. In alta ordine de idei, dupa ce romanii au plecat din Dacia, spatiul lasat in urma nu a pierdut nicidecum contactul cu latinitate, drept pentru care nu exista niciun motiv pentru care sa credem ca oamenii nu ar fi avut libertatea de a alege drumul spiritual pe care urma sa-l aleaga. O dovada in acest sens este, fara discutie, termenii bisericesti prezenti in spatiul romanesc, slujbele fiind oficiate in limba latina.

Un lucru este cert: este posibil ca, in tot acest timp, in onomastica noastra, sa fi intrat cateva nume de persoana, unele impuse de Biserica, altele, nu. In plus, nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca unele nume sa fi supravietuit tocmai datorita semnificatiei sale. Oricum, semnificatia numelui Barbu este controvsersata, asemenea etimologiei sale. Pe de alta parte, este aproape imposibil ca anumite nume crestine, ce se bucurau de o mare popularitate si erau extrem de raspandite in spatiul romanesc, sa nu fi rezistat, in special daca au fost impuse de biserica drept nume de botez. Este cunoscut faptul ca, dupa secolul al IV-lea, Biserica le impunea parintilor ce nume sa aleaga pentru copiii lor.

De asemenea, supranumele Barbarus exista, pe teritoriile tarii noastre, chiar din epoca lui Augustus, forma care lipsea fiind Barbara, desi, potrivit izvoarelor grecesti, existau atat forma de masculin, Barbaros, cat si cea de feminin, Barbara. Toate aceste informatii ne indreptateste sa afirmam ca este mai mult ca probabil ca numele Barbarus si Barbara sa fi continuat sa existe prin Barbu, acestea facand parte din aceeasi familie de sensuri. Si totusi, pentru a simplifica aceasta chestiune, putem sustine ca semnificatia numelui Barbu este „barba, barbat, barbatie”, intorcandu-ne deci la una dintre ipotezele lansate de B. P. Hasdeu

Bujor – Deloc frecvent cu statut de prenume de baiat, Bujor a migrat spre categoria numelor de familie. Semnificatia numelui Bujor nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, intrucat corepunde numelui de floare „bujor”, aceasta fiind, de altfel, si semnificatia sa.

Bucur – Numele Bucur, frecvent ca nume de familie, de altminteri, ca si forma Bucura, este o formatie romaneasca. Astfel, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele in discutie s-a format de la cuvinte precum bucurie, bucuros, a (se) bucura etc. Pe de alta parte, alti specialisti contesta vehement ipoteza potrivit careia numele Bucur ar fi o formatie romaneasca, alegand sa explice aceasta forma prin cuvantul albanez bucure, ce inseamna „frumos”. In orice caz, semnificatia numelui Bucur ar trebui sa fie cea populara, deoarece parintii alegeau acest nume pentru a-si exprima sentimentul de bucurie si implinire la venire pe lume a copilului. E drept ca si cea de-a doua intepretare pare plauzibila.

Barna – Numele Barna are originile in Barnabas, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar avea la baza o forma greceasca. Aceasta din urma s-ar fi format de la un nume aramaic, ce ar avea sensul de „fiul profetului”. Se pare ca numele Barna, intalnit mai ales in onomastica ungureasca, este o forma prescurtata. In plus, acest nume, Barnabas, apare si in Noul Testament, unde Iosif, un barbat care il insoteste pe Pavel in calatoriile sale, poarta aceasta forma ca al doilea nume. Trebuie remarcat si un aspect interesant, si anume ca acest nume Barna este folosit, in spatiul romanesc, ca nume de familie, fiind intalnit chiar si in Muntenia.

Copil, Foto: sheknows.com

Bartolomeu – Numele de baiat Bartolomeu, ce se bucura de o popularitate foarte mare in tarile apusene, nu este destul de frecvent in onomastica noastra din motive lesne, chiar daca de remarcat este faptul ca, acum cateva decenii, era folosit. E drept ca nici in Occident nu mai este la fel de raspandit ca acum cateva secole, insa popularitatea sa a ramas cam aceeasi, cu atat mai mult cu cat a fost purtat de personalitati care au schimbat cursul istoriei. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana corespunde formei Bartalmaj, care, la randul sau, ar fi un nume apartinand onomasticii arameene, mai cu seama populatiilor semitice nomade care au trait in Palestina, Mesopotamia si Siria, in antichitate.

In plus, limba arameana este cea care, incepand cu secolul al IV-lea i.e.n., avea sa inlocuiasca vechea ebraica vorbita in Palestina. Revenind la forma Bartalmaj, aceasta a fost redata in greaca prin Bartholomais. Este cunoscut faptul ca acest nume a fost purtat chiar si de unul dintre cei doisprezece apostoli. Insa pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Bartolomeu, trebuie sa ne indreptam atentia, in primul rand, spre cuvantul bar, care ar sta la baza numele aramean. Semnificatia acestui cuvant este „fiu”, intreg numele insemnand, de fapt, „fiul lui Talmaj”.

Daca mergem pe ipoteza unor alti specialisti, atunci vom afla ca acest nume a fost pus in legatura cu Natanael, cel care a purtat acest nume fiind cunoscut si drept Nathanael bar Talmaj, ce inseamna „Natanael, fiul lui Talmaj”. Sensul primului element este cunoscut, insa semnificatia termenului Talmaj are o etimologie controversata. Cu toate acestea, cercetatorii lingvisti au identificat acest termen cu telem, care are sensul de „brazda”. O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia termenul Talmaj ar fi strans legat de numele de origine greceasca Ptolemaios. Numai ca aceasta apropiere nu este bazata decat pe o ipoteza falsa. In sfarsit, se pare ca etimologia si semnificatia numelui Bartolomeu nu au fost impedimente reale in ceea ce e privit raspandirea si, ulterior, popularizarea sa.

Basarab – In cursul secolelor de profunda schimbare, cand onomastica noastra a fost supusa mai multor modificari, de altminteri, normale, au aparut nume care au marcat profund istoria tarii noastre, nume vechi si deopotriva apreciate in spatiul romanesc, cu o insemnatate speciala, care sunt inca utilizate, fie ca prenume, fie ca nume de familie ori ca supranume, inca din cele mai vechi timpuri, cercetatorii lingvisti acordandu-le un spatiu mare, de altminteri, binemeritat, datorita rezistentei, in lucrarilor lor de specialitate. Fara doar si poate, unul dintre aceste nume este Basarab, istoria validand cel putin un purtator, si anume Matei Basarab, e drept acesta fiindu-i numele de familie.

Inevitabil, si ipotezele privind etimologia si semnificatia numelui Basarab sunt multe, una dintre acestea sustinand faptul ca numele ar fi fost rezultatul unei compuneri. Un exemplu graitor in acest sens este reprezentat de inlantuirea Basa-raba, Ba-saraba, Bas-ar-aba, respectiv Basar-aba, elementele constitutive fiind considerate a fi de origine traco-dacica, ceea ce i-a determinat pe unii specialisti sa afirme ca numele ori doar o parte a acestuia ar apartine, de fapt, substratului.

Totodata, despre alte elemente componente se presupune ca ar fi de origine persana sau chiar de origine germanica. Din multitudinea de ipoteze lansate pana la acest moment, doar doua ne-au atras atentia in mod deosebit, ipoteze pe care, de altfel, vi le vom prezenta pe larg. Una dintre ele ii apartine lingvistului B. P. Hasdeu, acesta fiind cel care a scris Etymologicum magnum romaniae, o lucrare de-a dreptul impresionanta. In aceasta, reputatul lingvist ne spune ca „Basaraba este cuvantul cel mai important din intreaga limba istorica a romanilor”, ajungand la concluzia ca „Basarabii n-au fost o familie, ci o casta”.

De fapt, Hasdeu a incercat sa refaca o buna parte din istoria acesteia, anuntandu-ne de la bun inceput ca istoria acestei castei, cum el insusi a numit-o, se intinde pe o perioada extrem de mare, inca din epoca dacilor pana acum cateva secole. Tot Hasdeu ne informeaza si cu privire la elementele constitutive ale acestui nume, spunandu-ne ca Basaraba este o „compozitiune din titlul ban si din numele de familie Saraba”. De aici, lingvistul apropie banul cu zendicul van, ceea ce ar insemna „posesor, stapan, barbat ilustru”, cuvantul propriu-zis fiind, la origini, persan. Despre Saraba, totodata, Hasdeu crede ca ar fi de origine traco-dacica, initial, avand sensul de „cap”. Saraba s-a pastrat in limba romana, tocmai datorita, nu numelui propriu, ci cuvantului comun nasarimba, ce inseamna „nerod, neghiob, fara cap”.

Ipoteza lansata de B. P. Hasdeu pune sub lumina, intr-o oarecare masura, semnificatia numelui Basarab, punand sub lumina fiecare element care, dupa cum a sustinut el insusi, ar fi dus la formarea acestui nume de persoana.

Cea de-a doua ipoteza ii apartine unui lingvist de origine maghiara, care crede in sorgintea pecengo-cumana a numelui Basaraba (cumanii au fost un popor nomad care, dupa anul 1223, s-au stabilit in campia Dunarii, dar si in Ungaria, ulterior, fiind asimilati de restul populatiei stabilita acolo dinaintea lor; pe de alta parte, pecenegii, tot un popor nomad, sunt prezenti in Moldova inca din secolul al IX-lea, de aici luand drumul spre Tara Romaneasca, Dobrogea si mai apoi, Transilvania). Potrivit lingvistului maghiar, Basaraba ar putea fi un nume compus cu ajutorul elementului final aba, ceea ce inseamna „tata” si cu ajutorul verbului bas, adica „a pune piciorul, a pasi, a sta pe […]”.

In sustinerea acestei ipoteze vin si cuvintele atat de des intalnite in limbile turcice, precum ar fi participiile basar, banas, bastic, basmis s.a.m.d., prezente, de asemenea, in onomastica turcica sub mai multe forme, printre care amintim doar doua, si anume Becbasar si Basar. Putem deduce, deci, de aici si existenta unui nume precum Basaraba (termen neatestat), cu sensul de „tata cuceritor, tata conducator”. Tot in sustinerea ipotezei vine si numele purtat de tatal primului om care a avut numele de Basarab in istoria tarii noastre. Este vorba de Tugomir sau Thocomer, despre care lingvistul maghiar a spus ca ar fi de origine turcica, apropiindu-l, totodata, de Toctamir sau Toctomer.

Belizarie – In onomastica noastra, exista prea putine nume de persoana de origine tracica, singurele astfel de forme fiind Decebal si Belizarie. Numele de persoana din urma, pe langa faptul ca este foarte rar intalnit in prezent, ocupa si un statut special in onomastica romaneasca, deoarece este un imprumut foarte vechi.

In schimb, se pare ca semnificatia numelui Belizare nu este destul de clara, chiar daca cercetatorii lingvisti au identificat radacina numelui ca fiind Belisar-. Elementele acestei radacini sunt, iarasi, controversate. In orice caz, se cunoaste semnificatia celui de-al doilea element, si anume -saro, ce are sensul de „lance”. Prin urmare, se poate spune ca semnificatia numelui Belizarie este incerta.

Benedict – In onomastica fiecarui popor in parte exista nume care au legatura directa cu religia oamenilor, cu istoria sau obiceiurile lor. Multe dintre numele populare de la noi au fost purtate de sfinti, fenomen ce se regaseste si in tarile apusene. Chiar daca Maria este un nume comun, exista cateva nume care sunt specifice doar inventarului religios de nume din respectiva tara.

Numele de persoana Benedict este un exemplu elocvent in acest sens, fiind specific mai degraba catolicilor decat ortodocsilor. Specialistii considera ca acest nume provine de la forma de origine latina Benedictus, ce s-a format de la benedico, benedicere. In componenta acestor cuvinte recunoastem benedico, format din bene, adica „bine”, si dico, ce are sensul de „a zice”. Altminteri, pentru a se stabili semnificatia numelui Benedict, ne putem indrepta atentia spre cuvantul „binecuvantare”, cu origini clare in acest cuvant (benedicere).

Si nu intamplator spuneam ca numele Benedict a devenit popular in randul catolicilor, cu atat mai mult cu cat a fost purtat de saisprezece papi. Nume calendaristic, Benedict nu mai este la fel de raspandit in prezent, fiind asociat cu acele vremuri si, de ce nu, cu purtatorii sai. In plus, semnificatia numelui Benedict constituie un impediment pentru alegerea acestui nume. Doar familiile cu o educatie religioasa puternica aleg acest nume.

Beniamin – Exista, in onomastica noastra, nenumarate nume de persoana cu o sonoritate aparte, ce ar putea fi catalogate de indata ciudate, chiar daca statutul actual, precum si semnificatia contrazice aceasta categorisire. Unul dintre cele mai graitoare exemple in acest sens este, fara doar si poate, prenumele de baiat Beniamin, despre care cercetatorii lingvisti spun ca s-ar fi adaptat sistemului limbii romane. Prenumele de baiat Beniamin provine de la forma ebraica Benyamin, purtat, din cate se pare, de unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacob.

Si, desi detinem aceste informatii, semnificatia numelui Beniamin este subiect de controversa. Fiind un nume biblic, Benyamin este explicat chiar in Geneza, de unde aflam ca ar avea sensul de „fiul dreptei”. Aceasta explicatie poate fi intepretata altfel, si anume cu sensul de „fiul fericirii”, dreapta fiind asociata cu aceasta stare. In plus, semnificatia numelui Beniamin ar putea fi si „fiul norocului”.

O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia acest nume de persoana ar insemna „fiu al sudului”, in sprijinul acestei teorii fiind o explicatie simpla: dreapta arata sudul. Oricum, acum cateva secole, acest nume era intalnit cu semnificatia de „mezin” sau „fiul preferat”. Mai mult, aceasta semnificatia din urma este sustinuta de faptul ca purtatorul, unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacob, era cel mai indragit.

Benjamin – Poate mult mai popular ca numele Beniamin, forma adaptata sistemului limbii romane, prenumele de baiat Benjamin este foarte popular in tarile apusene si nu numai. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume ar avea originile in forma ebraica Benyamin, purtat, asa cum ne spune textul biblic, de unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacob.

Chiar si asa, semnificatia numelui Benjamin controversata, la fel ca si etimologia sa. Fiind un nume de persoana ce se regaseste in textul biblic, mai cu seama in Vechiul Testament, explicatia numelui ebraic Benyamin o aflam chiar din Geneza. Astfel, se spune ca ar avea sensul de „fiul dreptei”. Aceasta explicatie poate fi intepretata in mod diferit, si anume cu sensul de „fiul fericirii”, dreapta fiind asociata cu aceasta stare. In plus, semnificatia numelui Beniamin ar putea fi si „fiul norocului”.

Pe de alta parte, potrivit unei alte ipoteze, numele de persoana in discutie ar avea sensul de „fiu al sudului”, in sprijinul acestei teorii fiind o explicatie simpla: dreapta arata sudul. In orice caz, acum cateva secole, acest nume era intalnit cu semnificatia de „mezin” sau „fiul preferat”. Mai mult, aceasta semnificatia din urma este sustinuta de faptul ca purtatorul, unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacob, era cel mai indragit.

Bernard – Nu foarte popular in onomastica noastra contemporana, numele de baiat Bernard este, la origini, o forma germanica. Astfel, potrivit lingvistilor, acest nume ar proveni de la Berinhard, in componenta caruia recunoastem doua elemente frecvent folosite in sistemul germanic, si anume -hard, ce inseamna „tare, puternic”, si Bem-. In ceea ce priveste primul element, Bem-, semnificatia acestuia este controversata.

Cu toate acestea, cea mai plauzibila ipoteza sustine ideea potrivit careia Bem- ar inseamna „urs”. Aceasta intepretare se bazeaza pe existenta cuvantului „bero” (de mentionat si cuvantul „bear”, ce inseamna „urs” in limba engleza). Se poate spune, asadar, pe baza acestor informatii, mai mult sau mai putin veridice, ca semnificatia numelui Bernard este „urs puternic”.

Bogdan – Prenumele de baiat Bogdan, foarte raspandit si popular in onomastica noastra, s-a format cu ajutorul a doua elemente, primul fiind slav, „bog”, si insemnand „Dumnezeu”, iar cel de-al doilea, dan, adica „daruit”. Se poate spune, asadar, ca semnificatia numelui Bogdan este „daruit de Dumnezeu” sau „dat de Dumnezeu”.

Inevitabil, aceasta ipoteza ne determina sa afirmam ca numele de persoana in discutie apartine categoriei teoforicelor, avand aceeasi semnificatie cu Theodor, Teodor, Theodora sau Teodora. Popularitatea sa s-ar explica prin faptul ca, incepand cu secolul al XVI-lea, numele Bogdan a inceput sa fie tot mai folosit, ca mai apoi, sa fie rar intalnit. Asemenea multor nume, dupa prima parte a secolului al XIX-lea, si-a recapatat popularitatea, acest prenume de baiat aflandu-se printre preferintele parintilor.

Mai mult decat atat, se pare ca numele de persoana in discutie era prezent in spatiul romanesc cu mult timp inainte sa fi patruns la popoarele vecine slave. O dovada in acest sens este, fara doar si poate, denumirea unor localitati precum Bogdaneasa sau Bogdanei. Cu toate acestea, potrivit unor ipoteze, numele Bogdan ar fi patruns in onomastica romaneasca prin intermediar slav.

Bonifaciu – Prenumele de baiat Bonifaciu, deloc popular in prezent, este un imprumut modern ce a patruns in onomastica noastra pe cale culta din Occident. Specialistii sunt de parere ca semnificatia numelui Bonifaciu este „norocos”, intrucat a fost apropiat de adjectivul bonifatus. In plus, se presupune ca o alta semnificatia a numelui in discutie ar fi „fericit”. Se poate spune, prin urmare, ca poarta acelasi sens ca si Beatrice sau Felix, ambele nume avand semnificatia de „fericit”.

Boris – Prenumele de baiat Boris, destul de frecvent in onomastica noastra, este considerat de cercetatorii lingvisti un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv de origine slava pentru numele care incepeau cu elementul bor-. Astfel, elementul, care se afla in componenta unor nume precum Borislav sau Borimir, insemna „lupta, a lupta”.

O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia numele in discutie ar fi de origine turcica, prenumele masculin Boris fiind apropiat de cuvantul bogori, ce inseamna „mic”. Se poate spune, asadar, ca semnificatia numelui Boris este controversata. In orice caz, acest prenume este mai frecvent la popoarele slave ca in spatiul romanesc, poate si datorita cultului unei sfinte.

Bradut – Exista, in onomastica noastra, o varietate mare de nume care corespund unor cuvinte, motiv pentru care am fi indreptati sa afirmam ca sensul acestor termeni este si semnificatia numelor in discutie. In unele cazuri, etimologia populara este singura care determina semnificatia unui nume, in timp ce, alteori, aceasta nu se dovedeste decat o pista falsa.

Prenumele de baiat Bradut, intalnit si ca nume de familie, este un exemplu elocvent in acest sens. Daca in cazul numelor Alin si Alina, ipoteza potrivit careia ar proveni de la verbul „a alina” este falsa, in ceea ce priveste prenumele Bradut, lucrurile stau diferit. Astfel, nu incape nicio indoiala: numele de persoana Bradut s-a format de la numele Bradu, ce corespunde, in limba romana, substantivului comun brad. Totodata, se poate spune ca semnificatia numelui Bradut ar fi si „pomul vietii”, asa cum este denumit bradul in folclorul nostru.

Caius – Deloc frecvent in prezent, numele de baiat Caius provine de la forma de origine latina Gaius; de fapt, romanii pronuntau acest nume astfel, numai ca il scriau Caius, neavand un semn grafic care sa reproduca litera „g”. Cu toate acestea, numele de persoana in discutie se bucura de o mare popularitate in randul vorbitorilor de limba latina, insa acest statut nu inseamna neaparat ca etimologia si semnificatia numelui Caius sunt clare. Potrivit unei ipoteze, acest nume ar avea la baza cuvantul gaudium, ce inseamna „bucurie”, dar aceasta intepretare nu este decat o pista falsa.

In schimb, o alta ipoteza sustine ideea potrivit careia numele de persoana Caius s-ar fi format de la cuvantul gaius, ce desemneaza numele unei pasari. Este vorba despre „cotofana”; de altfel, in limba romana, exista si cuvantul „gaie”. In sprijinul acestei teorii vine si prezenta numelui de pasare in discutie in izvoare, chiar daca a aparut dupa numele Caius. Romanii erau convinsi de o eventuala apropiere intre numele de persoana si denumirea de pasare.

In plus, inscriptiile stau marturie pentru aceasta. Aflam, de pilda, ca prenumele de baiat Caius era redat prin Vil, ce corespundea cuvantului „voltor” ori „vultur”. Inevitabil, cercetatorii lingvisti au incercat sa-i ofere acestui nume si alte intepretari. Astfel, numele Caius a fost pus in legatura cu Caenius, insa aceasta ipoteza nu s-a dovedit decat o alta pista falsa. In prezent, Caius este foarte rar intalnit ca prenume de baiat, migrand spre categoria numelor de familie.

Calin – In onomastica noastra inca mai exista nume care au o traditie indelungata, acestea bucurandu-se cam de aceeasi frecventa ca acum cateva secole. Unul dintre aceste nume este Calin, prenume de baiat despre care se crede ca ar proveni de la numele de arbust. Ipotezele cu privire la etimologia si semnificatia numelui Calin sunt multe, insa cea mai plauzibila teorie, cel putin la prima vedere, ar fi cea care sustine ideea potrivit careia numele de persoana Calin provine de la forma Kalin, nume de origine slava.

Prin urmare, se poate spune ca semnificatia numelui Calin este „gros”, „corpolent”, doar ca si aceasta intepretare poate fi gresita, intrucat atat Calin, forma de masculin, cat si corespondentul sau feminin, Calina, sunt nume de botez. Pe de alta parte, acest nume ar putea fi pus in legatura cu forma Kalinik, ultimele doua litere fiind eliminate din cauza faptului ca oamenii nu mai cunosteau cu exactitate semnificatia initiala a numelui. Totodata, unor specialisti le este clar faptul ca aceste forme au la baza adjectivul kalos, ce are sensul de „frumos, bun”. In sfarsit, prenumele de baiat Calin se bucura de popularitate in spatiul romanesc, fiind, de asemenea, prezent si in onomastica altor popoare europene, ce-i drept, sub diverse forme.

Calinic – La fel ca si numele de persoana Calin si Calin, prenumele masculin Calinic are semnificatia de „frumos, bun”, intrucat a fost pus in legatura cu formele Kallimahos, Kallistratros, Kallinikos si Kalliope, ce au la baza adjectivul „kalos”. In acelasi timp, trebuie sa remarcam si prezenta unui alt element, si anume „nike”, adica victorie.

Se pare ca tocmai semnificatia numelui a contribuit la popularizarea sa in rasaritul Europei. E drept ca a patruns si in onomasticonul crestin, in spatiul romanesc, intrand insa pe filiera slava. Mai mult decat atat, pe langa faptul ca numele de persoana Calinic pare un nume diminutiv, despre acesta se poate spune ca este si un nume ciudat, pe fondul frecventei mici.

Calistrat – Mult mai frecvent folosit acum cateva secole, prenumele de baiat Calistrat provine de la numele grecesc Kallistratos, in componenta caruia recunoastem, drept cuvant de baza, adjectivul „kalos”, ce inseamna „frumos, bun” si substantivul stratos, cu sensul de „armata”.

Camil – Prenumele de baiat Camil nu se mai bucura de aceeasi frecventa ca acum cateva decenii, cand era intalnit aproape in toate regiunile tarii. Cu o traditie indelungata, numele de persoana Camil provine de la forma Camillus, extrem de des intalnita in Antichitate. Cuvantul „camillus”, ce sta la baza acestui nume, era folosit pentru a-i desemna pe cei care aveau o pozitie sociala foarte buna, dar si pe oamenii care participau la ritualurile prin care animalele erau sacrificate.

Specialistii sunt de parere ca acest cuvant a fost imprumutat de la etrusci, „camillus” fiind identificat cu Hermes, o divinitate greaca. Cu toate acestea, semnificatia numelui Camil este incerta. E drept ca cercetatorii lingvisti au lansat mai multe ipoteze. Una dintre ele apropie cuvantul in discutie de „kadmilor”, termen folosit drept titlu pentru preotul Dialis, cel care sacrifica animalele in cadrul unor ritualuri. In sfarsit, dupa ce a intrat in onomastica noastra, numele de persoana Camil a inceput sa fie tot mai folosit, ca dupa prima jumatate a secolului al XIX-lea, sa fie rar intalnit.

Candid – Multe dintre numele de persoana prezenta in onomastica noastra au la baza cuvinte latinesti care, de altminteri, aveau sa intre, sub diverse forme, si in vocabularul limbii romane. Unul dintre cele mai elocvente exemple este, fara discutie, prenumele masculin Candid. Semnificatia acestui nume nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, intrucat corespunde formei latinesti Candidus. Este usor de recunoscut, totodata, si adjectivul „candid”, ce a luat nastere de la „candidus” si inseamna „pur, sincer, senin”.

Prin urmare, semnificatia numelui Candid este „pur, sincer, senin”. De regula, acest nume de baiat, nu foarte folosit in prezent, este asociat cu semnificatia de „puritate”, „nevinovatie”. Pe de alta parte, nu trebuie sa omitem faptul ca aceste cuvinte au luat nastere, in limba romana, datorita verbului candeo, candere, ce inseamna „a straluci, a fi incandescent”, ceea ce ne indreptateste sa spune ca semnificatia numelui Candid este si „stralucire, lumina”.

Cantemir –  Deloc popular in prezent, numele Cantemir este de origine turcica, formandu-se cu ajutorul elementului kan, ce inseamna „sange”, si a numelui de persoana Temir sau Timur. Unii specialisti considera ca, de fapt, elementul kan ar avea sensul de „fel, specie”. Cat despre numele Temir, acesta a fost purtat de un celebru tatar care a trait undeva prin secolul al XIV-lea. In spatiul romanesc, numele Cantemir a devenit cunoscut datorita lui Dimitrie Cantemir. Nu e de mirare ca, pana si in zilele noastre, este intalnit doar ca nume de familie.

Carol – Prenumele de baiat Carol, nu foarte des intalnit, provine din numele de persoana germanic Karl, format, la randul sau, de la substantivul comun „karl”, ce inseamna „om, barbat, om liber”, respectiv „om din popor”. Numele germanic s-a bucurat de o mare popularitate, fiind intalnit aproape cu aceeasi frecventa ca acum cateva decenii. De fapt, termenul „karl” se afla in toate izvoarele limbilor germanice. Astfel, se poate afirma ca aceasta este semnificatia numelui Carol, chiar daca cercetatorii lingvisti au lansat mai multe ipoteze cu privire la etimologia sa.

De pilda, una dintre aceste ipoteze sustine ideea potrivit careia numele germanic in discutie ar avea la baza cuvantul „kerle”, format de la cuvantul grecesc „geron”, ce inseamna „matur, batran”. In plus, se pare ca numele de persoana Karl era purtat de cei care detineau o functie importanta la curtea monarhilor franci, ca mai tarziu, sa devina un prenume ce desemna functia ocupata.

Un lucru este cert: in cele din urma, Karl a devenit un titlu ereditar. A aparut si in onomastica noastra, insa sub forma de Carol, pe cand in cea englezeasca, sub forma de Charles. Inevitabil, numele Carol a dat nastere si unor alte forme in onomastica noastra, cum ar fi, de pilda, Carolina, Carlan, Carlea etc. Mult mai des intalnit este, insa, corespondentul feminin Carla.

Casian – Aproape iesit din uz ca prenume de baiat, Casian a migrat spre categoria numelor de familie. Specialistii sunt de parere ca acest nume provine de la Casssius, un supranume si, in acelasi timp, un toponim, despre care se crede ca ar fi fost imprumutat de etrusci din Orient. Potrivit unei alte ipoteze, poate si mai interesanta, numele Cassius ar avea la baza Kadsios, ce inseamna „splendid”. In sprijinul acestei ipoteze vine si existenta adjectivului de origine greceasca kekadmenos, adica „stralucit”. Alti specialisti au apropiat radacina numelui Cassius de elementul kass-, cu ajutorul caruia s-a format si prenumele de fata Casandra, numai ca aceasta ipoteza nu pare sa fie plauzibila.

Catalin – Multe dintre numele de persoana populare in onomastica noastra au o traditie indelungata, fiind folosite de secole bune. Nu se cunosc foarte bine motivele care au dus la popularizarea si, ulterior, raspandirea lor, putandu-se face doar supozitii, unele mai interesante ca altele. Poate unul dintre cele mai populare si deopotriva frumoase nume din onomastica romaneasca este Catalin, prenume de baiat despre care se crede ca s-ar fi format de la cuvantul de origine greceasca „aikaterine”, ce inseamna „pur”.

Se poate spune, astfel, ca aceasta este semnificatia numelui Catalin, numai ca unii cercetatori lingvisti contesta aceasta ipoteza. Ei sunt de parere ca numele de persoana Catalin s-ar fi format de la cuvantul „katharos”. In orice caz, cea mai rezonabila ipoteza este prima, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Catalin este „puritate”.

Cazimir – Prenumele de baiat Cazimir nu este foarte frecvent intalnit in onomastica noastra, fiind mult mai popular in alte tari europene, cum ar fi, de pilda, Polonia. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume provine de la forma Kazimierz, in componenta careia recunoastem doua elemente, si anume „Kazi-”, ce are la baza verbul kazac, si „mierz”, despre care nu se stiu foarte multe detalii cu privire la etimologia sa.

In schimb, primul element ar avea sensul de a „a porunci, a spune, a predica”; si totusi, al doilea element ar fi apropiat de cuvantul „mir”, ce inseamna „pace, lume”. Cu toate acestea, trebuie sa ne referim si la forma „-mer”, pus in legatura cu „-moros”, adica „faimos” sau „mare, ilustru”. Asadar, se poate spune ca semnificatia numelui Cazimir este „a porunci, a predica, a spune”, in pofida faptului ca, potrivit altor ipoteze, sensul ar putea fi altul.

Celestin – Semnificatia multor nume din onomastica noastra este limpede, intrucat prenumele in discutie au la baza un cuvant existent si in vocabularul limbii romane; cu toate acestea, se pare ca acestea nu mai sunt pe placul parintilor din contemporaneitate, ei alegand mai degraba nume imprumutate din tarile apusene, decat nume formate in spatiul romanesc ori, de ce nu, preluate din onomastica latina. Unul dintre aceste nume este, fara doar si poate, prenumele de baiat Celestin, ce provine de la forma Caelestinus.

Acest nume de persoana din urma are la baza adjectivul „caelestinus”, folosit de cele mai multe ori pentru a-l descrie pe Iupiter. Semnificatia acestui adjectiv este „ceresc”, la fel ca si semnificatia numelui Celestin. Potrivit unei alte ipoteze, este posibil ca numele in discutie sa se fi format cu ajutorul substantivului „caelus”, adica „cer”, si nu a adjectivului, In orice caz, semnificatia ramane aceeasi. Spre deosebire de forma de feminin Celestina, prenumele masculin Celestin nu s-a bucurat de o prea mare popularitate in randul crestinilor, in prezent, fiind aproape iesit din uz.

Cezar – Prenumele masculin Cezar, ce se bucura de o mare popularitate in prezent, s-a raspandit in epoca Renasterii, cand oamenii au incercat sa resusciteze mare parte din numele importante, multe cu rezonanta mitologica. Cu toate ca detinem aceste informatii, este dificil de stabilit cu exactitate semnificatia exacta a numelui Cezar, etimologia sa fiind controversata. E drept ca cercetatorii lingvisti au lansat o serie de ipoteze care mai de care mai interesante cu privire la etimologia numelui in discutie. Una dintre aceste ipoteze sustine ideea potrivita careia prenumele de baiat Cezar ar proveni de la cuvantul „caesa” sau „caesai”, ce inseamna „elefant”, acest termen fiind intalnit la popoarele nord-africane.

Potrivit unei alte ipoteze, apartinand lui Pliniu cel Batran, ne spune faptul ca acest nume s-ar fi format odata cu nasterea celui care a fost Caesar, prenumele de baiat in discutie fiind intepretat ca „taierea pantecelui mamei”, de unde avem astazi si termenul de „cezariana”. Pe de alta parte, unii specialisti considera ca ipoteza lansata de Pliniu cel Batran nu este veridica, intrucat numele Cezar mai fusese purtat inainte ca celebrul personaj sa se nasca. Si totusi, exista o ipoteza care sustine ideea potrivit careia semnificatia numelui Cezar ar fi legata de aspectul imparatului roman, acesta purtand plete.

Astfel, in aceasta ipoteza, lansata de Sextus Pompeius Festus, se explica faptul ca Cezar s-a nascut „cu plete, cu coama”, facand, totodata, referire la cuvantul „caesarie”, de la kesara, ce inseamna „coama”. Chiar si asa, desi exista informatii potrivit carora Caesar ar fi fost chel, exista posibilitatea ca imparatului sa fi mostenit acest cognomen de la un stramos. Inevitabil, exista multe voci care contesta aceasta ipoteza a lui Sextus Pompeius Festus, considerandu-se ca intepretarea nu se bazeaza decat pe o etimologie populara.

Prin urmare, pentru a stabili semnificatia numelui Cezar, trebuie sa ne indreptam atentia spre cele mai indepartate vremuri, mai cu seama spre cel care a purtat acest nume pentru prima oara. Sextus Iulius Caisar este cel despre care specialistii spun ca ar fi primul purtator al numelui in discutie, ultimul nume fiind o forma diferita, reprodusa asa cum aparea in izvoarele latine timpurii. Se pare ca numele Caisar poate fi pus in legatura cu un cuvant de origine etrusca, si anume „aisar”, ce inseamna „divinitate”. In plus, aceasta ipoteza este sustinuta de multi cercetatori lingvisti. Dat fiind faptul ca celelalte ipoteze nu au mers decat pe pista false, se poate spune ca semnificatia numelui Cezar este „divinitate”.

Chiriac – Numele de baiat Chiriac ar putea fi incadrat in categoria celor care au migrat spre numele de familie, fiind aproape iesit din uz ca prenume. Acum cateva secole, numele Chiriac era foarte popular, in special in randul crestinilor, poate si datorita faptului ca avea o semnificatie clara. Astfel, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele in discutie povine de la forma greceasca Kyriakos, compus, la randul sau, de la un adjectiv ce inseamna „apartinand lui Dumnezeu”, respectiv „dumnezeiesc”.

Se crede, de fapt, ca acest nume s-a format de la un substantiv, ce insemna „Dumnezeu”. In orice caz, datorita acestei semnificatii, numele in discutie s-a raspandit destul de rapid, intrand in onomasticonul crestin. Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca numele Chiriac, desi popular in randul crestinilor, este de inspiratie pagana. La inceput, substantivul „kyrios” insemna „stapan”, cuvantul fiind folosit pentru divinitati. Inevitabil, odata cu raspandirea crestinismului, numele a capatat o alta semnificatie.

Chiril – Prenumele de baiat Chiril, foarte rar intalnit cu acest statut, a migrat spre categoria numelor de familie. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume, ca si Chiriac, provine de la substantivul de origine greceasca kyrios, ce inseamna „dumnezeiesc, divin”. In plus, este important de mentionat ca aceasta semnificatie o au si alte nume, cum ar fi Dominic sau Despina.

Cincinat – Multe dintre numele care au patruns in onomastica noastra provin din cea latina, unele descriind aspectul purtatorului, respectiv o parte din trasaturile sale fizice. Un exemplu graitor in acest sens este, fara doar si poate, numele de persoana Cincinat, foarte rar folosit in spatiul romanesc. Specialistii considera ca acest nume provine de la cognomenul latin Cincinnatus, ce s-a format, la randul sau, de la substantivul „cincinnus”, adica „bucla, carliont”. Mult mai des intalnit in onomastica noastra este corespondentul sau, si anume Cretu, folosit drept nume de familie in prezent.

Bebelus, Foto: Copil, Foto: Copil, Foto: sheknows.com

Ciprian – Exista, in onomastica noastra, nenumarate nume care arata provenienta locala a purtatorului, iar ceea ce este cu adevarat interesant este tocmai faptul ca unele sunt foarte populare in prezent, fiind extrem de raspandite. Nu putem, de pilda, sa nu dam ca exemplu prenumele masculin Ciprian, semnificatia sa fiind clara, intrucat are ca radacina denumirea insulei Cipru, formandu-se cu ajutorul sufixului „-an”.

Astfel, se poate spune ca semnificatia numelui Ciprian este „din Cipru”, mai ales ca exista, si in onomastica latina, corespondentul Cyprianus. De regula, romanii percep acest nume ca fiind formatie romaneasca, insa lucrurile stau cu totul diferit. In orice caz, nu putem pune popularizarea acestui nume si, implicit, raspandirea sa pe seama acestei perceptii gresite.

Claudiu – Prenumele de baiat Claudiu, unul dintre cele mai populare nume de persoana din onomastica noastra contemporana, provine de la forma latina Claudius, catalogat drept nume gentilic. Cel care a tratat subiectul etimologiei numelui in discutie a fost Suetoniu, care credea ca primul purtator al acestui nume a fost Appius Claudius Sabinus, cel care locuia in ginta Claudia. Cu toate acestea, semnificatia numelui Claudia este incerta, existand cateva ipoteze cu privire la acest aspect.

Una dintre ele sustine ideea potrivit careia numele Claudiu ar proveni de la adjectivul „claudius”, ce inseamna „schiop”; aici, este important de mentionat ca semnificatia data de unii specialisti se bazeaza pe etimologia populara, motiv pentru care ar trebui sa nu tinem seama de ea. Insa, in lipsa unor alte intepretari, nu ne ramane decat sa afirmam ca aceasta este semnificatia numelui Claudiu. In sfarsit, prenumele de baiat Claudiu a intrat in onomastica noastra pe cale culta, in cateva decenii, devenind un nume extrem de popular si deopotriva apreciat.

Clement – Prenumele de baiat Clement, nu foarte intalnit in onomastica noastra, cu exceptia anumitor regiuni ale tarii, provine de la numele latinesc Clemens, semnificatia acestuia fiind foarte clara, intrucat are la baza adjectivul cu aceeasi forma, ce inseamna „iertator, indulgent”, respectiv „milos, bland, indurator”. In plus, in sustinerea acestei ipoteze vine si existenta unui cuvant in limba romana, si anume „clement”, format de la substantivul „clementa”, ce inseamna „mila”.

Cat despre etimologia adjectivul de origine latina, aceasta este obscura, chiar daca, potrivit unei ipoteze, s-ar fi format de la substantivul „mens, mentis”, cu sensul de „minte”. Un lucru este cert, in schimb: numele Clement s-a raspandit in intreaga Europa, fiind foarte des intalnit la popoarele catolice sau de alta religie. In spatiul romanesc, acest nume de persoana a patruns pe filiera slava.

Coman – Stabilirea unor popoare straine pe teritoriul tarii noastre a adus cu sine, implicit, si formarea si, uneori, intrarea in onomastica noastra a unor nume de persoana noi, multe dintre acestea avand scopul de arata provenienta sau, de ce nu, originea. Unul dintre cele mai elocvente exemple in acest sens este Coman, nume care, in cele din urma, a migrat spre categoria numelor de familie.

Specialistii sunt de parere ca acest nume arata provenienta locala, provenind de la denumirea unui popor turcic, si anume a cumanilor. Despre cumani se stie ca s-au stabilit in Campia Dunarii. In schimb, unii specialisti contesta aceasta ipoteza, dar cu toate acestea, este clar modul in care a aparut numele Coman. Fiind foarte popular acum cateva secole, de la numele Coman, au mai aparut si alte forme, cum ar fi, de pilda, Comsa, Coma etc.

Constantin – Majoritatea numelor de persoana populare in spatiul romanesc se bucura de o indelungata traditie, fiind reprezentative pentru onomastica romaneasca. Aceste nume au rezistat in fata unui proces continuu de modernizare, in onomastica noastra intrand nenumarate nume considerate imprumuturi moderne. Se pare ca acestea au rezistat si datorita semnificatiei lor, nu numai traditiei indelungate, fiind atat de populare, incat oamenii au inceput sa cunoasca etimologia si, implicit, semnificatia lor. Fara discutie, cel mai elocvent exemplu in acest sens este numele Constantin, intalnit atat ca prenume de baiat, cat si ca nume de familie.

Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele in discutie provine de la Constantinus, nume format cu ajutorul sufixului „-inus”, de la Constantius. Acesta ar avea la baza adjectivul „constans, constantis”, ce inseamna „constant, ferm”. Prin urmare, se poate spune ca semnificatia numelui Constantin este clara si nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme. La fel de interesant de urmarit este si evolutia acestui nume, de pilda, in tarile rasaritene, numele de persoana in discutie fiind preluat, ca mai apoi aceasta forma sa se adapteze fiecarui sistem lingvistic in parte.

E drept ca la popularizarea numelui Constantin a contribuit si cultul imparatului Constantin cel Mare. Iarasi, demn de mentionat este si forma sub care acest nume intra, prin intermediar slav, in onomastica noastra. La inceput, a aparut forma Konstantinos, iar mai tarziu, aceasta avea sa devina Constantin. In aceasta perioada, au aparut, inevitabil, si multe forme derivate, respectiv hipocoristice (nume diminutive), cum ar fi Dinu, Codina, Costin, Cotinel, Coica, Condea, Tache, Ticu, Costea, Didea, Tina, Dinica, Binuta, Dinca etc. Nu e de mirare ca numele Constantin a devenit unul dintre cele mai populare nume din onomastica noastra.

Totodata, de amintit este si forma Constantinescu, nume de familie ce s-a format cu sufixul „-escu”, cel mai frecvent sufix in limba romana pentru numele de familie. In plus, se pare ca unele nume diminutive, precum Costel, au devenit nume independente, ele fiind puse copiilor, in anumite regiuni ale tarii, inca de la botez. Alaturi de numele de persoana Ion, Andrei, Elena si Ana, Constantin este cel mai popular si deopotriva apreciat nume din onomastica noastra.

Constantinescu – Foarte frecvent in onomastica noastra, numele de familie Constantinescu s-a format de la prenumele de baiat Constantin, plus sufixul specific limbii romane „-escu”. Semnificatia numelui Constantinescu nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, deoarece prenumele Constantin provine de la forma Constantinus, care are la baza adjectivul „constans, constantis”, ce inseamna „ferm, constant”. Prin urmare, se poate spune ca aceasta este semnificatia numelui Constantinescu.

Corin – Prenumele de baiat Corin, nu la fel de apreciat ca forma de feminin Corina, este un nume imprumutat din onomastica greaca, avand originile, deci, in formele Kore si Korinna. Se presupune ca numele s-ar fi format, in limba greaca, cu ajutorul sufixului „-inna”. De-a lungul vremii, numele in discutie a fost un subiect de controversa pentru specialistii. Cu toate acestea, semnificatia numelui Corin s-ar putea regasi in legenda lui Kore, cea despre care se spune ca era fiica lui Zeus.

Astfel, daca ne indreptam atentia spre sensul acestui nume, Kore, vom constata ca acesta era „fecioara”. Tocmai de aceea, cercetatorii lingvisti au ajuns la concluzia potrivit careia Korinna era un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv pentru Kore, insemnand „fetita”. Nu e de mirare ca semnificatia numelui Corin a dus la intrarea acestui prenume de baiat intr-un con de umbra.

Coriolan – Deloc frecvent in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Coriolan are o semnificatie clara, specialistii asociindu-l cu primul purtator, si anume Cnaeus Marcius Coriolanus. Astfel, numele in discutie provine de la forma latina Coriolanus, cel de-al treilea nume, cunoscut drept supranume. Dupa cum bine stim, acest supranume arata provenienta locala sau o fapta de care purtatorul era mandru, o victorie obtinuta in urma unei mari batalii sau, de ce nu, un act de curaj. In acest caz, numele Coriolanus venea de la faptul ca purtatorul sau, Cnaeus Marcius, a cucerit asezarea Coriolis. Prin urmare, aceasta este semnificatia numelui Coriolan.

Corneliu – Onomastica noastra cuprinde si nume gentilice, unele dintre acestea fiind foarte des folosite. Un exemplu elocvent in acest sens este constituit de prenumele de baiat Corneliu, care, potrivit lingvistilor, ar avea la baza numele de persoana latin Cornelius. Demn de mentionat, in primul rand, este faptul ca acest nume arata provenienta locala a purtatorului, desemnand locuitorii din ginta Cornelia. Cu toate ca detinem aceasta informatie, atat etimologia, cat si semnificatia numelui Corneliu sunt incerte. S-au lansat, ce-i drept, cateva ipoteze cu privire la aceste doua aspecte.

Aflam, de pilda, ca numele de persoana Corneliu ar avea la baza substantivul „cornu”, respectiv „corn”. Nu putem, de aici, sa nu ne indreptam atentia spre simbolistica acestuia, cornul fiind simbolul fortei, al bogatiei, in acest caz, formarea unui astfel de nume fiind absolut plauzibila. Si totusi, unii specialisti nu impartasesc aceeasi opinie, fiind de parere ca ipoteza in discutie nu este veridica. In sfarsit, se pare ca etimologia obscura nu a fost un impediment real in raspandirea numelui, acesta fiind purtat chiar si de un papa, Cornelius (251-253). In spatiul romanesc, numele Cornelius a patruns in prima jumatate a secolului al XVI-lea, dupa cum bine stim, prin intermediar slav.

Corvin – Numele Corvin se bucura, odinioara, de o frecventa destul de mare, insa in zilele noastre, este aproape iesit din uz ca prenume, fiind mai degraba intalnit ca nume de familie. De stiut, in primul rand, este faptul ca este un nume de pasare, Corvin provenind de la cognomenul Corvinus, care, la randul sau, este o forma derivata a numelui Corvus.

Astfel, semnificatia numelui Corvin este „corb”, avand la baza acest substantiv, numai ca mai aflam ca, pe langa aceasta, numele in discutie mai are un alt sens, de aceasta data, legat de simbolistica. Se spune ca zborul corbului era prevestitor, crezandu-se ca oamenii care pleaca din propria tara vor fi insotita de corb. Si nu intamplator, ci deoarece pentru ca aceasta pasare era zeul Apolo. De aici, facem legatura, inevitabil, cu „negru”, culoarea penajului acestei pasari; in plus, nu putem omite nicicum existenta sintagmei „negru ca un corb”.

Cosma – Pierzandu-si statutul de prenume de baiat, Cosma a migrat, drept consecinta, spre categoria numelor de familie, fiind raspandit aproape in toate regiunile tarii. E drept ca, in alte zone, Cosma inca mai este folosit ca prenume masculin. Cat despre semnificatia acestui nume, este important de mentionat ca are originile in formele Cosmas, Cosmia, Cosmos, nume de origine greceasca, ce corespund unor altor forme, si anume Kosmas si Kosmia.

E posibil ca aceste nume sa se fi format, la inceput, ca hipocoristice, respectiv nume diminutive. Si totusi, stim ca numele Cosma are la baza substantivul „kosmos”, ce are doua semnificatii, „ordine” si „podoaba, ornament”. O intepretare interesanta ar fi cea potrivit careia substantivul „kosmos” ar insemna „cetatean al lumii”. In orice caz, semnificatia numelui Cosma, de altminteri ca si cea a altor nume precum Cosmin, este „ordine” si „podoaba, ornament”.

Cosmin – Multe dintre numele de persoana care nu se mai bucura de aceeasi frecventa supravietuiesc in prezent prin alte forme. Este si cazul prenumelui de baiat Cosmin, asociat, cel putin in ceea ce priveste semnificatia, cu numele Cosma. Prenumele masculin Cosmin este foarte popular, aflandu-se inca printre preferintele parintilor. Si, avand in vedere ca este inrudit cu numele Cosma, semnificatia numelui Cosmin este „podoaba, ornament”, desi un sens aditional ar fi si „ordine”. E drept ca, potrivit unei alte ipoteze, substantivul „kosmos”, ce sta la baza formele Kosmas si Kosmia, ar insemna „cetatean al lumii”, numai ca aceasta teorie nu este intrutotul sustinuta prin dovezi lingvistice.

Costache – Numele Costache, intalnit mai degraba ca nume de familie decat ca prenume de baiat, s-a format de la forma Constantin, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca numele in discutie a aparut in urma unui procedeu numit falsa analiza. In orice caz, semnificatia numelui Costache este limpede si nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, deoarece, avand in vedere ca provine de la numele de persoana Constantin, are la baza cognomenul Constans. Acest supranume provine, la randul sau, de la adjectivul „constans”, ce inseamna „ferm, constant”.

Craciun – Exista, in onomastica romaneasca, nenumarate nume vechi, ce au fost atestate acum mai bine de cinci secole. Majoritatea acestor nume de persoana au intrat in spatiul romanesc chiar inaintea multor altor nume care astazi se bucura de o mare popularitate. Poate cel mai elocvent exemplu in acest sens este numele Craciun, folosit in prezent ca nume de familie. Pentru a stabili cu exactitate etimologia si semnificatia numelui Craciun, trebuie sa avem in vedere mai multe aspecte. In primul rand, trebuie sa ne indreptam atentia spre etimologia populara, facand referire aici la „mos Craciun”, iar apoi, sa stabilim amploarea si fazele fenomenului prin care Craciun a devenit nume de persoana.

In orice caz, este important de mentionat, inainte de toate, ca numele Craciun a capatat acest statut datorita fenomenului de adaptare lingvistica. Nu intamplator, de altminteri, este considerat o formatie romaneasca. In ceea ce priveste prima chestiune, este foarte dificil de stabilit care anume este etimologia reala a numelui Craciun. Este posibil ca aceasta forma sa fi fost imprumutata din limba rusa, bulgara, ucraineana sau, de ce nu, slovaca. Oricum, ipotezele in acest sens sunt multe.

In schimb, unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca acest nume a fost preluat de la popoarele vecine ca atare, mai cu seama dupa ce a devenit nume de persoana, iar mai apoi, a fost adaptat sistemului limbii romane. In sfarsit, potrivit unei ipoteze, numele in discutie ar proveni de la cuvantul din limba latina „creatione”, doar ca aceasta intepretare este valida doar daca ne raportam la ideea potrivit careia numele in discutie s-ar fi format exclusiv in spatiul romanesc.

Pe de alta parte, daca ne indreptam atentia exclusiv spre limbile slave, aceasta chestiune va deveni si mai problematica. In acelasi timp, de mentionat este faptul ca termenul „craciun” avea un sens pagan la popoarele vecine, cuvantul respectiv insemnand „solstitiu de iarna”. Daca urmam indeaproape aceasta ipoteza, aflam ca termenul ar fi putut desemna si ceea ce era considerata „divinitatea iernii”, precum si a mortii. Aceasta divinitate purta numele Korociun.

Tinand seama de acest nume, Korociun, trebuie sa spunem ca, potrivit specialistilor, acesta s-ar fi format de la etimonul de origine slava „krt”, radacina care sta si la baza cuvantului „dracul”. In orice caz, etimologia si semnificatia numelui Craciun este extrem de problematica. Singura modalitate care ramane este cea apartinand etimologiei populare, mai precis a asocierii cu „mos Craciun”, omul care, caindu-se, a inceput sa iubeasca nespus de mult copiii.

Crin – Mult mai rar intalnit ca forma de feminin, prenumele de baiat Crin are o semnificatie clara, fiind un nume de floare. Initial, numele de flori erau date fetelor, ca mai apoi, aceasta tendinta sa se manifeste si in cazul parintilor cu baieti. Provenind de la numele de floare „crin”, numele in discutie nu poate fi considerat nicicum o creatie romaneasca, numele Crin intran in spatiul romanesc din limba greaca, unde exista Krinon. Aceasta forma din urma are la baza substantivul cu aceasi forma, ce inseamna „crin”.

Cristant – Foarte rar intalnit in spatiul romanesc, numele de persoana Cristant provine de la formele grecesti Chrysanthos, Chrysantis, in componenta carora putem recunoaste cu usurinta elemente chrysos, ce inseamna „aur”, si „anthos”, adica „floare”. Tocmai de aceea semnificatia numelui Cristant este „floarea de aur”.

Cristian – Unul dintre cele mai populare si deopotriva frumoase nume din onomastica romaneasca este, fara discutie, prenumele de baiat Cristian, intalnit in toate regiunile tarii noastre. Nu este un secret, mai mult decat atat, ca acest nume se bucura cam de aceeasi popularitate si la alte popoare europene. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele Cristian provine de la forma latina Christianus. Semnificatia acestui nume din urma este clara, intrucat provine de la Christus, numele Christianus formandu-se cu sufixul „-anus”, foarte des intalnit in onomastica latina.

Avand aceasta informatie, se poate spune ca semnificatia numelui Cristian este „uns”, deoarece cuvantul ce sta la baza numelui latn este verbul „chriein”, adica „a unge”. Inevitabil, numele in discutie a traversat si o perioada de controverse, cand oamenii se temeau sa le mai puna copiilor lor numele Cristian. In acea perioada, crestinii erau persecutati, abia in timpul lui Constantin cel Mare, acest nume recapatandu-si popularitate de altadata.

Cristofor – Desi se bucura de o traditie indelungata in onomastica altor popoare europene, prenumele de baiat Cristofor este foarte rar intalnit in spatiul romanesc. Cu toate acestea, semnificatia acestui nume nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, deoarece, ca si numele de persoana Cristina, Cristian sau Cristiana, s-au format de la cuvantul de baza Christos, dar si cu ajutorul elementului „-phoros”, ce inseamna „purtator”. Numele Cristofor provine, de fapt, de la forma Christophoros, drept pentru care suntem indreptati sa afirmam ca semnificatia numelui Cristofor este „purtator al credintei in Hristos”.

Damaschin – Pentru a ramane in onomastica noastra, multe dintre prenume au migrat spre categoria numelor de familie, insa altele sunt cunoscute doar cu acest statut din urma. Poate unul dintre cele mai elocvente si deopotriva interesante exemple in acest sens este Damaschin, despre care cercetatorii lingvisti spun ca provine de la numele grecesc Damaskenos, ce inseamna „din Damasc”. Se presupune, deci, ca aceasta este semnificatia numelui Damaschin, doar ca mai aflam, de aceasta data din textul biblic, mai cu seama din Vechiul Testament, de existenta unor alte forme, dammashek si darmashek, ce ar avea sensul de „localitate bine udata”.

Pe de alta parte, aceasta intepretare nu ar trebui sa ne ridice niciun semn de intrebare cu privire la semnificatia numelui Damaschin, deoarece Damascul era taiat de un rau cu mai multi afluenti, ceea ce ne indreptateste sa credem ca cei doi termeni din textul biblic au legatura cu prima intepretare. Un alt aspect, la fel de interesant, se refera la faptul ca, desi nu foarte popular, numele de persoana Damaschin intra in onomasticonul crestin, devenind calendaristic, abia mai apoi, raspandindu-se.

Damian – Prenumele de baiat Damian, ce se bucura de popularitate la aproape toate popoarele europene, provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, din numele de origine greceasca Damianos, in componenta caruia recunoastem etimonul „dama-”, care, la randul sau, provine de la un verb. Se pare ca sensul acestui verb este „a imblanzi, a domestici”.

De aici, ne putem gandi si la substantivul comun din limba latina „domus”, ce inseamna „casa”. In orice caz, semnificatia numelui Damian nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, mai ales ca evolutia sa se poate explica si prin aparitia, in limba romana, a verbului „a domestici”, precum si a adjectivului „domestic”, acestea sustinand ipoteza potrivit careia etimonul respectiv provine de la un verb ce are acest sens.

Dan – Onomastica romaneasca este pe cat de variata, pe atat de interesanta, ani la randul, cele mai populare nume de persoana fiind cele simple si cu o semnificatie clara, desi bazata, in mare masura, pe etimologia populara. Unul dintre cele mai populare nume din onomastica noastra este, fara discutie, prenumele de baiat Dan, despre care cercetatorii lingvisti spun ca s-a fi format cu ajutorul elementului „-dan”, ca si in cazul numelor precum Bogdan.

De fapt, parerea unanim acceptata este ca numele in discutie este, la origine, un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv, considerandu-se, de asemenea, ca elementul „-dan” a fost preluat de la popoarele slave. Pe de alta parte, trebuie sa ne indreptam atentia si spre numele Dan ce se regaseste mentionat in textul biblic, mai cu seama in Geneza. Dupa cum bine stim, majoritatea numelor prezente in Geneza nu ar trebui sa aiba o semnificatie incerta, chiar daca sensul dat este concentrat in jurul etimologiei populare. Astfel, etimologia si semnificatia numelui Dan pot fi sustrase chiar din textul biblic.

Aflam, din Geneza, mai exact din cuvintele Rachelei, mama lui Dan, urmatoarele: „Domnul m-a judecat (dananni) si mi-a dat acest fiu”. Prin urmare, semnificatia numelui Dan poate fi apropiata de verbul „dannani”, ce inseamna „a judeca”, insa si de substantivul comun „judecata”. Unii specialisti sunt de parere, chiar si asa, ca numele in discutie are sensul de „judecator”. In sfarsit, se pare ca semnificatia numelui nu a constituit neaparat un impediment real ori un factor determinant pentru popularizarea si, implicit, raspandirea numelui de persoana Dan, chiar daca este important de mentionat ca majoritatea purtatorilor cunosc ce inseamna prenumele masculin Dan.

Daniel – Popularitatea multor nume din onomastica noastra nu poate fi pusa nicicum pe seama semnificatiei, ci mai degraba pe seama unuia dintre purtatori. Rezonanta pe care numele a capatat-o este, uneori, la fel de mare ca si imaginea purtatorului, de cele mai multe ori, un adevarat erou. In acest caz, este vorba despre un personaj biblic, cel care se nume Daniel. Prenumele de baiat Daniel se numara printre cele mai populare si deopotriva apreciate nume din onomastica romaneasca. In ceea ce priveste semnificatia numelui Daniel, aceasta poate fi sustrasa din textul biblic, mai cu seama din Vechiul Testament. Daniel era numele unui profet intelept, cunoscut si drept Beltsassar (Baltazar).

Potrivit textului biblic, se pare ca semnificatia numelui Daniel este „Dumnezeu a judecat”. Astfel, avem verbul „daninni”, ce inseamna „a judeca”, si elementul „-el”, ce provine de la Elohim, numele divinitatii, mai precis al lui Dumnezeu. Nu e de mirare ca acest nume de persoana s-a raspandit in intreaga Europa, in spatiul romanesc, prenumele masculin Daniel patrunzand pe filiera slava. Initial, oamenii folosea forma Daniil, nume slav, ca mai apoi, numele sa se adapteze limbii romane.

Darie – Mult mai popular acum cateva decenii, cand numele de persoana moderne abia incepusera sa intre in onomastica noastra din tarile apusene, prenumele de baiat Darie provine de la forma Darius, la randul sau, un nume persan ce a fost purtat de cei mai faimosi regi din familia regala a Ahemenzilor. Important de mentionat este faptul ca numele in discutie nu avea chiar aceasta forma, ci se scria Darayavahus.

Avand in vedere ca numele Darayavahus avea la baza verbul „darayamiy”, ce insemna „a tine, a poseda”, fiind format si cu ajutorul elementului „vasuh”, adica „bun, bine”, se poate spune ca semnificatia numelui Darie este „cel care poseda bunuri” sau „cel care mentine binele”. Pe de alta parte, unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca aceasta intepretare este gresita, deoarece numele in discutie se incadreaza in categoria acelor forme care au aparut tocmai din dorinta de a forma o semnificatie, ce urma sa descrie trasaturile purtatorului. Prin urmare, este putin posibil ca aceasta sa fie semnificatia exacta a numelui Darie.

Darius – Prenumele de baiat Darius corespunde numelui persan Darayavahus, purtat de cei mai cunoscuti regi din familia Ahemanzilor. Se pare ca semnificatia numelui Darius nu este foarte clara, chiar daca, potrivit celei mai plauzibile ipoteze, ar insemna „cel care mentine binele” sau „cel care poseda bunuri”, intrucat numele persan ar avea la baza verbul „darayamiy”, adica „a tine, a poseda”, si substantivul comun „vasuh”, ce are sensul de „bun, bine”.

Cu toate acestea, unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca aceasta intepretare poate fi gresita, deoarece Darayavahus a aparut ca urmare a dorintei de a descrie intocmai trasaturile unui purtator. In orice caz, este important de mentionat ca, in prezent, numele de persoana Darius se bucura de o oarecare popularitate, in special in unele regiuni ale tarii.

David – Prenumele de baiat David, unul dintre cele mai apreciate si deopotriva raspandite nume din lume, provine de la numele de origine ebraica Dawidh, purtat de un personaj legendar si biblic, despre care se spune ca ar fi fost regele Israelului si, de asemenea, cel care a reusit sa il invinga pe temutul Goliat. Mai mult decat atat, acestui personaj i s-a atribuit si scrierea Psalmilor. Cu toate ca detinem aceste informatii, etimologia si semnificatia numelui David este incerta.

Exista, ce-i drept, nenumarate ipoteze cu privire la aceste doua aspecte si ceea ce este foarte interesant este tocmai faptul ca fiecare teorie duce la un rezultat similar, daca nu cumva identic. Astfel, aflam ca numele Dawidh s-ar fi format de la substantivul comun „dodh”, ce inseamna „unchi”, sau chiar de la verbul „jadad”, adica „a iubi”. In plus, aceasta interpretare din urma este sustinuta de sensul din ebraica al numelui, Dawidh insemannd „iubit”. Si, in orice caz, cele doua cuvinte, substantul „dodh” si verbul „jadad”, au acelasi etimon.

Pe de alta parte, se pare ca semnificatia numelui David ar fi „iubitul parintilor”, desi mult mai plauzibila pare ipoteza potrivit careia numele in discutie ar insemna „iubit de Dumnezeu”. Problematica etimologiei si semnificatiei numelui David devine si mai interesanta, cu atat mai mult cu cat s-au descoperit, in zona Mari, cateva tablite pe care sta inscriptionat cuvantul „dawidum”, ce inseamna „conducator”. Oricum, toate aceste intepretari au legatura cu personajul legendar David, motiv pentru care se poate spune ca toate sensurile date numelui in discutie pot fi reale.

Un alt aspect demn de mentionat se refera, de aceasta data, la popularitatea numelui de persoana David in spatiul romanesc. Exista perceptia acest nume este ebraic, drept pentru care unii crestini evita sa-l foloseasca. Chiar si asa, trebuie sa admitem faptul ca acest prenume de baiat este destul de popular in onomastica romaneasca.

Decebal – Exista, in onomastica noastra, nume de persoana care, desi au iesit din uz, inca mai sunt vii prin amintirea purtatorului sau, de ce nu, purtatorilor. Poate cel mai elocvent exemplu in acest sens este numele Decebal, considerat un imprumut modern. Curios este ca acest nume a intrat in onomastica destul de curand, specialistii fiind de parere ca s-a format cu ajutorul etimonului „dek-”, ce are sensul de „a lua”, respectiv „a onora”. O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia numele de persoana Decebal ar proveni de la forma Deceneu. In orice caz, semnificatia numelui Decebal este incerta, cu atat mai mult cu cat radacina „dek-” este un termen neatestat de izvoare.

Demeter – Prenumele de baiat este, potrivit cercetatorilor lingvisti, o forma englezeasca a numelui Demetra, tot mai rar folosit in spatiul romanesc. Se pare ca numele in discutie s-a format cu elementele de origine greceasca „De-”, ce inseamna „pamant”, si „meter-”, cu sensul de „mama”. Tocmai de aceea se poate spune ca semnificatia numelui Demeter este „mama pamantului”. In sprijinul acestei ipoteze vine si mitologia greceasca, unde mama Persefonei era Demetra, zeita agriculturii.

Demostene – Aproape iesit din uz, prenumele de baiat Demostene are o semnificatie clara, intrucat corespunde, in onomastica greaca, numelui Demosthenes, in componenta caruia recunoastem cuvantul „demos”, adica „popor”, si „sthenos”, ce inseamna „forta, putere”.

Dezideriu – Nu foarte frecvent in onomastica noastra, prenumele de baiat Dezideriu provine de la numele de origine latina Desiderius, ce ar avea la baza, potrivit cercetatorilor lingvisti, substantivul comun „desiderium”. Acest cuvant din urma are sensul de „dorinta”, ceea ce ne determina sa afirmam ca aceasta este semnificatia numelui Dezideriu. De fapt, numele in discutie este inrudit ca multe cuvinte ce apartin vocabularului limbilor latine.

In sfarsit, se pare ca aceasta semnificatie a dus la popularizarea numelui Dezideriu in randul crestinilor, in cele din urma, devenind calendaristic. Un aspect demn de mentionat este referitor la statutul acestui nume in Transilvania. Numele Dezideriu era perceput ca fiind predestinat, motiv pentru care, in aceasta regiune a tarii, se bucura de o mare popularitate.

Denis – Nu la fel de frecvent ca forma de feminin, prenumele de baiat Denis este inrudit cu numele Dionis, si mai putin intalnit astazi in onomastica noastra contemporana. In orice caz, este important de mentionat ca semnificatia numelui Denis este controversata, cu toate ca cercetatorii lingvisti considera ca numele Dionis provine de la forma de origine greceasca Dionysios. Se pare ca acest nume a fost purtat de unul dintre cei mai venerati zei din Antichitate.

Mai mult decat atat, in mitologia romana, acest zeu era identificat cu Bacchus, despre el crezandu-se ca este fiul Semelei si al lui Zeus. Dionysios le transmitea oamenilor voia buna, veselia, el fiind zeul vinului. Ceremoniile si alte manifestatii erau organizate doar pentru a-l sarbatori pe acest zeu, oamenii aratandu-si, in aceasta maniera, gratitudinea fata de zeu.

Si, in pofida faptului ca avem la dispozitie aceste informatii, semnificatia numelui Denis este incerta, cu privire la aceste aspect, fiind lansate foarte multe ipoteze. Vorbim despre o semnificatie incerta, si nu despre o etimologie asemenea, pentru ca stim ca numele in discutie provine de la forma Dionysios. In sfarsit, una dintre ipoteze sustine ideea potrivit careia numele de persoana Denis ar insemna „cel care da vinul”, aceasta teorie fiind lansata de Platon.

De asemenea, alti cercetatori lingvisti sunt de parere ca semnificatia numelui Denis este, de fapt, „curgerea lumii”. O alta intepretare ar fi cea potrivit careia numele in discutie ar insemna „fluxul luminii” sau „fiu al lui Zeus”. Cu un substrat pagan, numele Denis s-a raspandit uluitor de rapid la popoarele crestine, o dovada in acest sens fiind forma Denise.

Dima – Numele de persoana Dima face parte din categoria prenumelor care, treptat, au devenit nume de familie, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca acesta provine de la forma Dumitru. La randul sau, acest nume din urma are originile in forma de origine greceasca Demetrios, in care care recunoastem numele Demeter. In orice caz, semnificatia numelui Dima este clara si nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, deoarece numele Demeter s-a format cu ajutorul elementelor „De-”, ce inseamna „pamant”, si „meter”, adica mama. Astfel, numele de persoana Dima, ca si Dumitru, inseamna „pamantul-mama”.

Diodor – Prenumele masculin Diodor, deloc frecvent in onomastica noastra, corespunde, in onomastica greceasca, numelui Diodoros. In componenta acestui nume din urma recunoastem doua elemente foarte des intalnit, si anume „Dios”, ce are sensul de „zeu, divin, divinitate”, si „doron”, adica „dar”. Prin urmare, se poate afirma ca semnificatia numelui Diodor este „dar al divinitatii”.

Diomid – Prenumele masculin Diomid nu s-a bucurat niciodata de o frecventa prea mare in spatiul romanesc, cu toate ca are o semnificatie clara. Inainte de orice, este important sa ne indreptam atentia spre Illiada lui Homer, unde apare acest nume, purtatorul fiind fiul lui Tideu. Diomedes este forma de la care se crede ca ar fi aparut numele Diomid, in componenta primului nume regasind doua elemente, si anume „Dios-”, ce inseamna „zeu”, si „med”, cu sensul de „sfat”. Mai mult decat atat, se pare ca majoritatea parintilor alegea acest nume pentru a-si arata gratitudinea fata de zeul suprem ca le-a daruit un copil.

Dionis – La un moment dat, numele de persoana cu rezonanta mitologica au inceput sa fie iarasi folosite, aparand si unele forme derivate. Un exemplu elocvent in acest sens este prenumele de baiat Dionis, care insa nu se bucura de popularitate. Mult mai frecvent intalnite sunt, in schimb, numele Denis si Denisa. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele Dionis provine de la forma de origine greceasca Dionysios, nume purtat de unul dintre cei mai adulati zei din Antichitate.

In mitologia romana, acest zeu era identificat cu Bacchus, despre el crezandu-se ca este fiul Semelei si al lui Zeus. Dionysios le transmitea oamenilor voia buna, veselia, el fiind zeul vinului. Ceremoniile si alte manifestatii erau organizate doar pentru a-l sarbatori pe acest zeu. Cu toate ca detinem aceste informatii, originea si semnificatia numelui Dionis sunt controversate, cu privire la aceste doua aspecte, lansandu-se nenumarate ipoteze. Una dintre acestea sustine ideea potrivit careia numele de persoana Dionis ar insemna „cel care da vinul”, aceasta teorie fiind lansata de Platon.

Pe de alta parte, alti specialisti cred ca semnificatia numelui Dionis este, de fapt, „curgerea lumii”. O alta intepretare ar fi cea potrivit careia numele in discutie ar insemna „fluxul luminii” sau „fiu al lui Zeus”. Cu un substrat pagan, numele Dionis s-a bucurat de o oarecare popularitate in randul crestinilor, mult mai frecvente fiind, insa, numele Denis si Denisa. Forme asemanatoare exista si in onomastica altor popoare, nume precum Denise fiind extrem de populare.

Dobre – Multe dintre numele de persoana din onomastica noastra, odata ce au intrat intr-un con de umbra, au trecut treptat spre categoria numelor de familie. Este si cazul numelui Dobre, intalnit cu statut de prenume masculin doar in anumite regiuni ale tarii. Semnificatia numelui Dobre este clara si nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, deoarece recunoastem in componenta sa elementul „Dobr-”, ce inseamna „bun”. Ca multe alte astfel de nume de persoana, si Dobre a patruns in spatiul romanesc pe filiera slava, fiind, desigur, adaptat. Mai tarziu, au inceput sa apara si alte forme, cum ar fi, de pilda, Dobrita, Dobrica sau Dobrina. Oricum, aceste forme din urma nu sunt foarte populare, fiind intalnite mai mult ca nume de familie, decat ca prenume.

Dobrita – Numele Dobrita, intalnit ca nume de familie, dar si ca prenume, insa doar in anumite regiuni ale tarii, este inrudit cu Dobre, in componenta caruia recunoastem elementul „Dobr-”, ce inseamna „bun”. Prin urmare, semnificatia numelui Dobrita este „bun”. Un aspect demn de mentionat este, de asemenea, faptul ca numele Dobrita este folosit mai degraba ca hipocoristic, respectiv nume diminutiv pentru Dobre.

Dobrica – Folosit mai mult ca nume de familie si putin ca prenume de baiat, Dobrica este inrudit cu Dobre, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar insemna „bun”. Aceasta ipoteza este sustinuta de existenta elementului „Dobr-”, ce are acest sens. Important de mentionat este, de asemenea, faptul ca, acum cateva decenii, numele Dobrica se bucura de o oarecare popularitate in spatiul romanesc, mai cu seama in Muntenia, unde era folosit ca hipocoristic, respectiv nume diminutiv pentru Dobre. In orice caz, exista multe astfel nume de familie.

Dominic – Acum cateva decenii, prenumele de baiat Dominic era foarte frecvent intalnit in spatiul romanesc, de altminteri, ca si corespondentul feminin, Dominica. Cercetatorii lingvisti ne spun ca numele Dominic provine de la forma de origine latina Dominicus, cognomen foarte des folosit in Antichitate. Pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Dominic, trebuie sa ne indreptam atentia spre obiceiurile stravechi ale evreilor.

Se pare ca poporul ebraic refuza sa mai pomeneasca numele divinitatii – Adonay – (cu sensul de „patron, stapan”), motiv pentru care, in limba latina, acest fenomen a dus la aparitia unui alt sens pentru Dominus, si anume „al lui Dumnezeu”. Fenomenul care a luat nastere la evrei este mult mai vast, insa nu intram in detalii. In sfarsit, tocmai de aceea, se poate spune ca semnificatia numelui Dominic este „al lui Dumnezeu”. In onomastica noastra, numele de persoana in discutie a patruns prin intermediar slav, ca mai apoi, sa se adapteze limbii romane.

Doru – Despre prenumele de baiat Doru se spune ca ar fi corespondentul masculin al numelui Dora, numai ca aceasta nu este decat o perceptie gresita, intrucat numele in discutie este o forma derivata de la Tudor. In orice caz, dintr-o prima intepretare, aflam ca numele de persoana Doru poate fi o formatie romaneasca, provenind de la substantivul comun „dor”. Pe langa aceasta semnificatie, trebuie sa ne indreptam atentia si spre sensul numelui Tudor, ce provine de la forma Theodoros. Tocmai de aceea se poate spune ca semnificatia numelui Doru este „dar de la Dumnezeu”, respectiv „dar al lui Dumnezeu”, Theodoros avand in componenta sa elementele „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”, si „doron”, adica „dar”.

Dorin – Prenumele de baiat Dorin are o etimologie destul de controversata, unii specialisti fiind de parere ca provine de la numele de persoana Tudor. Astfel, se pare ca semnificatia numelui Dorin este „dar de la Dumnezeu”, intrucat prenumele masculin Tudor s-a format de numele de origine greceasca Theodoros, in componenta caruia recunoastem elementele „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”, si „doron”, adica „dar”. Pe de alta parte, o alta ipoteza sustine ideea potrivit careia numele in discutie ar proveni de la forma Dorianus, ce inseamna „din tribul Dorian”.

Dorian – Ca si numele Dorin, prenumele de baiat Dorian are o semnificatie controversata. Cea mai plauzibila ipoteza sustine ideea potrivit careia acest nume ar proveni din forma latina Dorianus, ce s-ar traduce prin „apartine tribului Dorian”. Pe de alta parte, alti cercetatori lingvisti fiind de parere ca numele Dorian trebuie apropiat de Tudor, nume ce provine de la Theodoros. In componenta acestui nume din urma regasim doua elemente foarte des intalnite in onomastica greceasca, si anume „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”, si „doron”, adica „dar”, ceea ce ne-ar indreptati sa credem ca semnificatia numelui Dorian este „dar al lui Dumnezeu”, respectiv „dar de la Dumnezeu”.

Dorotei – Deloc frecvent in onomastica noastra, aproape iesit din uz, prenumele de baiat Dorotei provine de la forma greceasca Dorotheos, in componenta careia recunoastem elementele „doron”, adica „dar”, si „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”.  Aceeasi semnificatie o are si numele Tudor sau Dorin, mai cu seama „dar de la Dumnezeu”, respectiv „dar al lui Dumnezeu”.

Bebelus, Foto: thevillageparent.com

Dositei – Majoritatea numelor de persoana care au disparut aproape in intregime din onomastica noastra au fost inlocuite, intr-o oarecare masura, de imprumuturile moderne, multe intrate in spatiul romanesc din tarile apusene. Cu toate acestea, in unele zone ale tarii, aceste nume inca sunt folosite. Un exemplu elocvent in acest sens este, fara discutie, prenumele de baiat Dositei, ce provine de la Dositheos.

Ca si Tudor sau Teodor, si numele in discutie s-a format de la doua elemente destul de frecvente in onomastica greceasca, si anume „dosis” (de la „doron”), ce inseamna „dar”, si „theos”, adica Dumnezeu. Prin urmare, semnificatia numelui Dositei este „dar de la Dumnezeu”, respectiv „darul lui Dumnezeu”. Important de mentionat este faptul ca acesta intra in categoria numelor teoforice, chiar daca, la inceput, era considerat un nume de provenienta pagana.

Dragos – Prenumele de baiat Dragos este, fara discutie, unul dintre cele mai populare si deopotriva apreciate nume din onomastica noastra contemporana, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca acesta are la baza etimonul „Drag-”, intalnit cu precadere la popoarele slave. Astfel, se poate spune ca semnificatia numelui Dragos este „glorie dulce” sau „pretios”, desi ne putem indrepta atentia si spre cuvintele din limba romana „drag”, „dragoste” etc., ceea ce, in mod normal, ne-ar determina sa afirmam ca si aceasta interpretare („iubit, drag”) este cat se poate de plauzibila.

Dragomir – Folosit mai degraba ca nume de familie decat ca prenume de baiat, Dragomir are o semnificatie asemanatoare cu numele de persoana Dragos. De fapt, in componenta numelui Dragomir regasim elementul specific popoarelor slave „Drag-”, intalnit si la cuvintele „drag” sau „dragoste”. Astfel, numele in discutie s-a format de la elementul „dorogo”, ce inseamna „pretios”, si „meri”, adica „faimos, mare”. Potrivit unei alte ipoteze, cel de-al doilea element ar fi „mir”, ce inseamna „pace”. Nu e de mirare ca numele Dragomir inca se bucura de frecventa, semnificatia sa nepunand mari probleme.

Duiliu – Acum cateva secole, unele nume de persoana se bucurau de o mare frecventa, insa, odata cu trecerea timpului si cu influenta exercitata de onomastica apuseana, multe dintre aceste au inceput sa nu mai fie folosite la fel de frecvent. Un exemplu elocvent in acest sens este, fara doar si poate, numele Duiliu, semnificatia sa fiind clara. Potrivit cercetatorilor lingvisti, semnificatia numelui Duiliu este „razboi”, acesta provenind de la numele Duilius, care, la randul sau, are la baza substantivul comun „duellum”.

Dumitru – Multe dintre numele de persoana cu traditie din onomastica romaneasca au reusit sa ramana vii trecand in categoria numelor de familie. Unele, in schimb, sunt folosite in prezent atat ca nume de familie, cat si ca prenume. Poate cel mai elocvent exemplu in acest sens este Dumitru, prenume de baiat si, in acelasi timp, nume de familie ce se bucura de o mare popularitate in randul romanilor. Semnificatia numelui Dumitru este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca provine de la numele de origine greceasca Demetrios.

La randul sau, acest nume de persoana este asociat cu Demeter, numele zeitei vegetatiei, fiica Rheei si a lui Gronos. Tocmai de aceea, cea mai plauzibila ipoteza sustine ideea potrivit careia semnificatia numelui Dumitru este „pamantul-mama”, deoarece Demetrios s-a format cu ajutorul a doua elemente, si anume „De-”, ce inseamna „pamant”, si „meter”, adica „mama”. E drept ca primul element este subiect de controversa lingvistica, insa cu toate acestea, avand in vedere ca se presupune ca ar corespunde elementului „Ga-”, sensul dat este „pamant”.

Mai mult decat atat, specialistii considera ca numele Dumitru a aparut de la forma Demeter, si nu de la Demetrios. Asemenea multor nume de persoana, si acesta a patruns in onomastica noastra pe filiera slava, prima forma fiind Dimitru. Iar daca ne gandim la statutul religios pe care numele in discutie il are, atunci este important de mentionat substratul sau pagan. Nu trebuie omisa, de asemenea, tendinta cel putin bizara a onomasticii fiecarui popor european de a imprumuta si pastra nume pagane, acestea devenind, in cele din urma, calendaristice. Este si cazul numelui Dumitru, de la care, de altfel, au aparut forme precum Mita, Mitu, Mitica, Dumitrache, Dimcea, Dumitrache, Dumitrescu etc.

Edgar – Onomastica noastra manifesta o tendinta cel putin interesanta, si anume aceea de a imprumuta nume de persoana care altadata ar fi fost de indata respinse de vorbitorii de limba romana. Fie ca vorbim de nume cu traditie in Occident, fie de nume cu forme ciudate pentru sistemul limbii romane, acestea patrund in spatiul romanesc si incep sa castige tot mai mult teren in fata numelor cu traditie la noi.

Un exemplu elocvent in acest sens, care insa mai are nevoie de timp sa se impuna ca un imprumut modern popular, este prenumele de baiat Edgar, care ar avea la baza o forma straveche – Eadgar. Se presupune ca acest nume din urma ar fi de origine anglo-saxona, cu atat mai mult cu cat s-a format cu ajutorul elementelor „auda”, ce inseamna „proprietate, posesiune ereditara”, si „gar”, adica „sulita, lance”. Mai tarziu, elementul „auda-” avea sa devina „ead-”, in acelasi timp, capatand si sensul de „bogat, fericit, bogatie”, ceea ce ne determina sa afirmam ca aceasta este semnificatia numelui Edgar.

Edmond – Prenumele de baiat Edmond, nu foarte popular in onomastica noastra contemporana, desi este un imprumut modern, ce a intrat in spatiul romanesc din tarile apusene, provine de la un nume germanic, mai cu seama anglo-saxon, si anume Eadmund, despre care se poate spune ca s-a format cu ajutorul elementului „ead-”, ce are sensul de „bogat, bogatie”, si „-mund”, adica „aparare, protectie” sau chiar „protector, aparator”. Tocmai de aceea cercetatorii lingvisti sunt de parere ca semnificatia numelui Eadmond este „aparator al bogatiei”, respectiv „protector al bogatilor”.

Eduard – Prenumele de baiat Eduard este, fara discutie, unul dintre cele mai apreciate, frumoase si deopotriva populare nume din onomastica noastra contemporana, cel putin in ultimele decenii, tot mai multi parinti alegand acest nume pentru copiii lor. Potrivit cercetatorilor lingvisti, numele de persoana in discutie s-ar fi format cu ajutorul elementelor „ead-”, ce inseamna „bogat, bogatie”, si „weard”, cu sensul de „aparator, aparare”.

Popularitatea numelui Eduard poate fi pusa pe seama unuia dintre cei mai faimosi purtatori, si anume Edward, fiul regelui Alfred. Nu e de mirare ca, mai tarziu, numele a devenit dinastic, fiind folosit de familiile regale. Cu toate acestea, specialistii cred ca onomastica noastra a preluat numele in discutie din forma din franceza Edouard, la acele vremuri, nebucurandu-se de o prea mare popularitate. In spatiul romanesc, prenumele masculin Eduard a inceput sa se bucure de o frecventa mare abia dupa anul 1990.

Eftimie – Prenumele de baiat Eftimie provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la numele de origine greceasca Euthymos, in componenta caruia recunoastem elementele „eu-”, ce inseamna „bine”, si „thymos”, cu sensul de „spirit, temperament, fire”. Pe baza acestor informatii, se poate spune ca semnificatia numelui Eftimie este „temperament bun”, respectiv „fire buna, blanda”. Tocmai aceasta semnificatia a dus la popularizarea numelui in Europa, ce-i drept, sub diferite forme. In onomastica romaneasca, numele de persoana Eftimie a patruns sub forma Evtymiji, ca mai apoi, sa se adapteze limbii noastre.

Elefterie – Deloc frecvent in prezent, prenumele de baiat Elefterie provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, din numele de origine greceasca Eleutherios, ce era un cognomen atribuit lui Zeus, in cele din urma, capatand statut de nume independent, de altminteri, asa cum s-a intamplat cu majoritatea supranumelor.

In orice caz, semnificatia numelui Elefterie este clara, cu atat mai mult cu cat regasim, in componenta numelui Eleutherios, adjectivul „eleutheros”, ce poarta sensul de „liber.” Cu toate ca, in onomastica noastra contemporana, numele de persoana Elefterie nu se mai bucura de aceeasi frecventa ca acum cateva decenii, in tarile apusene, se bucura de o oarecare popularitate, ce-i drept, sub diferite forme.

Eliodor – Prenumele de baiat Eliodor, deloc frecvent in onomastica noastra contemporana, provine de la numele de persoana grecesc Heliodoros, ce are o semnificatie clara. Astfel, in componenta acestui nume regasim doua elemente des intalnita in onomastica greceasca, si anume „Helios”, ce inseamna „soare”, si „doron”, adica „dar”, ceea ce ne determina sa afirmam ca semnificatia numelui Eliodor este „darul soarelui”. Cu toate ca nu este foarte popular la noi, acest nume de baiat este intalnit in anumite regiuni ale tarii. In onomastica noastra, prenumele Eliodor a patruns pe filiera slava.

Emanuel – Prenumele de baiat Emanuel, popular doar in anumite regiuni ale tarii, provine de la numele biblic Immanuel, ce are o semnificatie clara. Astfel, avand in vedere ca regasim, in componenta sa, elementul „El-”, ce are originile in numele divinitatii, Elohim, se poate spune ca semnificatia numelui Emanuel este „Dumnezeu cu noi”. Ba chiar, aceasta intepretare o intalnim si in textul biblic, mai cu seama in Vechiul Testament.

Desi, asemenea unor nume precum David, prenumele de baiat Emanuel a fost asociat cu onomastica ebraica, s-a raspandit destul de rapid in Europa, in cele din urma, intrand si in onomasticonul crestin. Mai tarziu, devine extrem de popular in randul crestinilor, dar si la noi, unde, de altfel, au si aparut forme noi precum Manole, Manoil, Manolea, Manolache, Manita, Mandica etc. Poate cel mai cunoscut nume dintre acestea este Manole.

Emil – Popular si deopotriva apreciat in onomastica noastra, prenumele de baiat Emil are o semnificatie incerta. Chiar si asa, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume provine de la forma gentilica Aemilius, insa nu se poate stabili cu exactitate semnificatia acestui nume. In schimb, exista ipoteze potrivit carora acest nume gentilic, Aemilius, ar avea la baza cuvantul „aemulus”, ce inseamna „emul”. E posibil, pe de alta parte, ca aceasta sa nu fie decat o etimologie populara. O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia numele de persoana in discutie ar proveni de la adjectivul „aimylios”, cu sensul de „duios, bland”.

In orice caz, se poate spune, asadar, ca semnificatia numelui Emil este aceasta din urma, neavand alte ipoteze mai plauzibile. Si totusi, recent, s-a spus ca numele de persoana Emil ar insemna „rival”. Un aspect demn de mentionat s-ar referi, totodata, la fenomenul de raspandire al acestui nume, precum si ale altor forme derivate: desi semnificatia lor este incerta, aceste nume (Emil, Emilian, Emilia etc.) s-au raspandit in spatiul romanesc, crezandu-se, de fapt, ca popularitatea lor trebuie pusa pe seama prezentei acestora in onomasticonul crestin. Mai mult decat atat, fenomenul de raspandire a fost influentat in mod decisiv si de faptul ca, in timpul Renasterii, mai multe nume latinesti au fost revitalizate, printre care si acestea.

Emilian – Prenumele de baiat Emilian, destul de frecvent in onomastica noastra contemporana, provine de la forma gentilica, din latina, Aemilius si este inrudit cu numele Emil. Semnificatia numelui Emilian este controversata, existand cateva intepretari pe cat de interesante, pe atat de contradictorii. Astfel, se presupune ca numele gentilic Aemilius ar proveni de la cuvantul „aemulus”, cu sensul de „emul”. Potrivit unei ipoteze lansate de curand, se pare ca semnificatia acestui nume ar putea fi si „rival”. In orice caz, mai avem la indemana si ideea potrivit careia numele Aemilius ar avea la baza adjectivul „aimylios”, ce inseamna „duios, bland”.

Ermil – Unele nume de persoana din onomastica noastra sunt foarte putin folosite in prezent, fiind aproape necunoscute vorbitorilor de limba romana. Un exemplu elocvent in acest sens este, fara discutie, prenumele de baiat Ermil, ce a fost pus in legatura cu numele de origine greceasca Hermylos. In componenta acestui nume, recunoastem, inevitabil, numele unui zeu, si anume Hermes, despre care se spune ca era fiul lui Zeus si al Maiei.

Identificat la romani cu Mercur, Hermes a fost la inceput zeul al turmelor, in cele din urma, oamenii considerandu-l zeul care insotea sufletele celor care mureau, precum si zeul comertului, al magiei, al tinerilor, al sportului si al inselaciunii. Pentru a stabili semnificatia numelui Ermil, trebuie sa ne indreptam atentia spre supranumele acestui zeu, si anume spre Trismegistos, ce inseamna „de trei ori mare”. Tocmai de aceea se poate afirma ca semnificatia numelui Ermil este oferita chiar de acest supranume al zeului Hermes.

Ernest – Destul de raspandit in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Erneste a patruns in onomastica noastra pe cale culta si provine de la numele de origine germanica Ernust. Acest nume din urma s-a format de la substantivul comun „ernust”, ce inseamna „razboi, lupta”. Mai tarziu, numele a inceput sa fie folosit sub forma Ernest si, in acelasi timp, s-a schimbat si semnificatia, numele in discutie capatand sensul de „serios, seriozitate”. Printre purtatorii celebri ai acestui nume se numara Ernest Hemingway, unul dintre cei mai faimosi scriitori americani.

Eugen – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra si destul de apreciat, prenumele de baiat Eugen provine de la forma de origine greceasca Eugenios, ce are la baza adjectivul „eugenes”. In componenta acestui cuvant recunoastem doua elemente, si anume „eu-”, ce inseamna „bine”, si „-gen”, cu sensul de a „a naste, a zamisli, a produce”.

Se pare ca semnificatia initiala a numelui Eugen a fost „de neam bun, nobil”, insa chiar si asa, sensul ramane cel mentionat initial, mai cu seama „a face bine”. Specialistii sunt de parere ca numele de persoana in discutie a patruns in onomastica noastra prin intermediar slav, ca mai apoi, sa apara si forme noi precum Geni, Ghenia sau Genica. Insa nicio forma nu a devenit nume independent.

Eusebiu – Multe dintre numele considerate moderne sunt impruturi venite, pe cale culta, din onomastica apuseana. Un exemplu elocvent in acest sens este prenumele de baiat Eusebiu, ce provine de la numele de origine greceasca Eusebius, specialistii informandu-ne ca acesta este o formatie crestin. Astfel, numele de origine greceasca in discutie a aparut de la adjectivul „eusebes”, ce inseamna „evlavios, pios, bland”. De asemenea, nu trebuie omise nici elementele „Eu-”, ce inseamna „bine”, si „sebo”, cu sensul de „a pretui, a onora, a stima”. In orice caz, semnificatia numelui Eusebiu este clara, insemnand asadar „evlavie, blandete”.

Eustatiu – Prenumele de baiat Eustatiu, nu foarte frecvent in onomastica noastra contemporana, provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la numele de persoana grecesc Eustathios, care, la randul sau, s-a format cu ajutorul adjectivului „eutathes”. Daca tinem seama de sensul acestui adjectiv, atunci vom constata ca semnificatia numelui Eustatiu este „constant, stabil, ferm, statornic”.

In plus, nu trebuie omise nici elementul „Eu-”, ce inseamna „bine”, sau etimonul „sta-”. Important de mentionat este, totodata, faptul ca acest prenume de baiat poate fi pus in legatura cu numele Constantin, ce provine de la acelasi cuvant de baza. Mai mult decat atat, in sustinerea acestei ipoteze vine si forma Constans, corespondentul din latina a numelui Eustathios.

Eustratie – Prenumele de baiat Eustratie, deloc frecvent in prezent, provine de la numele de origine greceasca Eustratios, in componenta caruia recunoastem elementele „Eu-”, ce inseamna „bine”, si „stratos”, cu sensul de „armata”. In sfarsit, se pare ca numele in discutie a patruns in onomastica noastra prin intermediar slav, de altminteri, asemenea altor nume.

Fabius – Prenumele de baiat Fabius, nu foarte frecvent sub aceasta forma in onomastica noastra, corespunde, in limba latina, numelui de persoana Fabius, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar fi gentilic. Prin urmare, pentru a stabili semnificatia numelui Fabius, trebuie sa ne indreptam atentia spre ginta Fabia. Cei care locuiau in aceasta ginta erau de parere ca stramosul lor este Hercule. De altminteri, se presupune ca primul care a purtat acest nume gentilic a fost Quintus Fabius Rullianus, numai ca nu trebuie sa-l omitem nici pe Quintus Fabius Maximus, mult mai cunoscut drept Gunctator. Potrivit lucrarii lui Pliniu cel Batran, Fabius ar avea la baza substantivul comun „faba”, ce inseamna „bob”. O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia acest nume ar avea legatura cu termenul Fapi, ce apartine onomasticii etrusce.

Fabian – Mult mai frecvent ca forma Fabius, prenumele de baiat Fabian provine de la numele de persoana gentilic Fabius, din onomastica latina. Pentru a stabili semnificatia acestui nume, trebuie sa ne indreptam atentia spre lucrarea lui Pliniu cel Batran, care era de parere ca numele Fabius are la baza substantivul comun „faba”, ce inseamna „bob”. O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia acest prenume masculin poate fi pus in legatura cu Fapi, un nume ce apartine onomasticii etrusce.

Faur – Numele Faur nu se mai bucura de aceeasi frecventa ca acum cateva decenii, migrand, asemenea multor asemenea prenume, spre categoria numelor de familie. Semnificatia numelui Faur este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, intrucat corespunde substantivului vechi „faur”, ce inseamna „fierar”.

Faustin – Putine sunt numele de persoana care sa se bucure de popularitate de indata ce au patruns in onomastica noastra pe cale culta. Multe dintre acestea au nevoie de decenii intregi pentru a deveni cunoscute. Cu toate acestea, unele nume de persoana, desi au intrat in spatiul romanesc, acum mult timp, nici in zilele noastre nu se bucura de o frecventa mare. Unul dintre acestea este, fara discutie, prenumele de baiat Faustin, despre care cercetatorii lingvisti spun ca provine de la numele latin Faustinus. La randul sau, acesta provine de la cognomenul Faustus.

Cat despre semnificatia numelui Faustin, aceasta este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, intrucat are la baza adjectivul „faustus”, ce inseamna „prosper, favorabil, fericit”. Spre deosebire de frecventa acestui nume la noi, la popoarele apusene, prenumele masculin in discutie s-a bucurat de o popularitate mare, fenomenul de raspandire fiind pus pe seama pe legenda doctorului Faust.

Felix – Onomastica noastra a manifestat o tendinta cel putin interesanta, si anume aceea de a pastra nume de persoana cu o traditie indelungata. Mai mult, in pofida faptului ca acestea au patruns in spatiul romanesc acum mult timp, numele de persoana in discutie inca se bucura de popularitate. Unul dintre acestea este, fara discutie, prenumele de baiat Felix, fenomenul de raspandire putand fi pus pe seama semnificatiei clare. Cel mai des intalnit cognomen la romani, numele Felix inseamna „fericit”, reproducand intocmai adjectivul din latina.

Cu toate acestea, se pare ca adjectivul „felix” a avut alt sens. Initial, acest adjectiv insemna „fertil”, ca mai apoi, sa fie utilizat cu sensul de „favorizat de zei”. In cele din urma, a capatat semnificatia de „fericit”. Tocmai de aceea fenomenul prin intermediul caruia numele de persoana Felix a luat nastere nu ar trebui sa ne mire, la acele vremuri, parintii dorind sa-si exprime bucuria imensa la nastere pruncului. Pe de alta parte, era si crezarea potrivit careia un astfel de nume avea sa-i influenteze viata celui care tocmai se nascuse.

Fidel – Mult mai des intalnit in onomastica popoarelor spaniole, prenumele de baiat Fidel are o semnificatie clara, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca provine de la supranumele Fidelis. Acest nume de persoana era purtat atat de barbati, cat si de femei, insa in Antichitate, de o popularitate mai mare se bucura un alt nume, respectiv Fidus. Astfel, avand in vedere ca Fidus provenea de la un adjectiv cu aceeasi forma, „fidus”, se poate spune ca semnificatia numelui Fidel este „increzator”; de altminteri, nu putem ignora prezenta acestui cuvant, „fidel”, in limba romana, avand acelasi sens. In sfarsit, unul dintre cei populari purtatori ai acestui nume este Fidel Castro, fost presedinte al Cubei si lider revolutionar.

Filaret – Aproape iesit din uz ca prenume de baiat, Filaret a migrat spre categoria numelor de familie, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca provine de la forma de origine greceasca Philaretos, in componenta careia regasim elementul „phil-”, ce inseamna „prieten, iubitor”, dar si elementul „-arete”, cu sensul de „virtute”. Important de mentionat este faptul ca aceste elemente erau destul de des intalnite in onomastica greceasca. In sfarsit, pe baza acestor informatii, se poate spune ca semnificatia numelui Filaret este „virtute crestina”, acest sens fiind capatat dupa ce a devenit popular in randul crestinilor.

Citește și:  În ce mod ocupația părinților influențează copilul și cât de importantă este această influență?

Filimon – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra, prenumele de baiat Filimon nu se mai bucura de aceeasi popularitate ca acum cateva secole, cand era des intalnit in spatiul romanesc. Se pare, insa, ca a migrat spre categoria numelor de familie. Specialistii considera ca numele de persoana Filimon provine de la formele de origine greceasca Philemon si Philemonos. In componenta acestora recunoastem elementul „phil-”, ce inseamna „drag, iubit”, aceasta fiind si semnificatia numelui Filimon. Tocmai de aceea fenomenul de raspandire poate fi pus pe seama semnificatie sale, numele de persoana Filimon fiind prezent, sub diferite forme, in onomastica tuturor popoarelor europene.

Filip – Nume de persoana cu traditie atat in onomastica noastra, cat si in cea a popoarelor vecine, Filip inca se bucura de o popularitate mare in spatiul romanesc, insa nu cu statut de prenume masculin, ci mai degraba ca nume de familie. Aceasta trecere, de la prenume la numele de familie, s-a petrecut pe fondul procesului de modernizare a onomasticii noastra, insa cu toate acestea, nu se poate spune ca numele de persoana Filip a fost dat uitarii, asemenea altor astfel de forme. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest prenume de baiat provine de la numele de origine greceasca Philippos, fiind extrem de frecvent folosut in Grecia antica.

Semnificatia numelui Filip este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, intrucat, in componenta numelui grecesc, recunoastem elementul „Phil-”, ce inseamna „iubitor”, respectiv „iubit, drag”, dar si elementul „-ippos”, ce provine de la termenul „hippos”. Acest cuvant din urma are sensul de „cal”. Intr-un final, semnificatia acestui nume avea sa duca la raspandirea sa in toate tarile din Europa, bucurandu-se, de pilda, de o popularitate mare atat la popoarele apusene, cat si la cele rasaritene.

In ceea ce priveste intrarea prenumelui de baiat Filip in spatiul romanesc, important de mentionat este faptul ca acesta este prezent chiar incepand cu anii 1500, cand procesul de modernizare al onomasticii noastre era abia la inceput. Cu toate acestea, exista o ipoteza care sustine ideea potrivit careia acest nume de persoana ar fi fost prezent in onomastica noastra cu mult timp inainte de anii 1500.

In sfarsit, popularizarea numelui Filip mai poate fi pusa si pe existenta unor purtatori celebri, cum ar fi regele Filip I, insa, fara doar si poate, cea mai mare contributie la raspandirea acestui prenume a adus-o cultul apostolului Filip. Asemenea numelui Andrei, si Filip ocupa un loc special in folclorul nostru, crezandu-se ca apostolul care poarta acest nume este patronul lupilor. La acele vremuri, romanii alegeau acest nume pentru a-si proteja copiii de lupi, doar in acest mod, apostolul Filip putand fi „imbunat”.

Flavius – Prenumele de baiat Flavius, considerat un nume gentilic, are o semnificatie clara, cel putin daca ramanem la spectrul etimologiei populare, provenind de la adjectivul „flavus”, ce inseamna „blond”. Pe de alta parte, daca ne indreptam atentia spre un alt nume, de aceasta data spre Flave, vom constata ca numele de persoana Flavius este, la origine, o forma etrusca. In acest caz din urma, semnificatia numelui ramane incerta. Cu toate acestea, se pare ca aceste incertitudini nu au constituit impedimente reale in raspandirea prenumelui de baiat Flavius, mai ales ca a fost purtat de cativa sfinti si martiri.

Florin – Apreciat, popular si deopotriva raspandit in onomastica noastra, prenumele de baiat Florin ar putea fi incadrat in categoria numelor de persoana care s-au format cu tema „flor-”, fiind aproape imposibil sa inventariem formele care au aparut de la acest etimon. Florina, Florentin, Floriana sunt doar cateva dintre numele de persoana inrudite cu prenumele masculin Florin, in componenta caruia recunoastem acest element, „flor-”. Tocmai de aceea semnificatia numelui Florin nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema.

Inainte de orice, trebuie sa apropiem numele de persoana in discutie de adjectivul „florens”, ce inseamna „prosper, infloritor”. Numai ca cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele Florin este o formatie romaneasca, de altfel, ca si Florea sau Floarea. Pe de alta parte, exista si specialisti care contesta aceasta ipoteza, sustinand ca prenumele de baiat Florin nu este decat un imprumut, cu atat mai mult cu cat are la baza etimonul „flor-”.

Cu toate acestea, nu putem omite un aspect foarte interesant, ce se refera la fenomenul de raspandire al acestui nume. Inainte ca Noua Religie sa se raspandeasca, in onomastica latina existau nume ca Florus, Flora, ce corespundeau numelui unei zeitati din mitologia romana, Flora. Considerata zeita florilor, a vegetatiei, precum si a primaverii, aceasta zeita era extrem de populara in Antichitate. Oamenii o sarbatoreau chiar in ziua de Floralii. Si nu semnificatia numelui Florin ne pune probleme reale, ci mai degraba forma initiala care a patruns in onomastica noastra. Si, in orice caz, semnificatia numelui in discutie era cunoscuta tuturor, mai ales ca exista un corespondent in limba romana, acesta fiind substantivul comun „floare”.

Se presupune ca, inainte ca numele de persoana Flora si Florus sa intre in spatiul romanesc, acestea au patruns in onomasticonul crestin, devenind calendaristice. Abia apoi, au intrat la popoarele vecine, ca in cele din urma, sa patrunda si in spariul romanesc. In schimb, exista si ipoteza potrivit careia aceste nume ar fost imprumutate direct din onomastica apuseana, intrand in spatiul romanesc pe cale culta. Potrivit unei alte teorii, numele in discutie ar fi fost imprumutate din mitologia romana.

Pe acest fond controversat, aceste prenume au inceput sa se raspandeasca uluitor de rapid in onomastica noastra, luand nastere, astfel, una dintre cele mai bogate familii de nume. Multe dintre numele ce au aparut de la etimonul „flor-” sunt formatii romanesti. Intr-un final, apare si forma Florin, acest nume fiind compus cu ajutorul elementului „-in”, dar trebuie sa mentionam ca acest prenume de baiat provine din forma Florinus, care, la randul sau, ar avea la baza numele Florus. Prin urmare, semnificatia numelui Florin este „floare”, respectiv „prosper, infloritor”, fiind unul dintre cele mai populare nume de persoana din onomastica noastra.

Pentru mai multe detalii, citeste  Semnificatia numelor Florin/ Florina/ Florentin/ Florentina.

Florentin – Prenumele de baiat Florentin, ce se bucura de o oarecare popularitate in onomastica noastra contemporana, face parte din categoria numelor de persoana care s-au format cu ajutorul temei „flor-”. Semnificatia numelui Florentin nu ar trebui sa ne puna nicio problema, deoarece provine de la adjectivul „florens”, ce inseamna „prosper, infloritor”. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest prenume masculin este o formatie romaneasca, aparand chiar in interiorul onomasticii noastre. Corespondentul feminin este Florentina.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelor Florin/ Florina/ Florentin/ Florentina.

Francisc – Extrem de raspandit in onomastica tuturor popoarelor europene, in special la cele catolice prin traditie, prenumele de baiat Francisc a patruns in spatiul romanesc pe cale culta. Pentru a stabili semnificatia numelui Francisc, nu este nevoie sa ne indreptam atentia spre franci, ci mai degraba sa mentionam faptul ca numele in discutie are la baza adjectivul „franciscus”, ce inseamna „franc”.

Cu toate acestea, se pare ca nu acesta a fost sensul initial al acestui adjectiv, ci „indraznet, impetuos, prompt, liber”. Acest nume de persoana a patruns in spatiul romanesc direct din onomastica apuseana, chiar daca unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca ar fi fost preluat de la slavi. O forma extrem de populara este Francois, folosit in onomastica franceza. De altminteri, acest nume are legatura, asa cum s-a mai si spus, cu francii.

Gabor – Numele Gabor, folosit in prezent ca nume de familie, este o forma derivata a prenumelui de baiat Gabriel, mult mai popular in spatiul romanesc. Semnificatia numelui in discutie este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, intrucat cercetatorii lingvisti sunt de parere ca, in componenta numelui Gabriel, exista verbul „gabar”, ce inseamna „a fi puternic”. Mai mult decat atat, recunoastem si elementul „El-”, ce provine de la Elohim, numele divinitatii, si care are sensul de „Dumnezeu”. Prin urmare, semnificatia numelui Gabor ar putea fi „Dumnezeu este puternic”.

Gabriel – Unul dintre cele mai populare si deopotriva apreciate nume de persoana din spatiul romaneste este, fara discutie, prenumele de baiat Gabriel, care, potrivit cercetatorilor lingvisti, provine dintr-un nume vechi de origine ebraica. Semnificatia numelui Gabriel este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema. Astfel, in componenta numelui de persoana in discutie recunoastem elementul final „-el”, ce provine de la Elohim, numele divinitatii (vezi Samuel si Daniel) si care inseamna „Dumnezeu”.

Totodata, al doilea element ar fi reprezentat de verbul „gabar”, cu sensul de „a fi puternic”. Pe de alta parte, unele ipoteze sustin ideea potrivit careia numele de origine ebraica Gabriel ar avea la baza substantivul comun „ghebar”, ce inseamna „barbat”, insa aceasta intepretare tine de etimologia populara. Nu putem tine seama, de asemenea, nici de structura „barbatul Gavriil”, ce apare in diferite texte. Prin urmare, semnificatia numelui Gabriel ar putea fi „Dumnezeu este puternic”.

Un aspect la fel de interesant se refera si la statutul acestui nume, mai cu seama la fenomenul de raspandire. La inceput, era folosita forma Gavriil, aceasta pronuntandu-se astfel. Se pare ca numele Gabriel a patruns in onomastica noastra prin intermediar slav, in cele din urma, devenind foarte popular. Fenomenul de raspandire poate fi pus pe seama cultului Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. De altminteri, este clar ca acest nume de persoana a devenit popular datorita semnificatiei sale religioase.

Gaspar – Unele nume de persoana sunt frecvente doar in anumite regiuni ale tarii, de cele mai multe ori, asupra acestora, o influenta importanta o exercita religia. De pilda, in Transilvania, se poate vorbi de un inventar de nume oarecum distinct de cel prezent in Muntenia. Un exemplu graitor in acest sens este prenumele de baiat Gaspar, despre care cercetatorii lingvisti spun ca provine de la formele de origine latina Gaspar sau Gasparus.

Chiar daca detinem aceste informatii, stabilirea etimologiei si, implicit, a semnificatiei numelui Gaspar este o chestiune dificile, in conditiile in care ipotezele cu privire la aceste doua aspecte sunt multe, dar si controversate. In orice caz, stim ca numele de persoana in discutie a fost purtat de unul dintre „cei trei crai de la rasarit”.

Daca ramanem la legenda acestora, vom fi nevoiti sa afirmam ca numele Gaspar provine de la forma Gathaspar. La randul sau, acest nume are originile in Windafarnah, pus in legatura cu termenul „tvindahwarena”, ce inseamna „care are splendoare”. Potrivit unei alte ipoteze, numele Gaspar ar fi aparut de la cuvantul „ghizbir”, cu sensul de „vistier, trezorier”. Oricum, se pare ca prima ipoteza este de departe cea mai satisfacatoare pentru oameni. Pe de alta parte, un lucru este cert, si anume ca etimologia si semnificatia numelui Gaspar sunt incerte, insa acestea nu au constituit impedimente reale in raspandirea numelui.

Gaston – Nu foarte popular in prezent, prenumele de baiat Gaston este, la origini, o forma germanica, ce provine de la Gasto. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele de persoana din urma s-ar fi format cu ajutorul substantivului comun „gastiz”, ce inseamna „oaspete, strain”. Mai mult decat atat, se pare ca in sprijinul acestei ipoteze vine si existenta, in limba germana, a cuvantului „Gast”, precum si a cuvantului „guest”, in engleza. Pe baza acestor informatii, se poate spune ca semnificatia numelui Gaston este „oaspete, strain”.

Gheorghe – In cadrul procesului de modernizare, onomastica noastra a manifestat, ca si cea a altor popoare europene, o tendinta cel putin interesanta din punct de vedere lingvistic, si anume aceea de a pastra nume de persoana cu o traditie indelungata. Semnificatia acestor nume a constituit, pe cale de consecinta, obiectul multor studii lingvistice, atat in spatiul romanesc, cat si la nivel european. Onomastica noastra nu poate fi caracterizata decat prin evolutia acestor nume populare si, in acelasi timp, cu traditie la noi. Iarasi, se pare ca numele care se bucura de o frecventa mare in spatiul romanesc sunt, poate, la fel de populare si la celelalte popoare europene, chiar daca vorbim de tari catolice prin traditie.

Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca aceste nume au rezistat in fata procesului de modernizare, devenind, ba chiar, mult mai des intalnite ca in trecut. Cel mai graitor exemplu in acest sens este, in sfarsit, prenumele de baiat Gheorghe, intalnit, de asemenea, si ca nume de familie. Acest nume de persoana inca se bucura de o popularitate foarte mare, atat prin forma initiala, cat si prin formele derivate. Este, fara doar si poate, unul dintre cele mai folosite nume din onomastica noastra, aproape un milion de romani purtand prenumele Gheorghe sau forme derivate. Etimologia acestui nume nu ar trebui, cel putin la suprafata, sa ne puna nicio problema.

Aflam, in prima instanta, ca provine de la numele de origine greceasca Georgios, despre care stim ca a aparut chiar de pe vremea lui Platon. In onomastica greceasca, numele de persoana Georgios avea o semnificatie limpede, fiind pus in legatura cu substantivul comun „georgios”, ce insemna „taran”, respectiv „agricultor, lucrator al pamantului”. Pe baza acestei informatii, am fi tentati sa spunem ca aceasta este semnificatia numelui Gheorghe, insa trebuie sa tinem seama si de cuvantul care ar sta la baza substantivului comun „georgios”.

Cercetatorii lingvisti au apropiat acest cuvant de „gavorgos”, in componenta caruia recunoastem elementele „ga-”, ce inseamna „pamant”, si „vergon”, cu sensul de „munca, lucru”. Un lucru este cert, iata, si anume ca semnificatia initiala a numelui Gheorghe se sustine prin existenta acestui cuvant de baza, chiar daca este un termen neatestat. Mai mult decat atat, in sprijinul acestei ipoteze vine si prezenta la romani a elementului „ge-”, ce se regaseste si unele cuvinte din limba romana, precum „geografie”, „geologie” sau „geometrie”. Tocmai de aceea, se poate spune ca semnificatia acestui element este „pamant” – „privitor la muncile campului”.

De asemenea, nu trebuie omisa nici legatura facuta de unii lingvisti cu numele Agricola, de origine latina, ce corespunde, in limba romana, cu substantivul „taran”. In orice caz, semnificatia numelui Gheorghe este clara si nu ar trebui sa puna absolut nicio problema. Cat despre fenomenul de raspandire, este important, inainte sa face referire la substratul religios, sa tinem seama de aspectul pagan al acestui nume. De fapt, in prima instanta, am fi tentati sa credem ca acest nume s-a raspandit datorita cultului Sf. Gheorghe, pe care romanii il sarbatoresc, numai ca lucrurile stau cu totul altfel. Popularitatea acestui nume trebuie pusa, cel putin la inceputuri, pe seama ritualurilor pagane.

In folclorul nostru, avem cateva ritualuri, unul dintre acestea avand loc la inceputul primaverii, cand, dupa cum bine stim, natura isi reintra in putere, reinvie. Tot la inceputul primaverii, taranii incep muncile la camp. Se pare ca, in aceasta perioada, oamenii incercau sa indeparteze spiritele rele, cum ar fi, spre exemplu, zgripturoaicele, ce le-ar fi putut face rau vitelor scoase la pascut. Important de mentionat este, totodata, faptul ca aceste ritualuri au contribuit la popularizarea numelui Gheorghe doar printre tarani, deoarece, in ceea ce ii priveste pe crestinii eruditi, acestia au fost influentati, bineinteles, de cultul Sf. Gheorghe.

Oricum, in spatiul rural, semnificatia numelui Gheorghe era „taran”, acest sens singular fiind capatat si pe fondul ritualurilor pagane. Un alt aspect demn de mentionat ar fi modul in care numele de persoana in discutie a patruns in onomastica noastra. Este posibil ca prenumele masculin sa fi patruns in spatiul romanesc pe filiera slava, insa cu toate acestea, exista si posibilitatea ca trecerea sa se fi facut extrem de lent, de unde si diferentele mari, mai ales daca tinem cont de faptul ca populatiile romanizate a intrat in contact cu cele slave destul de timpuriu.

In sfarsit, dupa acest proces neintrerupt de migratie, onomastica romaneasca avea sa capete cel mai popular nume dupa Ion, Nicolae si Vasile. Doar daca ne gandim la prenumele de baiat George si la frecventa cu care e intalnit in intreaga Europa, vom constata ca vorbim despre unul dintre cele mai populare nume de pe continent si nu numai. Si totusi, nu trebuie ignorate nici formele Georgiana sau Georgeta, nume de persoana foarte populare in spatiul romanesc.

George – Prenumele de baiat George, unul dintre cele mai populare si, in acelasi timp, apreciate nume de persoana din onomastica noastra, provine de la forma Gheorghe, care, potrivit cercetatorilor lingvisti, s-a format de la numele de origine greceasca Georgios. Semnificatia numelui George este clara si nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme, cu atat mai mult cu cat stim ca numele grecesc are la baza un substantiv comun ce inseamna „taran”, respectiv „lucrator al pamantului, agricultor”.

O alta ipoteza, ce-i drept asemanatoare, sustine ideea potrivit careia acest substantiv comun ar avea la baza cuvantul „gavorgos”, in componenta caruia regasim elementele „ga-”, ce inseamna „pamant”, si „vergon”, cu sensul de „lucru, munca”. Chiar si asa, acest termen este neatestat, insa putem tine seama de acesta ipoteza, mai ales ca, si in limba romana, exista elementul „ge-”, in cuvinte precum „geologie, geografie” etc. Asadar, semnificatia numelui George este „taran, agricultor”, „lucrator al pamantului”.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelor Gheorghe/ George.

Ghenadie – Nu foarte raspandit in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Ghenadie provine din numele de origine greceasca Gennadios, care are o semnificatie clara. Astfel, numele de persoana in discutie poate fi pus in legatura cu adjectivul „grennadios”, ce inseamna „nobil, curajos”, aceasta fiind, de altminteri, si semnificatia numelui Ghenadie. Potrivit cercetatorilor lingvisti, acest prenume masculin a patruns in spatiul romanesc la inceputul celei de-a doua jumatati a secolului al XVI-lea, numai ca, pe fondul procesului de modernizare, a trecut spre categoria numelor de familie.

Gherasim – Acum aproape un secol, numele de persoana Gherasim era mult mai popular, insa pe parcursul ultimelor decenii, a migrat treptat spre categoria numelor de familie. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume provine de la forma de origine greceasca Gerasimos, care ar avea la baza verbul „gerairo” (avem elementul „Gera-”), ce inseamna „a onora, a pretui, a respecta”.

Tocmai de aceea se poate spune ca semnificatia numelui Gherasim este „respectabil, onorabil”. In cele din urma, numele in discutie patrunde si in onomasticonul crestin, devenind caledaristic, acesta fiind momentul in care s-a raspandit la aproape toate popoarele europene, intrand inclusiv in onomastica slava. Asemenea multor nume, in spatiul romanesc, numele Gherasim a intrat prin intermediar slav, fiind atestat inca din anul 1444.

Ghervase – Prenumele de baiat Ghervase, prezent doar in anumite regiuni ale tarii, are o etimologie si o semnificatie obscure. Cu toate acestea, lingvistii au lansat cateva ipoteze cu privire la aceste doua aspecte. Poate cea mai plauzibila dintre acestea sustine ideea potrivit careia numele de persoana in discutie ar proveni de la forma Gervasius, care, surprinzator sau nu, ar fi de origine germanica. Specialistii isi bazeaza aceasta ipoteza pe prezenta elementelor „ger-”, ce inseamna „lance”, si „-wasajan”, cu sensul de „a fi puternic”, respectiv „a vesti”.

Doar ca aceasta ipoteza nu este sustinuta istoric, mai ales ca folosirea la Milano a unui nume de origine germanica ar fi fost imposibila. In plus, primul purtator al acestui nume a fost chiar un martir care a trait aici. Aflam, in schimb, ca e posibil ca numele Ghervase sa se fi format de Gervasius, ce are la baza verbul „geruo”, ce inseamna „a celebra”. De asemenea, aceasta forma este prezenta si in onomastica slava, motiv pentru care am putea explica aparitia sa in spatiul romanesc. Semnificatia numelui Ghervase este, asadar, incerta.

Gratian – Prenumele de baiat Gratian, tot mai putin intalnit in onomastica noastra, provine de la numele de origine latina Gratianus, despre care se spune ca ar avea la baza o alta forma, si anume Gratus sau Gratius. Semnificatia acestor nume din urma era limpede la romani, intrucat adjectivul „gratus” insemna „preferat, placut”. De altfel, aceasta este si semnificatia numelui Gratian. Popularitate acestui nume de persoana poate fi pusa, intr-un anume moment al existentei sale, pe seama asocierii pe care crestinii o facea. Mai simplu, crestinii asociau acest nume cu „gratia divina”.

Grigore – Unul dintre cele mai populare si, in acelasi timp, apreciate nume de persoana din onomastica noastra, Grigore provine de la forma de origine greceasca Gregorios, care, potrivit lingvistilor, ar avea la baza verbul „gregoreo”. Tocmai de aceea semnificatia numelui Grigore nu ar trebui sa ne puna nicio problema, avand sensul de „treaz”.

De fapt, o prima ipoteza sustine ideea potrivit careia verbul „gregoreo” inseamna „sunt cumplet treaz”, pe cand a doua, ca numele grecesc ar proveni de la verbul „egregora”, cu sensul de „m-am trezit, veghez”. In orice caz, semnificatia numelui Grigore ramane aceeasi. Poate la fel de interesant este si statutul acestui nume, despre care se spune ca s-a format recent in onomastica greceasca.

Se pare ca Gregorios a fost folosit drept cognomen, in cele din urma, devenind prenume masculin. Si, desi are o traditie indelungata in onomastica noastra, acest nume de persoana nu mai este atat de des intalnit in prezent. Mai mult, a trecut treptat spre categoria numelor de familie. Intr-un final, prenumele masculin Grigore avea sa intre si in onomasticonul crestin, devenind calendaristic. Popularitatea de care se bucura acum un secol este reflectata de aparitia unor forme precum Grigorian/ Gregorian, Grigoruta, Grig, Guta, Gurgur, Gurga, Gurguta etc.

Hannibal – Exista, in onomastica noastra, nenumarate nume de persoana ce ar putea fi incadrate cu usurinta in categoria numelor ciudate, insolite, si nu neaparat prin prisma semnificatiei lor, ci mai degraba datorita sonoritatii, total diferite fata de cea a prenumelor populare in spatiul romanesc. Interesant este ca mare parte dintre aceste nume se bucura de o traditie indelungata la noi. Un exemplu graitor in acest sens este, fara discutie, prenumele de baiat Hannibal, ce provine din latina. La origine, un nume frazeologic, Hannibal ar putea fi scris si Hann-i-Baal, forma prin intermediul careia se putea exprima sentimentul de multumire fata de anumite divinitati.

Insa pentru a stabili semnificatia numelui Hannibal, este nevoie sa indreptam atentia spre forma Baal, despre care stim ca ar fi fost numele unui zeu. Mai mult decat atat, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest termen inseamna „posesor, stapan, domn”. Se pare ca aceasta ipoteza este sustinuta si de faptul ca mai multe divinitati purtau acest nume. Numai ca aceasta intepretare apartine elementului „-Baal”. Cat despre al doilea, respectiv „hann-”, specialistii cred ca ar insemna „favoare”.

In plus, nu putem sa nu punem acest element in legatura cu verbul „hanan”, ce inseamna „a avea mila, a face o favoare”, etimon prezent si in componenta unor nume de persoana precum Ana — de la forma de origine ebraica Hannah. In sfarsit, pe baza acestor informatii, se poate afirma ca semnificatia numelui Hannibal este „dar al lui Baal”. Trebuie mentionat, pe de alta parte, ca prenumele masculin Hannibal s-a aflat printre numele care, odata cu Renasterea, a fost revitalizat. Chiar si asa, in spatiul romanesc, nu s-a bucurat de o prea mare frecventa niciodata.

Haralamb – Tot mai rar intalnit in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Haralamb se bucura de o indelungata traditie, provenind din forma de origine greceasca Haralampios. In componenta acestui nume din urma, recunoastem prezenta a doua elemente, si anume „hara”, ce inseamna „bucurie, incantare, entuziasm”, dar si etimonul „lamp”, pe care il punem in legatura cu verbul „lampo”, cu sensul de „a straluci, a lumina”. Tocmai de aceea, putem spune ca semnificatia numelui Haralamb este „incantare, bucurie”, respectiv „a straluci, a lumina”. O forma mult mai frecventa este insa prenumele Haralambie.

Bebelus, Foto: sheknows.com

Haralambie – Aproape iesit din uz, prenumele de baiat Haralambie, intalnit doar in anumite zone ale tarii, provine de la numele de origine greceasca Haralampios, in componenta caruia regasim doua elemente cunoscute, si anume „hara”, ce inseamna „entuziasm, bucurie, incantare”, si etimonul „lamp”, pe care il putem apropia de verbul „lampo”, cu sensul de „a lumina, a straluci”.

Pe baza acestor informatii, semnificatia numelui Haralambie este „incantare, bucurie”, dar si „a straluci, a lumina”. Cercetatorii lingvisti ne spun ca acest nume de persoana este extrem de vechi in spatiul romanesc, insa cu toate acestea, este atestat in documentele noastre abia in prima parte a secolului al XVII-lea. Se pare ca prenumele Haralambie s-a raspandit odata cu Noua Religie, mai precis crestinismul.

Hector – Mult mai popular in onomastica anumitor popoare europene, cum ar fi, de pilda, in Spania, prenumele de baiat Hector este imprumutat din literatura clasica, patrunzand deci in onomastica noastra pe cale culta. Potrivit cercetatorilor lingvisti, numele de persoana in discutie provine de la forma de origine greceasca Hektor, purtat de personajul din Iliada, opera atribuita lui Homer. Cu toate ca purtatorul acestui nume este cunoscut in intreaga lume, etimologia si semnificatia numelui Hector sunt oarecum controversate.

Exista, chiar si asa, cateva ipoteze cu privire la aceste doua aspecte. Una dintre ele sustine ideea potrivit careia numele Hektor ar avea sensul de „pastrator, aparator”, fiind pus in legatura cu verbul „echo”, ce inseamna „a tine, a servi, a apara”. Pe de alta parte, trebuie sa tinem seama si de faptul ca acest nume grecesc era purtat si de servitori sau de sclavii eliberati, unii cercetatori apropiind semnificatia numelui in discutie de acest statut.

Henric – Cu toate ca este extrem de popular in tarile apusene, prenumele de baiat Henric nu este, in schimb, foarte des intalnit ori apreciat in onomastica noastra contemporana. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana ar provine de la forma de origine germanica Haimirich, in componenta caruia recunoastem elementul „rich”, ce inseamna „bogat, puternic”. Cat despre primul element care a ajutat la formarea numelui in discutie, specialistii considera ca este vorba despre „haim”, cu sensul de „casa, tara”.

Pe de alta parte, potrivit unei alte ipoteze, numele de persoana Henric ar proveni de la forma Haganrich, cel de-al doilea element fiind tot „rich”. Primul element, in acest exemplu, este „hagan”, ce inseamna „proprietate, incinta”, respectiv „regiune inchisa”. Pe baza acestor informatii, se poate afirma ca semnificatia numelui Henric este „carmuitorul casei”, in conditiile in care elementul „rich”, ca substantiv, are sensul de „domn, stapan”.

Si, in sfarsit, in onomastica tarilor apusene, acest prenume este extrem de popular, fiind intalnit sub diferite forma, cum ar fi, de pilda, Harry, recunoscut ca hipocoristic, respectiv nume diminutiv. Exista, de asemenea, si forma Henrieta, oarecum prezenta in onomastica noastra contemporana.

Hiacint – Exista, in onomastica noastra contemporana, cateva nume de persoana ce pot fi catalogate drept ciudate. Unele dintre acestea incep sa fie din ce in ce mai folosite, pe cand altele, nu s-au bucurat si nu se bucura nici astazi de popularitate. Un exemplu graitor in acest sens este, fara discutie, prenumele de baiat Hiacint, ce provina de la forma de origine greceasca Hyakinthos, nume cunoscut prin intermediul operei „Metamorfozele”, scrisa de Ovidiu.

Pentru a stabili semnificatia numelui Hiacint, trebuie sa ne indreptam atentia spre legenda creata in jurul personajului mitologic care a purtat acest nume. Se pare ca Hyakinthos era originar din Terapne, de aici luand nastere si structura „sange terapnic”. Am putea spune, asadar, ca semnificatia numelui Hiacint este „sange terapnic”.

Chiar si asa, potrivit unei alte ipoteze, numele de origine greceasca ar avea la baza substantivul „hyakinthos”, despre care nu se stiu foarte multe. O ipoteza, ce pare si mai apropiata de adevara, sustine ideea potrivit careia Hiacint ar desemna o piatra pretioasa. In plus, unii lingvisti sunt de parere ca Hiacint ar fi un nume de floare.

Hipolit – Prenumele de baiat Hipolit, deloc intalnit in onomastica noastra, a constituit subiectul multor controverse in randul lingvistilor, acestia lansand diferite ipoteze cu privire la originea si semnificatia sa. Pentru inceput, aflam ca numele de persoana in discutie ar avea la baza forma de origine Hippolytos, in componenta careia recunoastem elementul „hippos”, ce inseamna „cal”. Cel de-al doilea element ar fi „lytos”, ce a fost pus in legatura cu verbul „lyo”, cu sensul de „a elibera, a da drumul, a deshama”.

Pe baza acestei intepretari, se poate spune ca semnificatia numelui Hipolit este „cel care deshama caii”. Pe de alta parte, desi numele grecesti s-au format cu ajutorul a doua elemente, lingvistii au studiat prenumele Hippolytos din prisma primului element, „hippos”, considerandu-se ca semnificatia este data doar de acest element. In sfarsit, se pare ca aceste controverse nu au constituit impedimente reale in raspandirea numelui in discutie, Hipolit intrand chiar si in onomasticonul crestin.

Horatiu – Din ce in ce mai popular in onomastica noastra, prenumele de baiat Horatiu, despre care cercetatorii lingvisti spun ca este o forma gentilica, are o semnificatie clara, insemnand „tanar, infloritor”. Cu toate acestea, se pare ca intepretarea in discutie este contestata de alti specialisti, acestia considerand ca semnificatia numelui Horatiu este incerta. Cat despre frecventa cu care este intalnit acest nume in spatiul romanesc, trebuie mentionat ca Horatiu este mult mai popular in Transilvania ca in alte regiuni ale tarii. In plus, prenumele masculin Horatiu nu se bucura de o traditie prea indelungata in onomastica noastra, cercetatorii lingvisti considerand ca a patruns in onomastica noastra acum un secol.

Horia – Prenumele de baiat Horia, popular in onomastica noastra, chiar daca nu se incadreaza in tiparul numelor de baiat conventionale, a devenit cunoscut datorita celui care a condus rascoala transilvaneana din anul 1784. Asemenea numelui Bradut, si prenumele Horia este o formatie romaneasca, acesta fiind primit de Vasile Ursu Nicola, caruia ii placeasca sa „horeasca” — acest termen provine de la verbul „a hori”, ce inseamna „a canta din gura sau fluier”. Tocmai de aceea, semnificatia numelui Horia este clara si nu ar trebui sa ne puna niciun fel de probleme. Important de mentionat, totodata, este si forma Horea, tot de masculin, de la care a aparut numele Horia. Potrivit cercetatorilor lingvisti, numele Horia ar fi aparut datorita unei greseli de scriere.

Iacob – Multe dintre numele de persoana din onomastica noastra au supravietuit tocmai datorita faptului ca au avut o traditie indelungata in intreaga Europa, fiind raspandite la toate popoarele. Este si cazul prenumelui de baiat Iacob, ce provine de la numele de origine ebraica Jaakob, purtat de un personaj biblic despre care stim ca a fost fiul lui Isac si al Rebecai.

Dupa cum bine stim, semnificatia numelui Iacob poate fi sustrasa din textul biblic, mai cu seama din Vechiul Testament. Citim: „el dintai a iesit ros de tot… si de aceea i-am pus numele Esau. Apoi a iesit fratele sau, care tinea cu mana de calcai pe Esau; si de aceea i-am pus numele Esau”. Potrivit intepretarii pe care o gasim in textul biblic, numele in discutie ar avea la baza substantivul „akeb”, ce inseamna „calcai”, numai ca aceasta semnificatie apartine spectrului etimologiei populare.

Mai mult decat atat, aceasta intepretare este daramata tot de textul biblic, de aici afland ca numele Iacob ar proveni, de fapt, de la verbul „akab”, ce inseamna „a insela, a inlocui”. Tocmai de aceea, etimologia numelui Iacob este controversata. O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia acest nume ar insemna „cel care vine din urma” sau „care e nascut dupa fratele sau”.

Si totusi, exista o ipoteza ce pare mult mai apropiata de adevar, potrivit acesteia, numele de origine ebraica Jaakob formandu-se de la etimonul „-kb-”, cu sensul de „a apara, a proteja”. In aceste conditii, semnificatia numelui Iacob este „Dumnezeu a aparat”, cu toate ca numele divinitatii, Jahve sau Elohim, lipseste din componenta sa. Cat despre fenomenul de raspandire, numele Iacob s-a raspandit in intreaga Europa, in spatiul romanesc, de pilda, bucurandu-se o o oarecare popularitate.

Ieremia – Mult mai putin folosit in prezent, migrand spre categoria numelor de familie, Ieremia provine de la forma de origine ebraica Jirmejahu, purtat de un personaj biblic. De altminteri, popularizarea acestui nume de persoana poate fi pusa pe seama pe profetului Ieremia. Cu toate acestea, semnificatia numelui Ieremia ramane controversata, desi recunoastem, in componenta sa, numele divinitatii, Jahve, sub forma Jahu. In aceste conditii, trebuie sa mentionam ca numele este frazeologic, Jirmejahu inseamand „Jave sa inalte”. Desi a devenit cunoscut prin intermediul textului biblic, numele de persoana Ieremia nu a reusit sa se pastreze, cu aceeasi frecventa, in onomastica noastra, intr-un final, devenind nume de familie.

Irimia – O forma a numelui Ieremia, Irimia provine de la numele de origine ebraica Jirmejahu, purtat de un personaj biblic, mai cu seama de un profet. Semnificatia numelui Irimia nu este foarte clara, existand foarte multe controverse cu privire la acest aspect. Cu toate acestea, cea mai plauzibila ipoteza sustine ideea potrivit careia numele Jirmejahu ar fi frazeologic, in componenta sa recunoscand cu usurinta numele divinitatii, si anume Jahve.

Tocmai de aceea, se poate spune ca semnificatia numelui Irimia este „Dumnezeu sa inalte”. Ceea ce este cu adevarat interesant este insa statutul acestui nume de persoana in onomastica noastra. Acum cateva secole, se bucura de o oarecare popularitate, insa in ultimele decenii, a inceput sa fie tot mai rar intalnit, poate si din cauza faptului ca a migrat spre categoria numelor de familie.

Ignac – Prenumele de baiat Ignac corespunde numelui de origine Egnatius, etimologia acestei forme din urma punand multe probleme cercetatorilor lingvisti. Cu toate acestea, potrivit unei ipoteze, se crede ca numele Egnatius este, la origine, etrusc, semnificatia sa fiind obscura. Pe de alta parte, pentru a stabili sensul numelui Ignac, ar trebui sa tinem seama si de cuvantul de origine latina „ignis”, ce inseamna „foc”.

Ignat – Majoritatea numelor de persoana care au pierdut statutul de prenume a migrat spre categoria numelor de familie, un exemplu elocvent in acest sens fiind, fara doar si poate, Ignat, subiect de controversa printre cercetatorii lingvisti. Etimologia si semnificatia numelui Ignat au pus, de fapt, numeroase probleme, insa cu toate acestea, specialistii au incercat sa lanseze cateva ipoteze clarificatoare.

Una dintre acestea sustine ideea potrivit careia numele Ignat ar proveni de la forma de origine latina Ignatius, care, iarasi, are o etimologie necunoscuta. In schimb, daca ne indreptam atentia spre forme asemanatoare, descoperim o oarecare legatura intre Ignatius si Egnatius, acesta din urma fiind un nume gentilic. Potrivit lingvistilor, Egnatius provine de la Ecnate si Ecnatna, numai ca aceste informatii nu sunt indeajuns de clarificatoare.

Mult mai interesant pare insa fenomenul de raspandire al numelui Ignat; dupa cum bine stim, la romani, exista sarbatoare populara Ignatul, aceasta fiind cea care, de altminteri, a dus la popularizarea numelui in discutie. In schimb, in spatiul european, numele Ignat s-a raspandit odata cu crestinismul, desi aceasta forma se afla in centrul unei sarbatori crestine.

Igor – Multe dintre numele de persoana care au patruns in spatiul romanesc prin intermediar slav s-au bucurat de o popularitate foarte mare, in primul rand, pentru ca romanii cunosteau semnificatia lor, iar apoi, datorita substratului crestin. Exista, chiar si asa, nume preluate din onomastica altor popoare din aceasta parte a Europei care nu s-au bucurat niciodata de o frecventa prea mare in randul romanilor. Poate unul dintre cele mai graitoare exemple in acest sens este Igor, prenume de baiat imprumutat din onomastica ruseasca.

Mai mult decat atat, se pare ca numele de persoana Igor are un caracter pagan puternic, cercetatorii lingvisti apropiind aceasta forma de cultul unui zeu numit Inwio. Potrivit unei alte ipoteze, Igor ar proveni de la forma Igvar, semnificatia acestui nume din urma fiind „soldatul lui Ing”. Dincolo de semnificatia numelui Igor, ramane fenomenul de raspandire, acesta fiind pus pe seama unor purtatori celebri, cum ar fi, de pilda, Igor Fiodorovici Stravinski, un compozitor rus.

Ilarie – Prenumele de baiat Ilarie, din ce in ce mai rar intalnit in onomastica noastra, provine de la numele de origine greceasca Hilarios. Semnificatia acestui nume din urma era clasa pentru vorbitorii de limba greaca, intrucat avea la baza adjectivul „hilaros”, ce insemna „vesel, placut”. Tocmai de aceea, spunem ca semnificatia numelui Ilarie este „bucurie, veselie”. Potrivit unei alte ipoteze, numele de persoana Ilarie ar proveni de la adjectivul de origine greceasca „hilaris”. Chiar si asa, semnificatia ramane aceeasi; in plus, acest adjectiv din urma, „hilaris”, a aparut de la numele Hilarios.

Ilie – Asemenea tendintelor din cadrul altor onomastici, si in spatiul romanesc exista o directie bine definita atunci cand vine vorba de pastrarea unor nume de persoana cu o indelungata traditie, folosite inca din Evul Mediu. Pentru multi dintre purtatori, semnificatia acestor nume nu a jucat un rol esential; ceea ce a contat, de altminteri, a fost substratul religios, insemnatatea si nu neaparat semnificatia propriu-zisa, lingvistica. Interesant este, totodata, faptul ca, desi aceste nume au inceput sa fie din ce in ce mai rar folosite, ele au migrat spre categoria numelor de familie, aceasta tendinta ducand la pastrarea lor.

Unul dintre cele mai graitoare exemple in acest sens este, fara discutie, numele Ilie, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la forma de origine ebraica Elijah. Acest nume din urma a fost purtat, dupa cum bine stim, de un personaj biblic. In plus, semnificatia numelui Ilie poate fi sustrasa chiar din textul biblic, mai precis din Vechiul Testament, de unde aflam ca Elijah se afla in stransa legatura cu Jahve, numele divinitatii. Astfel, ni se spune ca, de indata ce a reusit sa stranga poporul pe muntele Carmei, Ilie le cere tuturor fiilor lui Israel sa faca alegerea, mai cu seama sa decida care este divinitatea in fata careia va raspunde.

Dupa o proba a focului, castigata de insusi Ilie, oamenii au ajuns sa creada ca „Domnul este adevaratul Dumnezeu”. Tocmai de aceea, spunem ca Ilie este un nume teoforic. Pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Ilie, trebuie sa ne indreptam atentia spre componenta sa. Recunoastem, inainte de toate, elementul „El”, ce provine de la Elohim, numele divinitatii (vezi Gabriel, Daniel etc.), ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca aceasta este semnificatia numelui in discutie.

La fel de interesant pare sa fie si fenomenul de raspandire, numele de persoana Ilie raspandindu-se odata cu Noua Religie, respectiv crestinismul. De fapt, la inceputurile crestinismului, mare parte din numele ebraice au devenit populare, inlocuind, daca vreti, numele cu caracter pagan. E drept ca oamenii au folosit numele biblice in ritualuri cu substrat pagan, insa de-a lungul urmatoarelor secole, caracterul pagan s-a diminuat.

Si acolo unde crestinismul nu a reusit sa acopere ritualurile pagane, acestea au fost adaptate, de unde si amestecul straniu de elemente crestine si pagane. Nu putem uita, de pilda, sarbatoarea care il are in centru chiar pe Sfantul Ilie, taranii fiind de parere ca acesta este cel care aduce ploaia, insa una plina de furie. Tocmai de aceea, se spune ca Sfantul Ilie nu stie cand este sarbatorit, altminteri, oamenii ar trebui sa infrunte o ploaie distrugatoare.

Important de mentionat este insa ca acest ritual sau crezare nu are absolut nicio legatura cu profetul Ilie. In sfarsit, inevitabil, aceste ritualuri au dus la popularizarea si raspandirea ulterioara a numelui, in cele din urma, aparand si forme derivate, cum ar fi, de pilda, prenumele de fata Ilinca. Iarasi, de amintit sunt si formele Elias, Lie, Elie, Eliade, Eliana etc.

Inocentiu –  Prenumele de baiat Inocentiu, considerat un imprumut modern patruns in onomastica noastra pe cale culta, provine de la numele de origine latina Innocentius. Semnificatia acestui nume este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, intrucat are la baza adjectivul „innocens”, respectiv „innocentis”, care, la randul sau, provine de la verbul „nocere”, cu sensul de „a vatama”. Si totusi, semnificatia numelui Inocentiu este „candid, nevinovat, curat”, aceasta ipoteza fiind sustinuta si de existenta, in limba romana, a cuvantului „inocent”. Cat despre fenomenul de raspandire, Inocentiu nu s-a bucurat niciodata de o prea mare popularitate, chiar daca a patruns in onomasticonul crestin. Forma de feminin este Inocentia.

Ioachim – Multe dintre numele de persoana care nu au reusit sa supravietuiasca drept prenume au migrat spre categoria numelor de familie. Un exemplu elocvent in acest sens este numele Ioachim, in jurul caruia exista numeroase controverse cu privire la etimologia si, implicit, semnificatia sa. Unii cercetatori lingvisti au apropiat acest nume de forma ebraica Jehojakim, purtat, in mare masura, de personaje biblice. Nume teoforic, Jehojakim are o semnificatia controversata. In orice caz, recunoastem, in componenta sa, numele divinitatii, mai cu seama elementul Je, ce provine de la Jahve.

Mai mult decat atat, cel de-al doilea element este „jakim, numai ca acesta ne pune mari probleme. Cu toate acestea, exista o ipoteza care sustine ideea potrivit careia acest elemnt ar proveni de la radacina verbala „kum”, ce inseamna „a indrepta, a ridica, a inalta”. Pe baza acestor informatii, se poate spune ca semnificatia numelui Ioachim este „Jahve indreapta, ridica”. Nume calendaristic, Ioachim patrunde in onomasticonul crestin si se raspandeste ulterior in toate partile Europei.

Ion – Onomastica noastra, ca si cea a altor popoare europene, a manifestat o tendinta pe cat de interesanta, pe atat de normala, si anume aceea de a pastra numele de persoana cu o traditie indelungata, folosite de cateva secole, chiar odata cu raspandirea crestinismului. Fie ca vorbim de forme imprumutate de la popoarele vecine, fie de nume formate chiar in spatiul romanesc, aceste nume au ramas la fel de populare ca acum cateva secole.

Fara discutie, unul dintre cele mai graitoare exemple in acest sens este prenume de baiat Ion, folosit din cele mai vechi timpuri. Reprezentativ pentru onomastica noastra, Ion este cel mai des intalnit nume de persoana din onomastica noastra, fiind folosit atat ca prenume de baiat, cat si ca nume de familie. De fapt, odata cu modernizarea inventarului de nume, multe dintre prenume au migrat spre categoria numelor de familie. Revenind la numele Ion, trebuie mentionat ca acesta este teoforic, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca numele in discutie provine de la forma de origine ebraica Johanan, in componenta careia recunoastem elementul „Io-”, o prescurtare pentru Jahve, numele divinitatii.

In plus, mai regasim, in componenta acestui nume ebraic, si verbul „hanan”, ce inseamna „a avea mila, a face favoare” (vezi Ana). Tocmai de aceea, inca de la inceput, putem spune ca semnificatia numelui Ion este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, prenumele masculin in discutie insemnand „Jahve a avut mila, a facut favoare”. Insa nu semnificatia numelui Ion este interesanta, ci mai degraba istoria din spatele sau, fenomenul de raspandire, respectiv popularizare. Se pare ca numele ebraic Johanan era folosit de parintii care voiau sa-i multumeasca divinitatii pentru darul oferit, copilul mult asteptat. Pe baza acestei informatii, semnificatia numelui Ion poate fi si „dar de la Dumnezeu”.

De pilda, in Grecia, acest nume este cunoscut sub forma Ioannes. Si, desi este prezent la toate popoarele europene si nu numai, numele de persoana Ion nu a fost la fel de popular pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea. Explicatia este simpla: abia dupa secolul al IV-lea, crestinismul a inceput sa se raspandeasca. Mai mult decat atat, numele Ion a devenit popular dupa secolul al X-lea, devenind unul dintre cel mai cunoscut nume de persoana in randul crestinilor. Nu putem omite, de asemenea, nici forma John, cel mai folosit nume din Anglia. Si in spatiul romanesc, acest nume se bucura de o popularitate covarsitoare, fiind, alaturi de Ana, Vasile sau Andrei, un prenume cu traditie.

Exista, ce-i drept, si cateva sarbatori crestine care au dus la raspandirea numelui in discutie, cum ar fi, spre exemplu, Boboteaza. O dovada a popularitatii sale este si aparitia unor noi forme, corespondente, multe dintre acestea devenind, in cele din urma, nume independente. In orice caz, semnificatia a ramas aceeasi. Nu se poate spune cu exactitate, in schimb, daca acest prenume de baiat a fost preluat ca atare sau daca s-a format in interiorul onomasticii noastre.

Trebuie sa tinem seama, chiar si asa, de influenta slavonei bisericesti, aceasta impunand cele mai multe nume de persoana. Oricum, majoritatea cercetatorilor lingvisti este de parere ca numele Ion este o formatie romaneasca. Formele derivate ale acestui nume extrem de popular sunt: Ioana, Oana, Ioanes, Oanes, Ioanta, Ioanca, Oancea, Onul, Naca, Ionescu, Ionache, Onascu, Ionel, Ionela, Nelu, Nela, Ionete, Onete, Nituca, Neata, Ontica, Onuta, Nucu, Onica, Nitu, Ionitu, Nica, Nitul, Ivan, Vancu, Ivancea, Ivascu, Ian, Iana, Ene, Enica, Enache, Ianos, Ianus, Ianos, Hans, Caragiale etc. Important de mentionat, totodata, este faptul ca unele forma din aceasta lista au fost imprumutate ca atare, pe cand altele s-au format in spatiul romanesc.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelor Ion/ Ioana/ Ionut.

Ionut – Prenumele de baiat Ionut este un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv pentru numele Ion, acesta din urma provenind de la forma de origine ebraica Johanan. Semnificatia numelui Ionut este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, cu atat mai mult cu cat in componenta sa regasim elementul „Io”, o prescurtare pentru Jahve, numele divinitatii, si verbul „hanan”, ce inseamna „a avea mila, a face favoare”. Tocmai de aceea, se poate spune ca semnificatia numelui Ionut este „Jahve a avut mila, a facut favoare”. In plus, dat fiind faptul ca parintii alegeau numele ebraic pentru a-i multumi divinitatii pentru copilul mult asteptat, se mai poate spune ca semnificatia numelui Ionut este si „dar de la Dumnezeu”.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelor Ion/ Ioana/ Ionut.

Ionel – Prenumele de baiat Ionel, la fel de popular si ca alte forme asemenatoare, este o varianta a numelui de persoana Ion, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la forma de origine ebraica Johanan. Tocmai de aceea semnificatia numelui Ionel este clara, numele in discutie avand in componenta sa elementul „Io”, o prescurtare pentru Jahve, numele divinitatii, dar si verbul „hanan”, ce inseamna „a avea mila, a face favoare”. In plus, aceasta varianta are si terminatia „-el”, pe care o putem considera radacina a numelui divinitatii Elohim. Pe langa semnificatia de „Jahve a avut mila, a facut favoare”, numele Ionel mai inseamna si „dar de la Dumnezeu”, deoarece numele ebraic era popular printre parintii care voiau sa-i multumeasca divinitatii pentru copilul mult asteptat.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelor Ion/ Ioana/ Ionut.

Ionescu – Numele de familie Ionescu, extrem de popular in onomastica noastra, este considerat o formatie romaneasca, fiind creat de la numele de persoana Ion, plus sufixul specific onomasticii noastre „-escu”. Semnificatia numelui Ionescu este clara, intrucat prenumele de baiat Ion provine de la forma de origine ebraica Johanan, in componenta careia recunoastem elementul „Io” (Jo), o prescurtare pentru Jahve, numele divinitatii, si verbul „hanan”, ce inseamna „a avea mila, a face favoare”.

Se poate spune, asadar, ca semnificatia numelui Ionescu este „Jahve a avut mila, a facut favoare”. In plus, daca tinem seama de faptul ca parintii alegeau numele ebraic Johanan pentru a-i multumi divinitatii pentru copilul mult asteptat, putem spune ca semnificatia numelui Ionescu este si „dar de la Dumnezeu”.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelui Ion.

Iordan – Multe dintre numele de persoana prezente si in spatiul romanesc au aparut in cadrul onomasticonului crestin, un exemplu elocvent in acest sens fiind, fara discutie, si numele Iordan, intalnit mai degraba ca nume de familie decat ca prenume de baiat. Pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Iordan, trebuie sa ne indreptam atentia, inainte de toate, spre denumirea raului, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca etimologia acestui nume este strans legata de dorinta crestinilor de a marca momentul in care Mantuitorul Iisus Hristos a fost botezat.

In orice caz, desi exista numeroase controverse cu privire la etimologia si semnificatia numelui Iordan, aceste doua aspecte isi gasesc rezolvarea in hidronimul El Arden, asa cum este cunoscut in prezent Iordanul, dar si in numele de origine ebraica Jarden, ce provine din cuvantul „jor”, cu sensul de „fluviu”. Chiar si asa, trebuie sa tinem seama de faptul ca, initial, sensul acestei denumiri era „cele doua rauri”, intrucat raul Iordan are doua izvoare. Se poate considera, asadar, ca semnificatia numelui Iordan este „fluviu” sau „rau”. Cat despre prezenta acestui nume de persoana in onomastica noastra, de mentionat este ca a patruns in spatiul romanesc pe filiera slava, in cele din urma, migrand spre categoria numelor de familie.

Iosif – Prenumele de baiat Iosif, nu foarte popular in spatiul romanesc, are originile intr-un vechi nume ebraic, si anume Joseph, purtat de un personaj biblic. Dupa cum bine stim, semnificatia numelui poate fi sustrasa chiar din textul biblic, in cazul de fata, din Geneza, de unde aflam: „[Rachela]… a nascut un fiu si i-a pus numele Iosif, zicand: Domnul sa-mi adauge un fiu”.

Chiar si asa, nu trebuie sa uitam ca aceasta semnificatie intra in spectrul etimologiei populare, insa specialistii nu contesta nicicum aceasta ipoteza. E drept ca, in acest caz, etimologia populara este sustinuta de prezenta etimonului ebraic „jasaf”, ce inseamna „a adauga”.

Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca acest nume de persoana nu s-a bucurat de o prea mare popularitate la inceputurile crestinismului. In plus, nu semnificatia sa a dus mai tarziu la popularizarea numelui in randul crestinilor, ci mai degraba simpla sa prezenta in textul biblic. In spatiul romanesc, prenumele de baiat Iosif nu s-a bucurat niciodata de o popularitate prea mare.

Irinel – Prenumele de baiat Irinel este un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv pentru numele Irin, corespondent al prenumelui Irina. Potrivit cercetatorilor lingvisti, acest nume de persoana provine de la formele de origine greceasca Eirene sau Eirena, ce au la baza substantivul „eirane”. Tocmai de aceea, suntem de parere ca semnificatia numelui Irinel este „pace”. Un aspect interesant referitor la acest prenume masculin este frecventa cu care este intalnit in prezent. De pilda, acum cateva decenii, numele de persoana in discutie era foarte rar intalnit, aproape absent, insa in ultimii ani, este tot mai popular.

Isidor – Prenumele de baiat Isidor, intalnit doar in anumite regiuni ale tarii, provine de la numele de persoana Isidoros, in componenta caruia recunoastem elementele Isis si „doron”, acesta din urma insemnand „dar”. Semnificatia numelui Isidor este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, acest nume avand sensul de „dar al lui Isis”. Cat despre numele Isis, trebuie sa mentionam ca acesta era purtat de zeita rodniciei si a naturii. Mult mai frecvent la catolici, prenumele masculin Isidor a reusit sa supravietuiasca, in pofida faptului ca are un puternic caracter pagan. Forma de feminin este Isidora.

Iulian – Prenumele de baiat Iulian, poate la fel de popular ca formele de feminin, Iuliana si Iulia, are o semnificatie clara, insemnand „lumina cerului, divinitate”. Vechi nume gentilic, Iulian a fost apropiat de cuvantul „iouilios”, de unde si termenul latin „lovis”. Insa mult mai interesant de urmarit este statutul acestui nume care, odata cu Renasterea, a fost revitalizat. E drept ca, in onomastica noastra, aceasta tendinta a aparut mult mai tarziu. Mai mult decat atat, unii percep acest nume, ca si celelalte forme, drept un imprumut modern, intrat in spatiul romanesc destul de recent, ceea ce este fals.

Iustin – Prenumele de baiat Iustin, poate nu la fel de popular ca forma de feminin, Iustina, provine de la numele de origine latina Iustinus, care, potrivit cercetatorilor lingvisti, s-ar fi format in urma unui procedeu foarte des intalnit la acele vremuri, si anume cu sufixul „-inus”, de la cognomenul Iustus. Acest supranume din urma ar avea la baza adjectivul cu aceeasi forma, ce inseamna „just, drept” sau chiar „conform legii”. Semnificatia numelui Iustin este, asadar, clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema. Pe langa sensul numelui de persoana in discutie, este foarte interesant de urmarit si evolutia sa, in ultimele decenii, de pilda, prenumele masculin Iustin, ca si forma de feminin, devenind foarte popular printre vorbitorii de limba romana.

Laurentiu – Au aparut, in ultimele decenii, foarte multe nume de persoana, considerate imprumuturi moderne, numai ca putine sunt cele care au reusit sa se impuna in fata prenumelor deja consacrate, cu o traditie indelungata in spatiul romanesc. Nu e de mirare ca, acum cativa ani, erau mult mai frecvente formele de feminin ale unor nume, in cele din urma, raspandindu-se si corespondentii lor de masculin. De pilda, prenumele de baiat Laurentiu nu era la fel de frecvent ca Laurentia, forma de feminin, insa in ultimii ani, este tot mai popular, fiind unul dintre cele mai apreciate nume de persoana din onomastica noastra contemporana.

Semnificatia numelui Laurentiu este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, chiar daca in jurul etimologiei sale s-au strans numeroase controverse. In primul rand, stim ca acest nume avea statut de supranume la romani. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca numele in discutie provine de la forma Laurentius, un cuvant ce arata provenienta locala a purtatorului. In acest sens, trebuie mentionat ca numele de origine latina provine de la toponimul Laurentum care, la randul sau, are la baza substantivul comun „laurus”.

Sensul acestui termen din urma este limpede, „laurus” insemnand „laur”. Cu toate acestea, unii specialisti au contestat vehement ipoteza potrivit careia semnificatia numelui Laurentiu ar fi „laur”, ei sustinand faptul ca, de fapt, acest nume de persoana are sensul de „cel care poarta lauri”. Prin intermediul acestei interpretari, s-a facut trimitere la intrebuintarea laurului, o planta din care se facea o cununa care, mai apoi, se aseza pe capul invingatorilor.

Daca urmam aceasta ipoteza, vom putea spune ca semnificatia acestui prenume de baiat este si „victorie”. De altminteri, aceasta semnificatie din urma a fost cea care a dus la raspandirea prenumelui Laurentiu, crestinii dorind sa arate victoria noii religii. In sfarsit, lingvistii ne spun ca acest nume de persoana a patruns in onomastica noastra, ca si alte prenume, prin intermediar slav, in cele din urma, adaptandu-se sistemului limbii noastre.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelui Laurentiu/Laurentia.

Lazar – Prenumele de baiat Lazar, nu foarte frecvent in prezent, provine de la forma de origine ebraica Eleazar, ce inseamna „Elohim a ajutat”. Folosind acest nume de persoana, parintii isi aratau sentimentul de multumire fata de divinitate la nasterea fiului mult asteptat. Cu toate ca aceasta intepretare este larg acceptata, unii cercetatori lingvisti au contestat-o vehement, ei fiind de parere ca semnificatia numelui Lazar ar trebui sustrasa din parabola biblica ce il are in centru pe barbatul care purta acest nume. Astfel, se poate spune ca semnificatia prenumelui masculin in discutie este si „sarac, zdrentaros, cersetor”, respectiv „bolnav”. In sfarsit, potrivit lingvistilor, numele Lazar a intrat in spatiul romanesc pe filiera slava, intr-un final, de la statutul de prenume, migrand spre categoria numelor de familie.

Leandru – Aproape iesit din uz in prezent, prenumele de baiat Leandru ar fi, potrivit unor cercetatori lingvisti, o formatie romaneasca, intrucat are la baza substantivul comun „leandru”, mai cu seama denumirea unui arbust. Insa aceasta ipoteza nu este sustinuta din punct de vedere etimologica, deoarece numele de persoana Leandru nu are nicio legatura cu denumirea de arbust. Pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Leandru, trebuie sa ne indreptam atentia spre forma de origine greceasca Leandros, in componenta careia recunoastem doua elemente des intalnite in onomastica greceasca, si anume „laos”, ce inseamna „popor”, si „anir”, cu sensul de „barbat, om”.

Tocmai de aceea suntem de parere ca denumirea de arbust nu are absolut nicio legatura cu numele de persoana in discutie. Un alt aspect demn de mentionat se refera, de aceasta data, la faptul ca numele Leandru, surprinzator sau nu, a patruns in onomastica noastra pe cale culta, fiind considerat un imprumut modern. De fapt, aceasta este una dintre putinele exceptii de nume care nu au intrat in spatiul romanesc pe filiera slava, ci prin intermediul mitologiei grecesti.

Leonard – Din ce in ce mai popular, prenumele de baiat Leonard a intrat in onomastica noastra pe cale culta din tarile apusene. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana ar germanic, provenind de la forma Leonhart. In componenta acestui nume din urma recunoastem cu usurinta doua elemente, si anume „leo”, respectiv „lewo”, ce inseamna „leu”, si „hart”, cu sensul de „puternic, tare”.

Asemenea prenumelui Leontin, si numele Leonard a aparut de la denumirea unor animale. Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca semnificatia numelui Leonard nu a constituit un impediment in raspandirea acestui prenume de baiat printre crestini, intr-un final, devenind calendaristic. Mai mult decat atat, numele de persoana in discutie este extrem de popular in onomastica tarilor apusene.

Leontin – Nu foarte popular in prezent, prenumele de baiat Leontin, unul dintre cele mai interesante nume de persoana in ceea ce priveste statutul sau, are o semnificatie clara. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest prenume masculin provine de la denumirea unui animal. Este vorba despre leu, un animal care, in Antichitate, nu era foarte apreciat. De fapt, chiar daca era un simbol al puterii si al fortei, anticii il percepeau drept un animal al pierzaniei. Abia mai tarziu, acest animal a inceput sa fie vazut ca un simbol, drept dovada numele care s-au format de la aceasta denumire s-au raspandit.

Semnificatia numelui Leontin, in sfarsit, nu ar trebui sa ne puna nicio problema. Un aspect demn de mentionat ar fi faptul sensul acestui nume nu a fost un impediment real in raspandirea sa in randul crestinilor. Chiar si asa, in prezent, prenumele de baiat Leontin nu se mai bucura de aceeasi popularitate, iar acest fenomen se resimte, de fapt, in onomastica tuturor popoarelor europene. Mult mai raspandit este forma derivata Leon, iar in spatiul romanesc, Leonida.

Leon – Extrem de popular in onomastica tarilor apusene, prenumele de baiat Leon este considerat un imprumut modern, intrand in onomastica noastra atat pe cale culta, cat si prin intermediar slav, ce-i drept, sub diferite forme. Semnificatia numelui Leon este clara, mai ales ca recunoastem, in componenta sa, elementul „leo”, respectiv „leu”. Si, desi anticii nu apreciau acest animal, percepandu-l ca in prezent un simbol al fortei si puterii, de-a lungul ultimelor secole, aceasta perceptie s-a schimbat radical. De fapt, pe fondul acestei schimbari, numele in discutie a inceput sa fie tot mai popular, in special in partea apuseana a Europei. Mai mult decat atat, acest prenume de baiat avea sa devina si calendaristic, fiind intalnit cu o frecventa mare chiar si printre crestini.

Leon – Extrem de popular in onomastica tarilor apusene, prenumele de baiat Leon este considerat un imprumut modern, intrand in onomastica noastra atat pe cale culta, cat si prin intermediar slav, ce-i drept, sub diferite forme. Semnificatia numelui Leon este clara, mai ales ca recunoastem, in componenta sa, elementul „leo”, respectiv „leu”. Si, desi anticii nu apreciau acest animal, percepandu-l ca in prezent un simbol al fortei si puterii, de-a lungul ultimelor secole, aceasta perceptie s-a schimbat radical. De fapt, pe fondul acestei schimbari, numele in discutie a inceput sa fie tot mai popular, in special in partea apuseana a Europei. Mai mult decat atat, acest prenume de baiat avea sa devina si calendaristic, fiind intalnit cu o frecventa mare chiar si printre crestini.

Liviu – Extrem de popular si deopotriva apreciat in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Liviu a intrat in spatiul romanesc acum mai bine de un secol. Potrivit cercetatorilor lingvisti, acest nume de persoana ar fi, la origine, gentilic, provenind de la forma de origine latina Livius. Cu toate ca detinem aceste informatii, semnificatia numelui Liviu este controversata.

Exista, ce-i drept, cateva ipoteze cu privire la etimologia numelui in discutie. Una dintre aceste sustine ideea potrivit careia numele Liviu ar insemna „a invidia, invidios”, fiind pus in legatura cu „liveo” sau chiar cu „lividus”. Important de mentionat, totodata, este faptul ca aceasta ipoteza nu este sustinuta din punct de vedere lingvistic, si nici in ceea ce priveste evolutia numelui si a verbului sau a adjectivului in discutie.

Lorand – Numele de persoana Lorand intra intr-o categorie speciala, intrucat este folosit atat ca prenume de baiat, cat si de fata. Cat in privinta semnificatia numelui Lorand, aceasta este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, intrucat inseamna „incununat cu lauri”, respectiv „pamant celebru”.

Luca – Bucurandu-se inca de popularitate, atat in spatiul romanesc, cat si in onomastica altor popoare europene, prenumele de baiat Luca provine din numele de origine greceasca Lukas. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca aceasta forma din urma este un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv, fiind pus in legatura cu numele Lukfos. Potrivit acestei ipoteze, semnificatia numelui Luca ar fi „din Lucania”.

Chiar si asa, aceasta prima ipoteza este contestata de unii specialisti, ei considerand ca numele de persoana in discutie are la baza substantivul comun latinesc „lux”, ce inseamna „lumina”. Inevitabil, apropiem prenumele masculin Luca de Lucius, cu atat mai mult cu cat face parte din aceeasi familie cu adjectivul grecesc „leukos”, cu sensul de „alb”. In sfarsit, nu semnificatia numelui Luca a dus la popularizarea si raspandirea sa ulterioara in Europa, ci mai degraba cultul sfantului Luca. Se pare ca, in onomastica noastra, acest prenume de baiat a intrat prin intermediar slav.

Lucian – Exista, in onomastica noastra, nume de persoana care se bucura de o popularitate mare, si nu neaparat datorita semnificatiei lor, ci mai degraba datorita influentelor exercitate asupra tendintelor. Un exemplu elocvent in acest sens este prenumele de baiat Lucian, din ce in ce mai popular in ultimele decenii. Semnificatia numelui Lucian este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, intrucat provine de la substantivul comun de origine latina „lux”, ce inseamna „lumina”.

Ludovic – Cu o traditie indelungata in onomastica tarilor apusene, prenumele de baiat Ludovic provine de la o forma de origine germanica, in componenta careia recunoastem elementele „hlod”, ce inseamna „glorie”, respectiv „glorios”, si „wig”, cu sensul de „lupta, batalie”. De mentionat este faptul ca aceste elemente erau destul de des intalnite in onomastica germanica. Asemenea unor alte nume de persoana, cum ar fi Elisabeta sau Cezar, si prenumele de baiat Ludovic era purtat, prin traditie, de capetele incoronate. Nu intamplator, in ultimele cinci secole, acest nume de persoana s-a raspandit in intreaga Europa, devenind unul dintre cele mai populare nume. Totodata, in unele tari, acest nume patrundea sub diferite forme, precum Louis (in Franta) sau Luigi (in Italia).

Madalin – Prenumele de baiat Madalin face parte din categoria acelor nume de persoana care, dupa anii 1990, au devenit tot mai populare in onomastica noastra. Cu toate acestea, nu se poate spune ca este la fel de popular ca forma de feminin Madalina. Numele de persoana in discutie provine de la forma Magdalena. Semnificatia numelui Madalin este clara, insemnand „din Magdala”; aratand, deci, provenienta locala a purtatorului, prenumele masculin Madalin are si o rezonanta biblica, numele de provenienta fiind cunoscut indeosebi datorita faptului ca a fost purtat de un personaj biblic. Pe de alta parte, nu putem omite nici ipoteza potrivit careia semnificatia numelui Madalin ar fi „turn, castel”, acest prenume de baiat fiind apropiat de substantivul „migdal”.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelui Magdalena.

Malin – Deloc popular in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Malin, forma de masculin a numelui de persoana Malina, ar proveni, potrivit intepretarii populare, de la denumirea de planta „malin”, numai ca aceasta ipoteza este vehement contestata de multi cercetatori lingvisti. O alta ipoteza cu privire la semnificatia numelui Malin sustine ideea potrivit careia acest nume de persoana ar avea in componenta sa radicalul „Mal-”, numai ca sensul acestui etimon este necunoscut.

Si, in sfarsit, potrivit unei alte ipoteze, prenumele masculin Malin, ca si forma de feminin, Malina, s-ar fi format in cadrul ononomasticii slave, mai cu seama in cadrul celei bulgare, de la cuvantul „malina”, ce inseamna „sora mai mica a sotului”. Chiar si asa, si aceasta ipoteza este putin probabila, deoarece, acum cateva secole, numele de botez erau foarte putine, motiv pentru care afirmam ca semnificatia numelui Malin este controversata.

Manase – Prenumele de baiat Manase, tot mai rar intalnit in onomastica noastra, intra in categoria numelor de persoana ebraice, cercetatorii lingvisti apropiind acest prenume masculin de verbul „nasa”, ce inseamna „a uita”. In plus, nu putem omite nicicum forma Manasses, respectiv Manasse, acest nume ebraic fiind cel cunoscut si de la care a aparut prenumele Manase. Potrivit acelorasi specialisti, acestea sunt si formele care au patruns in onomastica noastra pe filiera slava, ca mai tarziu, sa se adapteze sistemului limbii romane.

Marcu – Intalnit ca nume de familie, Marcu ar proveni, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine latina Marcus, purtat in Antichitate de baietii care se nasteau in luna martie. Nu intamplator aceiasi specialisti apropie numele de persoana in discutie de Marte, numele zeului razboiului. Tocmai de aceea spunem ca semnificatia numelui Marcu este „dedicat lui Marte”.

Marcel – Poate nu la fel de popular ca forma de feminin, prenumele de baiat Marcel intra in aceeasi familie cu numele Marcu, acesta din urma fiind folosit in prezent ca nume de familie. Semnificatia numelui Marcel este clara si nu ar trebui sa constituie un impediment in alegerea sa, mai ales ca cercetatorii lingvisti sunt de parere ca provine de la forma de origine latina Marcellus, purtat de baietii care se nasteau in luna martie.

De fapt, aceiasi specialisti apropie acest nume de persoana, Marcellus, de Marte, numele zeului razboiului, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Marcel este „dedicat lui Marte”. Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca romanii foloseau acest nume, Marcellus, drept cognomen, respectiv supranume. In sfarsit, in ultimele decenii, numele de persoana Marcel este tot mai rar intalnit in onomastica noastra, poate si din cauza procesului de modernizare.

Marin – De obicei apropiat de numele de persoana Maria, prenumele de baiat Marin nu are nicio legatura cu aceasta prima forma, provenind mai cu seama de la forma de origine latina Marinus. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume latin are la baza adjectivul „marinus”, ce inseamna „de mare, marin”, aceasta fiind, de altminteri, si semnificatia numelui Marin. Un alt aspect demn de mentionat se refera la faptul ca acest nume de persoana, Marinus, era folosit in Antichitate cu statut de cognomen, respectiv supranume. In cele din urma, dupa ce a patruns in onomasticonul crestin, s-a raspandit in intreaga Europa, intrand, desigur, si in spatiul romanesc. In prezent, Marin este mult mai popular ca nume de familie.

Bebelus, Foto: sheknows.com

Marius – Popular si deopotriva apreciat in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Marius provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la numele de persoana Marius, ce a devenit cunoscut datorita unuia dintre primii purtatori, Caius Marius, comandant militar al romanilor. Semnificatia numelui Marius este limpede si nu ar trebui sa constituie un impediment in alegerea sa, cu atat mai mult cu cat specialistii au ajuns la concluzia ca prenumele masculin in discutie are la baza un substantiv comun de origine etrusca, si anume „maru”, ce desemna denumirea unei functii.

Cu toate acestea, sensul acestui cuvant etrusc este „om”, ceea ce ne-ar indreptati sa afirmam ca aceasta este si semnificatia numelui Marius. Numai ca, daca ne indreptam atentia spre cel dintai element, „mar-”, vom ajunge la concluzia ca semnificatia sa este, de fapt, „barbat tanar” sau „mascul”. Potrivit unei alte ipoteze, numele de persoana Marius ar proveni de la Marte, considerat zeul razboiului. In aceste conditii, se poate spune ca semnificatia numelui Marius este si „razboinic”. Si, oricum, toate aceste interpretari par sa aiba concluzii asemanatoare, prenumele de baiat Marius referindu-se la un un tanar puternic, la un barbat razboinic.

Important de mentionat, totodata, este faptul ca acest nume de persoana nu are absolut nicio legatura cu Maria, chiar daca, in latina, a aparut mai intai forma de masculin si abia apoi corespondentul masculin. Spunem ca cele doua nume de persoana nu au legatura pentru ca semnificatia lor este cu totul alta, de altminteri, ca si etimologia lor. Prenumele masculin Marius avea, in sfarsit, sa devina popular in intreaga Europa, devenind calendaristic si intrand in onomasticonul crestin. Specialistii sunt de parere ca acest nume a fost revitalizat in timpul Renasterii, cand mai multe nume romane au revenit in tendintele onomasticii.

Marian – Onomastica noastra a manifestat, de-a lungul ultimelor secole, tendinte pe cat de interesante, pe atat de stranii, existand, in spatiul romanesc, forme asemanatoare care insa, din punct de vedere etimologic, nu au nicio legatura. Prenumele de baiat Marian este, fara discutie, cel mai graitor exemplu in acest sens; de regula, oamenii percep acest nume de persoana ca o forma derivata de la Maria, nume popular si deopotriva controversat, numai ca prenumele masculin Marian provine, de fapt, de la cognomenul Marianus. Semnificatia numelui Marian nu este nicicum aceeasi cu cea a prenumelui Mariana sau Maria, ci mai degraba se inrudeste cu cea a numelui Marius.

Astfel, in componenta numelui de origine latina Marianus regasim elementul „mar-”, ce inseamna „barbat tanar” sau „mascul”. Pe de alta parte, o alta ipoteza sustine ideea potrivit careia sensul acestui element, „mar-”, ar proveni de la Marte, zeul razboiului la romani, motiv pentru care se poate spune ca semnificatia numelui Marian este si „razboinic”. Nu trebuie sa omitem nici a mentiona ca, din punct de vedere etimologic, Marian nu este corespondentul masculin al numelui Mariana, chiar daca, in latina, lucrurile stateau diferit.

Martin – Nebucurandu-se de o prea mare popularitate in onomastica noastra romaneasca si fiind intalnit cu o frecventa mare mai degraba in tarile apusene, prenumele de baiat Martin provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la Marte, numele zeului razboiului la romani. Trebuie mentionat, de asemenea, ca acest nume de persoana, Martin, este considerat si o forma derivata a denumirii lunii martie, in aceeasi categorie intrand si cuvantul „marti”, dupa cum bine stim. Se poate spune, prin urmare, ca semnificatia numelui Martin este „dedicat lui Marte”. Pe de alta parte, trebuie sa tinem seama si de Martinus si Martina, doua supranume care, acum sase secole, se bucurau de o popularitate mare.

Matei – Destul de popular chiar si in zilele noastre, pana si cu statut de prenume, Matei este un nume de origine ebraica, ce se regaseste in textul biblic, mai cu seama in Noul Testament. Chiar si asa, se pare ca prenumele de baiat Matei, din onomastica noastra, s-ar fi format mai degraba de la formele de origine greceasca Mathathaios si Matthaios. Trebuie mentionat, de asemenea, si purtatorul acestui nume, respectiv autorul uneia dintre evanghelii.

O alta forma a acestui nume ar fi Maththias, purtat de un sfant din Iudeea, numai ca acestea nu au absolut nicio legatura; e drept ca au fost confundate in onomastica slava, astfel, aparand forma Matei. Pentru a stabili semnificatia numelui Matei, trebuie sa tinem seama de forma ebraica Matithjah, in componenta careia recunoastem elementele „-jah”, ce provine de la Jahve, numele divinitatii, si care inseamna „Dumnezeu”, si „matath”, cu sensul de „dar”.

Alti specialisti sunt de parere ca, de fapt, acest prim element ar trebui apropiat de substantivul comun „emet”, ce inseamna „credinta, fidelitate”. Oricum, semnificatia numelui Matei este „dar al divinitatii”, acest sens fiind si cel care a dus la raspandirea prenumelui de baiat in discutie printre crestini. Un alt aspect demn de mentionat se refera la faptul ca numele Matei este teoforic, avand acelasi sens ca si Teodor sau, de pilda, Dosoftei.

Mauriciu – Prenumele de baiat Mauriciu, intalnit mai degraba in onomastica altor popoare europene decat in spatiul romanesc, provine de la formele de origine latina Mauricius si Mauritius, acest nume din urma fiind format de la cognomenul Maurus. In componenta acestui nume de persoana, cercetatorii lingvisti au identificat cuvantul „maur”, ce desemna un locuitor din vestul Africii de nord. Iar pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Mauriciu, trebuie sa ne indreptam atentia spre adjectivul „mauros”, ce inseamna „de culoare, inchisa”.

Maxim –  Prenumele de baiat Maxim, nu foarte intalnit in onomastica noastra contemporana, are o semnificatie clara, intrucat are la baza adjectivul cu aceeasi forma, ce inseamna „cel mai mare”. De altfel, trebuie sa tinem seama si de adjectivul „maximus”, ce provine de la „magnus”, cu sensul de „mare”.

Mihai – Unul dintre cele mai populare si deopotriva apreciate nume de persoana din onomastica noastra, prenumele de baiat Mihai sau mai degraba Mihail, forma populara acum cateva secole, provine de la forma de origine ebraica Mikael. Dupa cum bine stim, acest nume din urma a fost purtat de numeroase personaje biblice. Citim, astfel, in textul biblic, mai cu seama in „Cartea lui David”, Vechiul Testament, ca Mikael era cel mai mare dintre toti ingerii, adica arhanghel, el fiind si „mare voievod” sau „ocrotitor al copiilor poporului lui Israel”.

Semnificatia numelui Mihai ar trebui sa fie clara, intrucat in componenta formei Mikael identificam elementul „-el”, ce provine de la Elohim, numele divinitatii. Fiind un nume frazeologic, Mihail inseamna „care se aseamana cu Dumnezeu”; important de mentionat este faptul ca prima semnificatie a acestui nume a fost „cine este ca El”, primul element al numelui ebraic avand sensul de „cine ca”. Si nu intamplator acest nume de persoana a devenit extrem de popular in onomastica aproape fiecarui popor european in parte. Doar in spatiul romanesc, de pilda, au aparut forme precum Mihnea, Mihaela sau Mihu, acestea fiind dovezi ale popularitatii de care s-a bucurat de-a lungul anilor. Forma de feminin este Mihaela.

Mihaita – Unele nume diminutive au devenit, in onomastica noastra, nume independente. Este si cazul prenumelui de baiat Mihaita, care inca mai are statut de hipocoristic. Semnificatia numelui Mihaita este clara, fiind aceeasi cu cea a numelui Mihai, de la care s-a format. Astfel, avand in vedere ca provine de la forma de origine ebraica Mikael, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementul „-el”, de la Elohim, putem spune ca semnificatia numelui Mihaita este „care se aseamana cu Dumnezeu”.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelui Mihai.

Mircea – Popular si deopotriva popular, chiar si in onomastica noastra contemporana, avand o traditie indelungata, prenumele de baiat Mircea este o forma de origine slava, in componenta careia cercetatorii lingvisti au identificat, ca si la alte nume slave, elementul extrem de des intalnit „mir-”, care insa are o semnificatie controversata. Cu toate acestea, unii lingvisti considera ca acest element ar avea sensul de „pace” sau „lume”. Potrivit unei alte ipoteze, elementul „mir-” s-ar afla in stransa legatura cu „mer”, ce insemna „mare, ilustru, celebru”. In orice caz, putem spune ca semnificatia numelui Mircea este „pace”, aceasta directie fiind urmata de multi dintre cercetatorii lingvisti care au tratat acest nume de persoana. In sfarsit, se pare ca acest prenume de baiat avea sa se raspandeasca rapid in spatiul romanesc, specialistii punand acest fenomen pe seama semnificatiei sale, desi controversata.

Mirel – Prenumele de baiat Mirel, destul de popular in onomastica noastra contemporana, este considerat un imprumut modern din italiana sau chiar din franceza. Cercetatorii lingvisti sunt de parere, prin urmare, ca acest nume, ca si corespondentul feminin, Mirela, provine de la formele Mireille sau Mirella. Semnificatia numelui Mirel poate fi sustrasa din una dintrele operele lui Mistral (1830-1914), denumita chiar „Mireille”, de unde aflam ca acest prenume masculin s-ar fi format de la Miriam. In aceste conditii, se poate crede ca numele de persoana Mirel este inrudit cu numele Maria.

Chiar si asa, aceasta ipoteza nu pare plauzibila, mai ales daca tinem seama de faptul ca autorul facuse aceasta referire la Miriam din dorinta de a-l convinge pe preot sa-i boteze fina; se pare ca preotul refuzase, consideran ca acest nume nu este potrivit, asa cum cereau randuielile crestine. Potrivit unei alte ipoteze, prenumele de baiat Mirel ar avea la baza verbul de origine latina „mirari”, ce inseamna „a se minuna, a uimi”. Pe baza acestei interpretari, se poate spune ca semnificatia numelui Mirel este „minunat”. Si totusi, unii specialisti au ajuns la concluzia ca acest nume ar mai semnifica si „a admira”.

Miron – Mult mai popular acum cateva decenii, prenumele de baiat Miron avea sa migreze treptat spre categoria numelor de familie. Semnificatia acestui nume este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema; astfel, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca provine de la numele de origine greceasca Myron, apropiat de substantivul comun cu aceeasi forma, ce inseamna „ulei parfumat, balsam”. Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca, desi acest nume s-a raspandit la toate popoarele europene, niciodata nu s-a bucurat de aceeasi popularitate in tarile apusene, de altminteri, ca si la popoarele slave.

Moise – Exista, in onomastica noastra, ca si in cea a altor popoare europene, nume de persoana care, desi nu sunt folosite ca atare, constituie obiectul mai multor controverse. Un exemplu graitor in acest sens este prenumele de baiat Moise, purtat de un cunoscut personaj biblic, de care aflam din Vechiul Testament. Semnificatia numelui Moise este controversata, in acest sens, cercetatorii lingvisti din intreaga lume lansand mai multe ipoteze, care mai de care mai interesante.

Una dintre acestea sustine ideea potrivit careia, in componenta numelui de persoana Moise, s-ar regasi elementele „mo-”, ce inseamna „apa”, si „useh”, cu sensul de a „a salva”. Aceasta intepretare este legata, desigur, de textul biblic. Potrivit unei ipoteze, ce se bazeaza pe ideea ca Moise era egiptean, merge in directia etimologiei egiptene; aflam, astfel, ca numele Moise ar proveni de la cuvantul „ms”, ce insemna „copil” sau „nascut”.

Narcis – Poate nu la fel de popular ca forma de feminin, prenumele de baiat Narcis, considerat imprumut modern, provine de la forma de origine greceasca Narkissos, nume purtat, potrivit legendei, de un tanar care isi iubea propria imagine mai presus de orice. Insa dupa ce a refuzat iubirea nimfei Echo, el a murit. Narkissos avea sa devina, asa cum bine stim, floarea care astazi ii poarta numele (tot de la acest nume a aparut si termenul „narcisism”).

Cat in ceea ce priveste semnificatia numelui Narcis, trebuie mentionat un aspect pe cat de interesant, pe atat de straniu, si anume ca formarea celor doua forme, numele de persoana si denumirea de floare, a fost inversata. Astfel, aflam de la cercetatorii lingvisti ca numele de persoana ar proveni, de fapt, de la denumirea de floare, si nu invers. Nu se cunosc foarte multe detalii cu privire la etimologia acestei denumiri de floare, una dintre cele mai plauzibile ipoteze sustinand ideea potrivit careia ar avea la baza substantivul comun de origine greceasca „narke”, ce inseamna „amorteala, somn”, respectiv „toropeala”.

Nelu – Prenumele de baiat Nelu, ce a devenit nume independent, provine de la numele de persoana Ion, de altfel, foarte popular in spatiul romanesc. Semnificatia numelui Nelu este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, deoarece prenumele Ion provine de la forma de origine ebraica Johanan, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementul „Io”, de la Jahve, numele divinitatii, si verbul „hanan”, ce inseamna „a avut mila, a face favoare”. Astfel, spunem ca semnificatia numelui Nelu este „Jahve a avut mila, a facut favoare”.

Nestor – Numele Nestor, ce nu s-a bucurat niciodata de popularitate in spatiul romanesc, provine de la o forma de origine greceasca, cunoscuta prin intermediul celebrelor poeme atribuite lui Homer. Aflam, din aceste creatii literare, ca Nestor era regele Pilosului, fiind un batran intelept si respectat. Etimologia si semnificatia numelui Nestor sunt controversate, insa cu toate acestea, cercetatorii lingvisti au lansat cateva ipoteze cu privire la aceste doua aspecte. Una dintre ele sustine ideea potrivit careia numele Nestor ar o forma prescurtata pentru numele Eunestor, numai ca acesta este un termen neastata. Urmand aceasta directie, aflam ca Eunestor ar fi, la randul sau, o forma a numelui Eunostos, in componenta caruia recunoastem elementele „eu”, ce inseamna „bine”, si „nostos”, cu sensul de „intoarcere”.

Nistor – Folosit ca nume de familie, Nistor este inrudit cu forma Nestor, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la un nume de origine greceasca. Nestor este si un personaj prezent in poemele atribuite lui Homer, acesta fiind regele Pilosului, un batran cu o intelepciune de invidiat. Cat in ceea ce priveste originea si semnificatia numelui Nistor, trebuie sa ne indreptam atentia spre forma Nestor, despre care se spune ca ar fi o prescurtare a numelui Eunestor. Urmand aceasta directie, aflam ca, la randul sau, si acest nume ar fi o forma a lui Eunostos, in componenta caruia recunoastem cu usurinta elementele „eu”, cu sensul de „bine”, si „nostos”, ce inseamna „intoarcere”.

Nechifor – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra dar in prezent aproape iesit din uz, numele Nechifor provine de la o forma de origine greceasca, si anume Nikephoros, folosit drept cognomen pentru Zeus. Semnificatia numelui Nechifor este clara si nu ar trebui sa ne puna vreo problema, cu atat mai mult cu cat, in componenta numelui de origine greceasca, Nikephoros, cercetatorii lingvisti au identificat elementele „nik-”, ce inseamna „victorie, a invinge”, si „-phoros”, cu sensul de „purtator”. In sfarsit, desi are o semnificatie clara, prenumele de baiat Nechifor a inceput sa fie tot mai rar folosit, intr-un final, migrand spre categoria numelor de familie.

Nichita – Numele de persoana Nichita, din ce in ce mai rar folosit cu acest statut, provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Niketas, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementul „nike-”, ce inseamna „victorie”, aceasta fiind, de altminteri, si semnificatia numelui Nichita. Un aspect extrem de interesant, referitor la acest prenume, este faptul ca Nichita era folosit, chiar inainte sa ajunga la popoarele vecine, de catre populatia daco-romana, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca este unul dintre cele mai vechi nume de persoana din onomastica noastra.

Nicodim – Iesit din uz, prenumele de baiat Nicodim provine de la forma de origine greceasca Nikodemos, in componenta careia recunoastem elementele „nik-”, provenit de la verbul „nikao”, cu sensul de „a invinge”, si „demos”, ce inseamna „popor”. Numele de persoana Nicodim face parte din aceeasi categorie cu prenumele Nicolae.

Nicola –  Din ce in ce mai apreciat, numele de persoana Nicola, prezent in onomastica noastra atat ca prenume de fata, cat si ca prenume de baiat, corespunde numelui Nicolae, motiv pentru care se poate spune ca are o semnificatie clara. Astfel, in componenta acestui nume extrem de popular in spatiul romanesc regasim elementele „nike”, cu sensul de „victorie”, si „laos”, ce inseamna „popor”. Pe baza acestei informatii, spunem ca semnificatia numelui Nicola este „victoria poporului”.

Nicolae – Cu o traditie indelungata si popular in onomastica tuturor popoarelor europene, prenumele de baiat Nicolae, folosit si ca nume de familie, provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Nikolaos, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementele „nik-”, de la verbul „nikao”, cu sensul de „a invinge” („nike” – „victorie”), si „laos”, ce inseamna „popor”. Printre altele, trebuie mentionat ca Nike era si numele zeitei victoriei, cultul acesteia contribuind la popularizarea numelui Nicolae. Pe baza acestor informatii, se poate spune ca semnificatia numelui Nicolae este „victoria poporului”.

Un alt aspect demn de mentionat se refera, de aceasta data, la forma Nicolaus, din latina, acesta fiind, de altfel, si numele care s-a raspandit in onomastica tarilor apusene. E drept ca numele de persoana in discutie a inceput sa fie popular, printre adeptii noii religii, abia dupa secolul al X-lea. Ca multe astfel de nume, si Nicolae are un substrat pagan de care trebuie sa tinem seama atunci cand vorbim de fenomenul de raspandire.

De fapt, si traditii au dus la popularizarea acestui prenume masculin. La romani, de pilda, Niculai era sarbatorit in luna mai, dar si in decembrie, cand oamenii faceau tot felul de ritualuri. Mai tarziu, cultul Sfantului Nicolae, despre care se crede ca ar fi ocrotitorul copiilor, al marinarilor si al negustorilor a devenit si mai puternic, motiv pentru care si numele de persoana in discutie s-a raspandit in aceasta parte a Europei. Ulterior, au aparut si forme noi, cum ar fi Nicoara, Necoara, Nicolita, Naie, Naita, Laie, Nicoleta, Nico, Nicu, Nicusor etc.

Nicolas – Prenumele de baiat Nicolas, prezent atat in onomastica noastra contemporana, cat si in cea a altor popoare europene, corespunde numelui Nicolae, ambele forme provenind de la forma de origine greceasca Nikolaos, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementele „nik-”, de la verbul „nikao”, ce inseamna „a invinge”, si „laos”, cu sensul de „popor”. Un alt aspect demn de mentionat se refera si la faptul ca Nike era numele zeitei victoriei (substantivul comun grecesc „nike” se traduce prin „victorie”). Prin urmare, semnificatia numelui Nicolas este „victoria poporului”.

Octav – Prenumele de baiat Octav, nu foarte frecvent in aceasta forma, provine de la numele Octavius, ce arata ordinea in care purtatorii erau nascuti intr-o familie. Mai precis, romanii foloseau acest nume, alaturi de Primus, Secundus etc. Astfel, cel de-al optulea copil care venea pe lume primea numele Octavus, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Octav este „al optulea”. Aceasta ipoteza este sustinuta si de elementul din componenta numelui Octavius, si anume „octo”, ce inseamna „opt”.

Octavian – Prenumele de baiat Octavian, foarte popular si deopotriva apreciat in spatiul romanesc, provine de la numele de persoana Octavius, folosit pentru a arata ordinea purtatorului. In alta ordine de idei, romanii le puneau copiilor nume care sa arate ordinea in care s-au nascut, pe langa Primus, Secundus etc., ei folosind si Octavius. In componenta acestui nume din urma, recunoastem cu usurinta elementul „octo”, ce inseamna „opt”, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Octavian este „al optulea”.

Pe de alta parte, nu putem ignora nici forma Octavianus, format cu ajutorul sufixului „-anus”, folosit cu statut de supranume. Cel mai cunoscut purtator al acestui nume de persoana este impartul Iulius Ceasar Octavianus Augustus. Si se pare ca acest nume a devenit popular abia dupa epoca Renasterii, cand mai multe nume romane clasice au fost revitalizate.

Oliver – Prenumele de baiat Oliver, prezent in onomastica noastra de un deceniu, este mult mai popular in tarile apusene, unde are o traditie indelungata. Semnificatia numelui Oliver este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, cu atat mai mult cu cat cercetatorii lingvisti au apropiat acest prenume masculin de substantivul latin „oliva”, denumirea maslinului. Prin urmare, spunem ca numele Oliver semnifica „maslin”. O adaptare romaneasca a acestui nume este Oliviu.

Onofrei – In categoria acelor nume care au migrat treptat spre numele de familie intra si Onofrei, nume despre care cercetatorii lingvisti spun ca provine de la forma de origine greceasca Onopuphrios. Cu toate ca detinem aceste informatii, semnificatia numelui Onofrei este dificil de stabilit; exista, ce-i drept, cateva ipoteze cu privire la acest aspect, una dintre ele sustinand ideea potrivit careia numele in discutie ar avea origine in onomastica egipteana, provenind mai cu seama de la forma Onnophris, ce inseamna „care este mereu fericit”.

Oreste – In pofida faptului ca are o indelungata traditie in onomastica mai multor popoare europene, in spatiul romanesc, prenumele de baiat Oreste este foarte rar intalnit. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana provine de la forma de origine greceasca Orestes, apropiat de substantivul comun „oros”, ce inseamna „munte”. Aceasta interpretare este unanim acceptata de toti specialisti; ba, mai mult decat atat, unii lingvisti romani au pus acest prenume in legatura cu Munteanu, ce provine de la substantivul „muntean” („cel care locuieste la munte”).

Oscar – Semnificatia numelui Oscar, un prenume de baiat nu foarte popular in spatiul romanesc, este „iubitor de cerbi”, respectiv „iubitor de caprioare”; aceasta ipoteza se bazeaza pe identificarea, in componenta sa, a doua elemente, si anume „os”, ce inseamna „caprioara, cerb”, si „cara”, cu sensul de „iubitor”. O alta ipoteza sustine ideea potrivit careia numele de persoana Oscar ar proveni de la forma Osgar, din engleza veche (anglo-saxona), sau chiar de la supranumele Asgeirr, cognomen adus de invadatorii vikingi.

Important de mentionat, totodata, este faptul ca unul dintre purtatorii acestui nume era fiul poetului Oisin si nepotul eroului Fionn mac Cumhail, din celebra legenda din jurul Giant’s Causeway. Aflam, de la cercetatorii lingvisti, ca prenumele masculin Oscar a devenit popular undeva prin secolul al XVIII-lea, un rol crucial jucandu-l poetul scotian James Macpherson cu ale sale poeme.

Ovidiu – Cu o indelungata traditie in onomastica fiecarui popor european si, in acelasi timp, popular, prenumele de baiat Ovidiu provine de la numele gentilic Ovidius, cunoscut datorita poetului Publius Ovidius Naso. Semnificatia numelui Ovidiu este, cu toate acestea, controversata. E drept ca cercetatorii lingvisti au lansat mai multe ipoteze cu privire la etimologia numelui de persoana in discutie, insa nu s-a ajuns la niciun consens clarificator in acest sens.

Aflam, in prima instanta, ca este posibil ca numele Ovidius sa aiba la baza substantivul comun „ovis”, cu ajutorul caruia s-au format si cuvintele „oaie” si „ovine”. Pe de alta parte, alti specialisti sunt de parere ca numele de persoana Ovidius ar fi aparut de la cuvantul „uvie”, un termen de origine etrusca, despre care nu se cunosc foarte multe detalii. In pofida faptului ca semnificatia numelui Ovidiu este controversata, acest prenume masculin a devenit extrem de popular in Europa, chiar dupa epoca Renasterii, cand mai multe nume clasice au fost reinviate.

Paladie – Aproape iesit din uz, prenumele de baiat Paladie provine de la numele de origine greceasca Palladios, despre care cercetatorii lingvisti spun ca s-ar fi format de la un adjectiv, cu sensul „referitor la Pallas”. Inevitabil, aceasta structura din urma ne duce cu gandul la una dintre cele mai cunoscute zeitati din Grecia antica, si anume Atena. Si nu intamplator, deoarece acest adjectiv care sta la baza numelui de persoana Palladios era folosit drept epitet pentru zeita Atena.

Potrivit unei alte ipoteze, acest prenume masculin ar avea la baza verbul „pallo”, ce inseamna „a invarti sabia, a aita lancea”, aceasta putand fi, de altminteri, o alta semnificatie a numelui Paladie. In sfarsit, se pare ca acest nume de persoana a patruns chiar si in onomasticonul crestin, in pofida faptului ca este de inspiratie pagana. Mai tarziu, a intrat si in spatiul romanesc, insa nu s-a bucurat niciodata de o prea mare popularitate la noi.

Pamfil – Deloc frecvent in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Pamfil corespunde numelui de origine greceasca Pamphilos, de altfel, foarte folosit in Grecia antica. In componenta acestui nume de persoana grecesc, cercetatorii lingvisti au identificat doua elemente, iarasi, destul de des intalnite in onomastica greceasca, si anume „pan-”, ce inseamna „pe de-a-ntregul, de toti, al tuturor”, si „-philos”, cu sensul de „drag, iubit”. Prin urmare, se poate afirma ca semnificatia numelui Pamfil este „iubit de toti”. Ceea ce este de-a dreptul interesant este faptul ca, in onomastica tarilor apusene, nu a intrat aceasta forma greceasca, Pamphilos, ci Pamphilus, nume de origine latina. In spatiul romanesc, a patruns insa forma greceasca, si nu cea de origine latina.

Panait – Multe dintre numele de persoana care nu s-au mai bucurat de aceeasi popularitate ca odinioara au migrat, drept raspuns, spre categoria numelor de familie. Unul dintre aceste nume este Panait, care, potrivit cercetatorilor lingvisti, provine de la forma de origine greceasca Panaghiotes; acest nume are la baza substantivul comun cu aceeasi forma, ce inseamna „sfintenie”. De altminteri, acest cuvant de origine greceasca era utilizat ca statut pentru patriarhi.

Insa, de-a lungul timpului, semnificatia numelui Panait a fost alta, acest fenomen datorandu-se, bineinteles, influentei crestinismului. De pilda, recunoastem cu usurinta, in componenta numelui de persoana in discutie, elementul „pan-”, dar si verbul „akeo”, cu sensul de „a tamadui”. Intr-un final, acest prenume masculin a evocat-o pe Fecioara Maria, mai ales daca tinem seama de faptul ca Panaghiotes insemna si „preasfanta”, fiind deci un epitet pentru mama lui Iisus Hristos.

Pancratie – Aproape iesit din uz, numele de persoana Pancratie provine, potrivit cercetatorilor lingvitsi, de la o forma de origine greceasca, si anume Panktayes sau chiar Pankratios, atestat in izvoarele grecesti sub forma Pangrates, respectiv Pankrates. Semnificatia numelui Pancratie este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, semnificand „atotputernic, atotstapanitor”. Aceasta ipoteza se bazeaza pe identificarea, in componenta numelui de origine greceasca, a elementelor „pan-”, ce inseamna „tot”, si „-krat-”, de la cuvantul „kratos”, cu sensul de „tarie, forta, putere”.

Pantelimon – Deloc intalnit cu statut de prenume masculin, numele de familie Pantelimon provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Panteleemon, in componenta careia cercetatorii lingvisti au indentificat elementele „pant-”, de la „pan-”, ce inseamna „tot”, si „eleemon”, cu sensul de „milos” sau „binefacator”. Pe baza acestor informatii, trebuie mentionat ca semnificatia numelui Pantelimon este „plin de mila”.

Specialistii au pus popularizarea acestui nume pe seama semnificatiei sale, Pantelimon intrand si in onomasticonul crestin. De pilda, o forma a acestui nume de persoana este foarte populara la Venetia, datorita notorietatii cultului unui sfant. Cat despre prezenta acestui nume in onomastica noastra, important de mentionat este faptul ca Pantelimon a patruns in spatiul romanesc pe filiera slava, fiind atestat chiar din a doua jumatate a secolului al IV-lea, cand Noua Religie, crestinismul, incepuse sa se raspandeasca. O dovada a popularitatii de care acest nume de persoana s-a bucurat candva este aparitia unor forme derivate, cum ar fi Pantele, Pancu, Panciu, Pandele etc.

Paraschiv – Nu foarte frecvent cu statut de prenume masculin, Paraschiv, intalnit mai degraba ca nume de familie, ar fi o formatie crestina, mai cu seama un nume de persoana care s-a format in interiorul onomasticonului crestin. Astfel, cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana provine de la substantivul comun „paraskeue”, ce inseamna „vineri”, de unde si forma de origine greceasca Paraskeue. La inceput, acest cuvant a avut un alt sens, si anume „pregatire”.

Insa, in spatiul romanesc, nu semnificatia numelui Paraschiv a dus la raspandirea sa, ci mai degraba cultul „cuvioasei Paraschiva”, mostele sale facand minuni, dupa cum se spune. In sfarsit, un alt aspect demn de mentionat se refera la faptul ca numele Paraschiv a patruns in onomastica noastra pe filiera slava, iar ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca forma de feminin, Paraschiva, era folosita atat pentru fete, cat si pentru baieti.

Pascal – Prenumele de baiat Pascal, mult mai popular la alte popoare europene decat in spatiul romanesc, poarta amintirea unei sarbatori crestine foarte importante, si anume Pastele. In vederea stabilirii semnificatiei numelui Pascal, trebuie sa ignoram, inainte de toate, etimologia populara; urmam, in schimb, directia unei prime ipoteze ce sustine ideea potrivit careia acest nume de persoana a avea la baza verbul „pasah”, ce inseamna „a schiopata, a salta, a trece peste”.

Chiar si asa, din cate se pare, si aceasta intepretare ar intra in spectrul etimologiei populare. Potrivit unei alte ipoteze, numele Pascal ar fi legat de o sarbatoare in cadrul careia primele roade al turmei erau jertfite, la inceputul primaverii, in numele divinitatii. Prin urmare, semnificatia numelui Pascal este controversata, desi, de-a lungul vremurilor, crestinii au identificat acest nume ca fiind egal cu structura „invierea lui Hristos”. In lipsa unor ipoteze mai plauzibile, ramanem la ipoteza care sustine ideea potrivit careia semnificatia numelui Pascal ar fi „referitor la Paste”.

Patriciu – Tot mai popular in ultimele decenii, prenumele de baiat Patriciu provine de la forma de origine latina Patricius. Cercetatorii lingvisti au identificat, in componenta acestei forme din urma, substantivul comun „pater”, ce inseamna „tata”, aceasta fiind, de altfel, si semnificatia numelui Patriciu. Aceiasi specialisti ne spun ca numele de persoana in discutie avea sa patrunda in onomasticonul crestin, in cele din urma, raspandindu-se in intreaga Europa. E drept ca, in spatiul romanesc, acest nume nu este la fel de popular ca in Irlanda, de pilda, unde cultul Sfantului Patrick este extrem de cunoscut. Chiar si asa, demn de remarcat este tendinta parintilor de a alege acest nume pentru copiii lor, fenomen ce s-a manifestat tot mai acerb in ultimele decenii.

Patrocle – Nu foarte popular in onomastica noastra contemporana, numele de persoana Patrocle, considerat un imprumut modern preluat pe cale culta, a devenit cunoscut datorita eroului din Iliada, atribuita lui Homer, mai cu seama datorita lui Patrokles, prietentul lui Ahile. Semnificatia numelui Patrocle este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, cu atat mai mult cu cat, in componenta numelui de origine greceasca, regasim doua elemente des intalnit in onomastica greceasca, si anume „pater”, ce inseamna „tata”, si „kleos”, cu sensul de „glorie”.

Pavel – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra si inca popular, prenumele de baiat Pavel provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la vechiul cognomen Paullus, aceasta forma de origine latina formandu-se de la adjectivul cu aceeasi forma. Semnificatia numelui Pavel este clara, adjectivul „paullus” avand sensul de „mic”. Ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca, desi nu are o semnificatie aparte, numele de persoana Pavel avea sa devina extrem de popular, acest lucru datorandu-se notorietatii cultului apostolului Pavel. O varianta a acestui nume este Paul.

Paul – Popular si deopotriva apreciat in spatiul romanesc, ca si in onomastica altor popoare europene, prenumele de baiat Paul corespunde numelui de persoana Pavel, despre care cercetatorii lingvisti spun ca provine de la forma de origine latina Paullus. Acest nume din urma corespunde unui adjectiv ce inseamna „mic”, aceasta fiind, de altfel, si semnificatia numelui Paul. Cat in privinta fenomenului de raspandire, prenumele masculin Paul a devenit popular, cel putin la noi, nu datorita cultului apostolului Pavel, ci mai degraba pe fondul popularitatii de care se bucura aceasta forma in onomastica altor tari din Europa. Stim, de pilda, ca acest nume corespunde, in limba engleza si nu numai, prenumelui Pavel.

Petre – Popular si deopotriva apreciat, avand o traditie indelungata in onomastica noastra, prenumele de baiat Petre, o forma a numelui Petru, este considerat o formatie romaneasca, mai cu seama un nume de persoana care s-a format in cadrul onomasticii noastre, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Petre este clara. Aflam, astfel, ca acest prenume masculin semnifica „piatra, roca, stanca”. Aceasta interpretare se bazeaza pe cuvintele lui Iisus adresat apostolului cu acelasi nume: „Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Kefa”, unde „kefa” corespunde substantivului comun „kepha”, ce inseamna „piatra, roca, stanca”.

Si totusi, alti cercetatori lingvisti sunt de parere ca acest cuvant ar fi de origine arameana, sensul sau fiind diferit. Nu putem, cu toate acestea, ignora nici numele de origine latina Petrus sau cel din onomastica greceasca, Petros. Primul nume de persoana mentionat a dus la aparitia unor astfel de forme. Cat despre fenomenul de raspandire, trebuie mentionat ca la acesta au contribuit mai multi factori. In prima instanta, cultul Sfantului Petru devenise tot mai popular, atat in aceasta parte a Europei, cat si in Occident. In acelasi timp, in spatiul romanesc, numele Petru era popularizat atat de acest cult, cat si de diferitele ritualuri practicate de romani, pana la inlocuirea lor definitiva. O dovada a popularitatii de care s-a bucurat este aparitia unor forme derivate, cum ar fi, de pilda, Petruca, Petrusca, Petrus, Petruta, Petrascu, Petrache, Petrea, Petric, Petricel, Petrasco etc.

Pericle – Deloc frecvent in spatiul romanesc, prenumele de baiat Pericle provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Perikles, in componenta careia recunoastem cu usurinta doua elemente, si anume „peri-”, ce inseamna „in jur”, si „kleos”, cu sensul de „celebritate, glorie”.

Petru – Popular si deopotriva apreciat, avand o traditie indelungata in onomastica noastra, prenumele de baiat Petru este considerat o formatie romaneasca, mai cu seama un nume de persoana care s-a format in cadrul onomasticii noastre, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Petru este clara. Aflam, astfel, ca acest prenume masculin semnifica „piatra, roca, stanca”. Aceasta interpretare se bazeaza pe cuvintele lui Iisus adresat apostolului cu acelasi nume: „Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Kefa”, unde „kefa” corespunde substantivului comun „kepha”, ce inseamna „piatra, roca, stanca”.

Pe de alta parte, alti cercetatori lingvisti sunt de parere ca acest cuvant ar fi de origine arameana, sensul sau fiind diferit. Nu putem, chiar si asa, ignora nici numele de origine latina Petrus sau cel din onomastica greceasca, Petros. Primul nume de persoana mentionat a dus la aparitia unor astfel de forme. Cat despre fenomenul de raspandire, trebuie mentionat ca la acesta au contribuit mai multi factori.

In primul rand, cultul Sfantului Petru devenise tot mai popular, atat in aceasta parte a Europei, cat si in Occident. In acelasi timp, in spatiul romanesc, numele Petru era popularizat atat de acest cult, cat si de diferitele ritualuri practicate de romani, pana la inlocuirea lor definitiva. O dovada a popularitatii de care s-a bucurat este aparitia unor forme derivate, cum ar fi, de pilda, Petruca, Petrusca, Petrus, Petruta, Petrascu, Petrache, Petre, Petrea, Petric, Petricel, Petrasco etc.

Platon – Deloc frecvent in onomastica noastra, ca si la alte popoare europene, numele de persoana Platon, popular in Grecia antica, are la baza adjectivul „platys, plateia, platy”, ce inseamna „larg, lat”. Aceasta semnificatie este sustinuta si de ceea ce se spunea despre cel mai celebru purtator, filosoful Platon; astfel, despre acestea se zicea ar fi avut „umerii lati”. Chiar si asa, suprinzator sau nu, acest prenume de baiat este mult mai vechi decat atat. In sfarsit, aceiasi specialisti ne spun ca numele de persoana Platon a intrat in onomasticonul crestin, devenind calendaristic, ca mai tarziu, sa se raspandeasca, pe cale culta, in intreaga Europa.

Policarp – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra dar iesit din uz in prezent, prenumele de baiat Policarp provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Polykarpos, in componenta careia recunoastem elementele „poli-”, ce inseamna „mai multi, mai multe”, si „karkpos”, cu sensul de „fruct”. Prin urmare, semnificatia numelui Policarp este „mai multe fructe”.

Pompiliu – Prezent in onomastica noastra mai degraba ca nume de familie decat cu statut de prenume de baiat, Pompiliu provine din numele gentilic Pompilius, ce aminteste de Numa Pompilius. Semnificatia numelui Pompiliu este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, deoarece lingvistii l-au apropiat de Pompeius, provenit, la randul sau, de la Pompaios. In limba latina, aceasta forma din urma corespunde cu numeralul „quinque”, ce inseamna „cinci”, aceasta fiind, de altminteri, si semnificatia numelui Pompiliu. Aceiasi specialisti ne spun ca acest prenume masculin, ca si forma de feminin, a patruns in onomasticonul crestin, numai ca, dupa secolul al X-lea, a inceput sa fie tot mai rar intalnit. Se pare ca abia in timpul epocii Renasterii, acest nume de persoana a fost reinviat, asemenea altor nume clasice.

Procopie – Prenumele de baiat Procopie, iesit din uz, provine de la forma de origine greceasca Prokopios, despre care cercetatorii lingvisti ne spun ca s-ar fi format de la substantivul comun „prokope”, ce inseamna „progres, inaintare, crestere”. Cu toate ca semnificatia numelui Procopie nu a pus nicio problema, se pare ca acest nume de persoana a iesit din uz, nemaifiind intalnit decat in anumite regiuni ale tarii, si cu o frecventa extrem de redusa.

Radu – Multe dintre numele de persoana din onomastica noastra au patruns in spatiul romanesc pe filiera slava, unele dintre acestea bucurandu-se de o popularitate extrem de mare la noi. Un exemplu elocvent in acest sens este, fara discutie, prenumele de baiat Radu, despre care cercetatorii lingvisti ne spun ca ar fi, la origini, un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv, in componenta caruia s-a identificat un element des folosit in onomastica slava, si anume „rad- ”, ce inseamna „bucuros”. Se poate spune, prin urmare, ca semnificatia numelui Radu este „bucuros”.

Mai aflam, de la aceiasi cercetatori lingvisti, ca prima atestare a numelui de persoana in discutie dateaza chiar din anul 1351. Cu toate acestea, unii specialisti sunt de parere ca acest nume de persoana este mult mai vechi. Ceea ce stim cu certitudine, in schimb, este faptul ca prenumele de baiat Radu era foarte popular prin secolul al XIV-lea, dovada stand si prezenta in spatiul romanesc a unor forme derivate de la numele in discutie, printre care amintim de Radoita, Rados, Radota, Rada, Radna, Radina, Raduca, Duica, Radulin, Radus etc.

Un alt aspect demn de mentionat, totodata, se refera la faptul ca, intre secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, numele de persoana Radu avea sa intre intr-un con de umbra; ne referim, aici, la faptul ca devenise tot mai rar intalnit, acest fenomen fiind justificat, dupa cum ne spun chiar specialistii, prin intrarea, in spatiul romanesc, a unor serii importante de neologisme si, bineinteles, nume de persoana moderne. Insa dupa aceasta perioada, prenumele masculin Radu a inceput sa fie iarasi utilizat de romani, fiind purtat chiar si de unii boieri.

Rafael – Nu foarte popular in spatiul romanesc, prenumele de baiat Rafael provine de la forma de origine ebraica Raphael, purtat de unul dintre arhangheli. Pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Rafael, trebuie sa identificam, in prima instanta, elementul „el-”, ce provine de la Elohim, numele divinitatii, iar mai apoi, sa facem referire la verbul „rapha”, ce inseamna „a vindeca”. In aceste conditii, spunem ca semnificatia numelui Rafael este „Elohim a vindecat”.

Fiind un nume frazeologic, unii specialisti au cautat sa gaseasca si o explicatie pentru aceasta intepretare. Astfel, acestia au ajuns la concluzia ca exista posibilitatea ca numele sa arate ca Elohim ar fi vindecat durerea unor parinti daruindu-le un copil, dupa ce un altul se stinsese din viata. Cat despre fenomenul de raspandire, acest nume de persoana a patruns in onomastica noastra pe filiera greco-slava; de pilda, in tarile apusene, prenumele masculin Rafael este foarte popular.

Rares – Intalnit in onomastica noastra cu statut de nume de familie decat ca prenume de baiat, Rares are o etimologie si, implicit, o semnificatie controversate; cu toate acestea, cercetatorii lingvisti ne propun o intepretare cel putin neobisnuita, nu neaparat lingvistica, ci mai degraba legata de unul dintre purtatori, Petru Rares. Astfel, aflam ca acesta era un barbat viteaz, cu frica de Dumnezeu si indraznet. In acest conditii, putem considera ca semnificatia numelui Rares este „vitejie, indrazneala”, respectiv „credinta”.

Raul – Tot mai popular in ultimele decenii, prenumele de baiat Raul, ce a fost preluat de onomastica noastra din tarile apusene, este varianta spaniola si portugheza a numelui de persoana Ralph, prezent in onomastica englezeasca, ce ar proveni de la forma Radulf. Pe baza acestor informatii, se poate spune ca semnificatia numelui Raul este „sfatul lupului”, deoarece acest nume englezesc a fost apropiat de forma de origine scandinava Radulfr, in componenta careia am identificat elementele „rao”, ce inseamna „sfat”, si „ulfr”, cu sensul de lupt. Mai mult decat atat, aceiasi specialisti ne spun ca aceasta forma, Raul, este prezenta si in onomastica italiana.

Razvan – Prenumele de baiat Razvan, popular, apreciat si, in acelasi timp, controversat, a devenit cunoscut in spatiul romanesc datorita literaturii si a istoriei, deci pe cale culta. Semnificatia numelui Razvan, ca si etimologia sa, este obscura, insa cu toate acestea, cercetatorii lingvisti au lansat cateva ipoteze cu privire la aceste doua aspecte. Poate cea mai plauzibila pare, cel putin in prima instanta, ipoteza potrivit careia numele de persoana Razvan ar proveni de la formele de origine slava Rizvanov si Rizvan.

Urmand aceasta directie, am putea spune ca semnificatia numelui Razvan este „rebotezat”. In schimb, alti specialisti ne spun ca este posibil ca acest prenume masculin sa semnifice „stare de multumire”, aceasta intepretare avand legatura, desigur, cu divinitate. Desi are o etimologie controversata, numele de persoana Razvan a devenit extrem de popular in spatiul romanesc, acest lucru datorandu-se atat unuia dintre purtatori, Stefan Razvan, domn al Moldovei, cat si unei opere literare, „Razvan si Vidra”.

Remus – Destul de popular in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Remus provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine latina. Semnificatia numelui Remus este clara si nu ar trebui sa constituie un impediment real in alegerea sa. Aflam, astfel, ca acest nume de persoana semnifica „rapiditate”. Cat despre fenomenul de raspandire, trebuie mentionat ca prenumele de baiat Remus, ca si Romulus, a devenit cunoscut datorita legendei potrivit careia acesti doi frati ar fi fondat Roma. Iarasi, un alt aspect demn de mentionat ar fi ca unii specialisti cred ca semnificatia celor doua nume, Remus si Romulus, este aceeasi.

Robert – Popular si, in acelasi timp, apreciat in spatiul romanesc, prenumele de baiat Robert intra in categoria acelor nume de persoana care au fost imprumutate recent din onomastica tarilor apusene. Cercetatorii lingvisti ne spun ca acest nume de persoana ar fi, la origine, o forma germanica, provenind de la Hrodebert, in componenta caruia recunoastem cu usurinta elementele „hrod-” sau „hroth-”, ce inseamna „faima”, si „-berth”, cu sensul de „stralucitor, ilustru, celebru”. Cu toate acestea, in multe dintre intepretarile consultate, semnificatia numelui Robert este „plin de faima”, in pofida faptului ca, in componenta sa, nu regasim niciun element care sa sugereze acest sens, de „plin”.

Roland –  Prenumele de baiat Roland, foarte popular in onomastica tarilor apusene, este o forma de origine germanica, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la numele de persoana Hrodland, in componenta caruia recunoastem cu usurinta elementele „hrod”, ce inseamna „faima, glorie”, si „land”, cu sensul de „indraznet, curajos”. Chiar si asa, nu trebuie sa omitem faptul ca forma germanica pe care am mentionat-o provine, la randul sau, de la un nume latin, respectiv Rolandus.

Roman – Intalnit mai degraba drept nume de familie decat ca prenume de baiat, Roman provine de la cognomenul de origine latina Romanus, ce are o semnificatie clara. Astfel, avand in vedere ca forma latina are la baza substantivul comun cu aceeasi forma, spunem ca semnificatia numelui Roman este „roman”. Potrivit cercetatorilor lingvisti, acest nume de persoana a patruns in onomasticonul crestin, ca mai tarziu, devenind popular si in spatiul romanesc, unde a intrat pe filiera slava, asemenea altor nume. O dovada a popularitatii de care s-a bucurat in onomastica romaneasca este aparitia unor toponime, cum ar fi Roman, denumirea unui oras, sau Romanesti, numele unui sat.

Romeo – Exista, in onomastica noastra, nume de persoana care au patruns in spatiul romanesc pe cale culta, mai cu seama prin intermediul literaturii. Un exemplu graitor in acest sens este, fara discutie, prenumele de baiat Romeo, ce a devenit popular datorita piesei „Romeo si Julieta”, scrisa de William Shakespeare. In prima instanta, am fi tentati sa spunem ca numele Romeo este o formatie literara, insa, dupa cate se pare, acest prenume masculin ar fi mai vechi ca opera in discutie. Pentru a stabili semnificatia numelui Romeo, trebuie sa ne indreptam atentia spre denumirea Romei, toponim care a ajutat si la formarea numelui Roman. Astfel, spunem ca semnificatia numelui Romeo este „locuitor al Romei”.

Romulus – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra dar nu foarte popular in prezent, prenumele de baiat Romulus poarta amintirea celui care a fost eroul legendar al Romei, despre care se spune ca ar fi intemeiat Roma, alaturi de Remus, fratele sau geaman. Nu intamplator multi cercetatori lingvisti au ajuns la concluzia ca ambele nume, atat Romulus, cat si Remus, au aceeasi semnificatie, luand nastere de la toponimul Roma. Insa, pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Romulus, trebuie sa tinem seama de fiecare ipoteza lansata de specialisti.

Aflam, prin urmare, dintr-o prima ipoteza ca toponimul Roma poate fi apropiat de denumirea mai veche a Tibrului, si anume Rumon. Pe de alta parte, potrivit unei alte ipoteze, numele de persoana Romulus, pus in legatura cu toponimul Roma, ar fi inrudit cu substantivul „ruma”, ce inseamna „mamela”. Tocmai de aceea spunem ca semnificatia numelui Romulus este controversata, desi cea mai simpla intepretare ne lasa sa intelegem ca semnifica „locuitor al Romei”.

Samson – Arareori intalnit in onomastica noastra contemporana, indeosebi cu statut de prenume masculin, Samson a fost numele purtat de unul dintre cei sase judecatori din textul biblic, despre care aflam ca era un om curajos. Semnificatia numelui Samson este clara, acest prenume semnificand „lumina soarelui”, respectiv „soare”. Patrunzand in onomasticonul crestin, numele de persoana Samson a devenit de indata popular in onomastica popoarelor europene.

Samuel – Nu foarte popular in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Samuel, cu rezonante biblice, are o semnificatie limpede, cu atat mai mult cu cat, in componenta sa, recunoastem cu usurinta un element frecvent, si anume „El”, ce provine de la numele Elohim, cu sensul de „divinitate” sau „Dumnezeu”. Cat despre primul element al numelui de persoana in discutie, trebuie sa mentionam ca acesta provine de la verbul „shaal”, ce inseamna „a cere”.

Cu toate acestea, prima intepretare este contestata vehement de unii specialisti, acestia punand-o pe seama etimologiei populare. Potrivit unei alte ipoteze, aflam ca primul element al numelui persoana Samuel ar proveni, in fapt, de la forma de origine ebraica „shem”, cu sensul de nume. Nu putem sa nu remarcam legatura stransa dintre aceasta ipoteza cu primul element, „El-”, de la Elohim. Tocmai de aceea spunem ca semnificatia numelui Samuel este „El este (cel care a dat) numele ”.

Sebastian – Prenumele de baiat Sebastian, din ce in ce mai popular in ultimele decenii, provine de la forma de origine latina Sebastianus, considerat un sinonim al numelui Augustus (de unde si Augustin). Pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Sebastian, trebuie sa ne indreptam atentia spre adjectivul grecesc „sebastos”, ce inseamna „venerabil”, respectiv „august”. Unul dintre primii purtatori ai acestui nume a fost Caius Iulius Caesar Sebastos.

Pentru mai multe detalii, citeste Semnificatia numelui Sebastian.

Septimiu – Deloc frecvent in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Septimiu provine de la forma de origine latina Septimius, care, potrivit cercetatorilor lingvisti, are la baza numeralul cu aceeasi forma. Prin urmare, semnificatia numelui Septimiu este „al saptelea”. Insa nu acesta este aspectul interesant referitor la acest nume de persoana, ci mai degraba faptul ca acest prenume masculin arata ordinea in care copiii se nascusera in familie, asa cum era, de pilda, Primus, Octav etc.

Serafim – Prenumele de baiat Serafim, aproape iesit din uz, dar cu o traditie indelungata in onomastica tuturor popoarelor europene, provine de la substantivul comun de origine ebraica „seraphim”, termen utilizat pentru a desemna ingerii lui Jahve. La randul sau, acest cuvant a fost apropiat de „seraph”, prezent de asemenea in textul biblic, mai precis in Vechiul Testament, drept epitet pentru sarpe. Insa pentru a stabili cu exactitate semnificatia numelui Serafim, trebuie sa ne indreptam atentia spre ipoteza care sustine ideea potrivit careia „seraphim” ar proveni de la „saraph”. In aceste conditii, se poate spune ca semnificatia numelui Serafim este „a arde”.

Serban – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra si destul de popular, prenumele de baiat Serban, unul dintre cele mai vechi nume de persoana din spatiul romanesc, este atestat timpuriu in documentele vremii. Au aparut, pe cale de consecinta, si forme precum Serbanesti sau Serbesti, ambele fiind toponime. Statutul acestui prenume masculin este cu atat mai interesant cu cat, potrivit cercetatorilor lingvisti, este o formatie romaneasca, adica un nume de persoana ce a aparut in cadrul onomasticii noastre.

Astfel, specialistii au identificat, drept cuvant de baza, substantivul comun „serb”, ce inseamna „taran legat de pamantul mosierului, depinzand cu persoana si cu bunurile ale de acesta” (explicatie preluata din Dictionar Explicativ, editia din anul 1998). Se poate spune, asadar, ca semnificatia numelui Serban este „rob, sclav”, mai ales daca tinem seama de faptul ca substantivul comun „serb” provine de la cuvantul de origine latina „servus”.

Problemele apar, in schimb, in ceea ce priveste etimologia acestui nume de persoana, deoarece, atat forma Serb, cat si forma Serban erau, contrar celor crezute de noi, de boieri. In aceste conditii, am fi tentati sa credem ca este imposibil ca doar astfel de persoane, cu un asemenea statut social, sa primeasca nume cu aceasta semnificatie. Chiar si asa, incercand sa stabilim etimologia prenumelui masculin in discutie, ne vom referi la Serbu, nume ce ar fi avut o alta semnificatie. Aceasta ipoteza este sustinuta de faptul ca „servus” a fost un cuvant ce avea si sensuri de natura religioasa. Pe de alta parte, exista posibilitatea, ce-i drept, ca numele Serban sa fi fost mostenit pe linie ereditara masculina, de unde si popularitatea de care s-a bucurat de-a lungul vremurilor.

Sergiu – Tot mai popular in ultimele decenii, prenumele de baiat Sergiu provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine latina Sergius, extrem de folosit de romani. Semnificatia numelui Sergiu este clara si nu ar trebui sa constituie un impediment in raspandirea sa, cercetatorii lingvisti fiind de parere ca acest nume de persoana semnifica „ingrijitor, supraveghetor, slujitor”. Cu toate acestea, exista specialisti care contesta vehement aceasta intepretare. O alta ipoteza cu privire la semnificatia numelui Sergiu sustine ideea potrivit careia acest prenume de baiat de origine latina, Sergius, ar proveni, suprinzator sau nu, din onomastica etrusca. Numai ca aceasta ipoteza nu este sustinuta intrutotul prin dovezi lingvistice, motiv pentru care ramanem la prima interpretare, potrivit careia semnificatia numelui Sergiu ar fi „ingrijitor, slujitor, supraveghetor”.

Sever – Prenumele de baiat Sever, ce intra in aceeasi familie cu formele Severin si Severina, provine de la numele de origine latina Severinus. Aceasta forma din urma ar fi, potrivit cercetatorilor lingvisti, un nume derivat de la cognomenul Severus, ce corespunde adjectivului „severus”, ce inseamna „sever”. Prin urmare, semnificatia numelui Sever este clara, mai ales ca exista, in limba romana, un adjectiv ce corespunde intocmai acestui nume de persoana.

Severin – Intalnit in unele regiuni ale tarii, prenumele de baiat Severin, ce intra in aceeasi familie cu formele Sever si Severina, provine de la numele de origine latina Severinus. Aceasta forma din urma ar fi, potrivit cercetatorilor lingvisti, un nume derivat de la supranumele Severus, ce corespunde adjectivului „severus”, ce inseamna „sever”. Tocmai de aceea spunem ca semnificatia numelui Severin este limpede, cu atat mai mult cu cat exista, in limba romana, un adjectiv ce corespunde intocmai acestui nume de persoana. Ceea ce este cu adevarat interesant, referitor la acest nume de persoana, este faptul ca, in unele regiuni ale tarii, chiar este intalnit cu o frecventa destul de mare.

Silvestru – Prenumele de baiat Silvestru, din ce in ce mai rar in spatiul romanesc, provine de la forma de origine latina Silvester, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la adjectivul cu aceeasi forma „silvester”, ce inseamna „de padure, padurean”. Avand in vedere ca adjectivul „silvester” s-a format de la substantivul „silva, -ae”, ce inseamna „padure”, se poate spune ca numele de persoana Silvester este inrudit cu prenumele masculin Silviu sau Silvia, forma de feminin.

Silviu – Popular si deopotriva apreciat in onomastica noastra contemporana, avand o traditie indelungata, prenumele de baiat Silviu poarta amintirea fiului Laviniei si al lui Enea. Semnificatia numelui Silviu este clara si nu ar trebui sa constituie un impediment real in raspandirea sa, mai ales daca ne indreptam atentia spre cuvantul de baza, in cazul de fata substantivul comun „silva, -ae”, ce inseamna „padure”. E drept ca unii cercetatori lingvisti au contestat aceasta ipoteza, ei fiind de parere ca intepretarea potrivit careia semnificatia numelui Silviu ar fi „padure” ar apartine etimologiei populare.

Chiar si asa, o dovada lingvistica in sustinerea acestei ipoteze este, fara discutie, numele Silvanus, format de la acelasi substantiv de origine latina. In sfarsit, aceiasi specialisti ne spun ca numele de baiat Silviu s-a raspandit rapid la toate popoarele europene, ca mai tarziu, sa patrunda si in spatiul romanesc pe filiera greco-slava. La noi, acest nume de persoana a devenit popular abia in ultimul secol, in timp ce, in onomastica tarilor apusene, prenumele de baiat Silviu fusese reinviat chiar din epoca Renasterii, cand mai multe nume clasice au reintrat in tendinte.

Simion – Popular si cu o traditie indelungata in spatiul romanesc, prenumele de baiat Simion provine de la forma de origine ebraica Simeon, prezenta si in textul biblic, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament. Semnificatia numelui Simion poate fi sustrasa chiar din textul biblic, mai cu seama din Geneza, de unde citim: „Domnul a auzit […] si mi-a dat pe acesta. De aceea i-am pus numele Simeon”.

Prin urmare, avand in vedere ca numele de persoana in discutie are la baza verbul „shama”, am fi tentati sa spunem ca semnificatia numelui Simion este „a auzi”, respectiv „a indeplini” („ascultator”). Pe de alta parte, trebuie sa apropiem acest nume de baiat si de forma Simonides, ce provine de la adjectivul „simos, sime, simon”. Mai aflam, de la aceiasi specialisti, ca numele de persoana Simion s-a raspandit la toate popoarele europene, ca mai apoi, sa intre si in onomasticonul crestin. In spatiul romanesc, acest prenume de baiat a devenit extrem de popular, in acest sens, avand drept dovada aparitia unor forme derivate precum Sima, Simona, Simoneta, Simonela, Simonica etc.

Sofronie – Aproape iesit din uz, prenumele de baiat Sofronie provine de la forma de origine greceasca Sophronios (corespondentul feminin este Sophronia), despre care specialistii spun ca s-ar fi format de la Sophron. Semnificatia numelui Sofronie este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, cu atat mai mult cu cat ne indreptam atentia spre adjectivul „sophron”, ce inseamna „cu minte sanatoasa, intelept”. Tot de la cercetatorii lingvisti mai aflam ca acest nume de persoana a patruns in onomasticonul crestin, in cele din urma, intrand si in spatiul romanesc. E drept, pe de alta parte, ca nu s-a bucurat niciodata de o popularitate prea mare in onomastica noastra.

Solomon – Mult mai popular acum cateva secole, prenumele de baiat Solomon intra in categoria acelor nume de persoana care au migrat treptat spre categoria numelor de familie. Aflam, de la specialisti, ca numele de persoana in discutie provine de la forma de origine ebraica Shelomoh, care, la randul sau, a aparut de la substantivul comun „shalom”, cu sensul de „pace”. In orice caz, semnificatia numelui Solomon este clara, in pofida faptului ca acestui cuvant ebraic i s-au dat mai multe sensuri. De pilda, ni se spune ca antonimul acestui cuvant nu este nicicum „razboi”, asa cum am putea crede. Pe de alta parte, unii cercetatori lingvisti considera ca sensul etimonului „shlm-” este „a fi perfect”, ceea ce ne indreptateste, intr-o oarecare masura, sa afirmam ca numele de persoana in discutie are legatura cu bunastarea omului.

Sorin – Popular si, in acelasi timp, apreciat, fiind imprumutat de curand, prenumele de baiat Sorin a intrat in spatiul romanesc acum un secol. Semnificatia numelui Sorin este clara si nu ar trebui sa constituie un impediment real in raspandirea sa; aflam, astfel, de la cercetatorii lingvisti ca acest nume de persoana este o forma derivata de la cuvantul „Soare”, aceasta fiind, de altminteri, si semnificatia sa. Avand in vedere ca in componenta acestui nume regasim tema „Sor-”, se poate spune ca popoarele vecine au imprumutat acest prenume masculin din onomastica noastra.

Stefan – Unul dintre cele mai cunoscute nume de persoana din onomastica noastra, avand o traditie indelungata, prenumele de baiat Stefan provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Stephanos, ce corespunde substantivului comun identic ca forma. Semnificatia numelui Stefan este limpede si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, substantivul grecesc in discutie insemnand „coroana”. Tocmai de aceea spunem ca semnificatia numelui Stefan este „incoronat”.

Cat despre fenomenul de raspandire in spatiul romanesc, important de mentionat este faptul ca acest nume de persoana a patruns in onomastica noastra prin intermediar slav, fiind atestat inca din secolul al XIV-lea. Chiar si asa, specialistii sunt de parere ca numele Stefan a fost folosit cu mult timp inainte de aceasta perioada, unul dintre cel mai cunoscuti purtatori fiind Stefan cel Mare. O dovada a acestei popularitati este, fara discutie, aparitia unor forme precum Stefania, Stefanei, Stefancu, Fane, Fanel, Fanica, Fanache etc.

Spiridon – Intalnit mai degraba drept nume de familie, Spiridon provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Spyridon. Acest nume de persoana din urma s-a format de la substantivul comun „spyris”, respectiv „spyridos”, ce inseamna „cosulet”. Mai aflam, tot de la specialisti, ca acest nume de persoana a patruns in onomasticonul crestin, devenind si calendaristic, ca mai tarziu, sa intre si in onomastica noastra. E drept ca, inainte, acest nume a patruns in onomastica popoarelor vecine, in spatiul romanesc, intrand prin intermediar slav.

Stelian – Prenumele de baiat Stelian, nu la fel de popular ca acum cateva decenii, a fost apropiat de catre cercetatorii lingvisti de numele de persoana Stela, chiar daca, din punct de vedere etimologic, cele doua forme nu au nicio legatura. Cu toate acestea, multi parinti alegeau acest nume de persoana tocmai din acest motiv. De fapt, numele in discutie are originile de la forma de origine greceasca Stylianos, in componenta careia specialistii au identificat substantivul comun „stylos”, ce inseamna „stalp, coloana”.

Odata ce am stabilit semnificatia numelui Stelian, trebuie sa mentionam si povestea din jurul acestui prenume masculin. In prima parte a secolului al V-lea, un pustnic, pe nume Simion, avea sa-si petreaca restul vietii in varful unui stalp, de unde si denumirea de „stalpnic”. Mai tarziu, aceasta practica a inceput sa fie preluata de toti mai multi oameni, acestia dorind sa urmeze calea lui Simion „Stalpinicul”. Legatura dintre acest nume de persoana, Stelian, si denumirea de „stalpnic” tine de etimologia populara.

Sterian – Deloc popular in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Sterian este o forma populara a numelui Stelian, insa din punct de vedere etimologic, cele doua nume de persoana nu au absolut nicio legatura. Se pare ca prenumele masculin Sterian provine de la adjectivul „stereos”, ce inseamna „solid”, numele de la care a aparut varianta romaneasca fiind Stergios.

Tadeu – Nu foarte popular in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Tadeu a fost purtat de unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. Intalnim, mai cu seama, acest nume de persoana in textul biblic, respectiv in Noul Testament, sub forma Iuda, acest personaj biblic fiind cunoscut drept Iuda Tadeul sau chiar Tadeu, pentru a fi deosebit de ceilalti care purtau acest nume. Potrivit cercetatorilor lingvisti, acest nume de persoana era folosit cu statut de supranume si provine de la forma de origine greceasca Thaddaios.

Aceiasi specialisti au apropiat acest nume de persoana din urma cu adjectivul „taddai”, ce inseamna „curajos”, aceasta fiind, de altminteri, si semnificatia numelui Tadeu. In sfarsit, prenumele masculin Tadeu avea sa se raspandeasca la toate popoarele europene, intrand inclusiv in spatiul romanesc. In prezent, este foarte rar intalnit in onomastica noastra.

Tanase – Numele de persoana Tanase, intalnit mai degraba ca nume de familie, provine, potrivit specialistilor, de la forma Tanessa, surprinzator, de origine americana. Se pare ca semnificatia numelui Tanase ar fi, pe baza acestei prime intepretari, „nume creat”. Pe de alta parte, nu putem ignora nici ipoteza ce sustine ideea potrivit careia acest nume ar proveni de la forma de origine greceasca Tanis, ce inseamna „sarpe”. In orice caz, mult mai plauzibila pare a doua ipoteza, in conditiile care multe dintre numele de persoana din onomastica noastra provin din cea greceasca. Mai mult decat atat, unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca numele Tanase provine de la forma Atanasie.

Temistocle – Desi a fost un nume popular, Temistocle a iesit din uz in prezent. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana provine de la forma de origine greceasca Themistokles, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementul „Themist-”, apropiat de numele zeitei Themis. Aceasta era considerata zeita dreptatii. In orice caz, semnificatia numelui Temistocle este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, intrucat are la baza substantivul comun „themis”, ce inseamna „drept natural, lege”, dar si „kleos”, cu sensul de „glorie, faima”. Un aspect demn de mentionat se refera la fenomenul de raspandire al acestui nume de persoana. Se pare ca, in pofida faptului ca are un substrat pagan, numele Temistocle a reusit sa patrunda in onomasticonul crestin, devenind si calendaristic.

Teofan – Extrem de raspandit acum cateva secole, prenumele de baiat Teofan provine de la numele de origine greceasca Theophanes (corespondentul feminin este Theophane). Semnificatia acestui nume este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, deoarece identificam in componenta sa elementul „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”. Chiar si asa, acest nume de persoana era folosit cu semnificatia „aparitia sau manifestarea divinitatii”. Se pare ca aceasta interpretare este sinonima cu „epiphaneia”, ce inseamna „modul, semnele prin care divinitatea isi face simtita prezenta intr-un anumit loc”. Tocmai pe baza acestei semnificatii, numele in discutie avea sa se raspandeasca la toate popoarele europene.

Teofil – Deloc popular in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Teofil provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Theophilos, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementul „theos”, ce inseamna „zeu” sau „Dumnezeu”, dar si „-philos”, cu sensul de „drag, iubit”. Prin urmare, semnificatia numelui Teofil este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, semnificand „iubit de Dumnezeu”. Pe fondul acestei intepretari, numele de persoana in discutie intra in onomasticonul crestin si devine calendaristic. In spatiul romanesc, acest prenume masculin a intrat, asemenea altor nume de persoana, prin intermediar slav.

Tiberian – Prenumele de baiat Tiberian, nu la fel de popular ca forma Tiberiu, provine de la forma de origine latina Tiberiu, ce arata provenienta locala a purtatorului. Tocmai de aceea cercetatorii lingvisti sunt de parere ca semnificatia numelui Tiberian este limpede si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, numele de persoana in discutie semnificand „de la Tiber”.

Tiberiu – Prenumele de baiat Tiberiu, ce este foarte popular in onomastica noastra contemporana, ocupa un statut aparte in spatiul romanesc, deoarece a fost reinviat datorita Scolii Ardelene. Mai precis, in epoca Renasterii, mai multe nume de persoana clasice, cu o insemnatate aparte, aveau sa fie revitalizate, numai ca, la noi, acest fenomen a aparut, cum era si normal, mult mai tarziu.

Cat despre semnificatia numelui Tiberiu, trebuie sa ne indreptam atentia spre forma de origine latina Tiberius, ce ar avea la baza denumirea unui fluviu, respectiv Tiberius. Pe baza acestei informatii, se poate spune ca semnificatia numelui Tiberiu este „nascut pe malul Tibrului”.

Chiar si asa, exista mai multe ipoteze cu privire la acest aspect, alti specialistii fiind de parere ca acest nume de persoana ar proveni de la forma Tifernus, numai ca aceasta intepretare nu este sustinuta din punct de vedere lingvistic. In sfarsit, se pare ca prenumele de baiat Tiberiu intra in onomasticonul crestin, devine calendaristic, ca mai tarziu, sa intre si spatiul romanesc, adoptand, potrivit unor cercetatori lingvisti, modelul italian.

Timotei – Deloc frecvent in onomastica noastra contemporana, prenumele de baiat Timotei provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Timotheos, in componenta careia recunoastem cu usurinta elementele „-theos”, ce inseamna „zeu” sau „Dumnezeu”, si „timo”, cu sensul de „a onora”. Prin urmare, semnificatia numelui Timotei este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema. Pe fondul acestei intepretari, acest nume de persoana avea sa intre in onomasticonul crestin, devenind calendaristic, ca mai tarziu, sa patrunda si in spatiul romanesc. Chiar si asa, numele Timotei nu este la fel de popular in spatiul romanesc ca in onomastica popoarelor catolice prin traditie.

Titus – Mult mai popular acum cateva secole, prenumele de baiat Titus are o semnificatie clara, insemnand „un oarecare”, respectiv „o persoana fara importanta”. Tocmai de aceea spunem ca raspandirea numelui in discutie este un fenomen ce trebuie studiat cu atentie, mai ales ca, acum cateva secole, numele de persoana deveneau populare tocmai datorita semnificatiei lor. E drept ca unii cercetatori lingvisti sunt de parere ca aceasta intepretare nu tine decat de spectrul etimologiei populare, ei propunand ipoteza potrivit careia semnificatia numelui Titus ar fi „porumbel”. Potrivit unei alte interpretari, acest prenume de baiat ar proveni de la adjectivul „titos”, cu sensul de „onorabil”. Insa trebuie mentionat ca oamenii cunoasteau semnificatia populara, raspandirea acestui nume datorandu-se, cel mai probabil, sonoritatii sale si personajelor care l-au purtat.

Toma – Popular si, in acelasi timp, apreciat, numele de persoana Toma provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine greceasca Thomas, cunoscuta indeosebi datorita unuia dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos. Pentru a stabili semnificatia numelui Toma, trebuie sa ne indreptam atentia spre structura „Thomas ho legomenos Didymos”, ce inseamna „Toma, zis Geamanul”, unde substantivul comun de origine greceasca „didymos” are sensul de „geaman”. Tocmai de aceea spunem ca aceasta este semnificatia numelui de persoana in discutie.

Pe de alta parte, unii specialisti au ajuns la concluzia ca acest nume a fost un supranume, respectiv un cognomen pentru Iuda, nume purtat de un personaj prezent in textul biblic, mai cu seama in Noul Testament. Se pare ca acest nume era purtat de doua personaje, iar pentru a nu fi confundati, unul se numea Iuda Tadeul, pe cand celalalt doar Iuda, acesta din urma fiind cel care l-a vandut pe Iisus. Cat despre fenomenul de raspandire, acest nume de persoana a patruns in onomasticonul crestin, devenind calendaristic, ca mai tarziu, sa intre si in spatiul romanesc.

Nu se poate spune ca popularizarea acestui nume se datoreaza tocmai semnificatiei sale, cu atat mai mult cu cat ne indreptam atentia spre forma Tom, ce semnifica „bufon, nebun, persoana stupida”, ci se datoreaza mai degraba rezonantei religioase. In spatiul romanesc, acest nume de persoana era foarte popular acum cateva secole, in prezent fiind intalnit cu statut de nume de familie. O dovada a popularitatii sale este si aparitia unor forme precum Toman, Tomas, Tomeciu, Tomin, Tomita, Tomoila, Tomos, Tomcea, Tomsa, Tomsan etc.

Tomaida – Numele de persoana Tomaida, iesit din uz, este o forma derivata a prenumelui Toma, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la grecescul Thomas. Pentru a stabili semnificatia numelui Tomaida, trebuie sa facem referire la structura „Thomas ho legomenos Didymos”, ce inseamna „Toma, zis Geamanul”. De altminteri, aceasta este si semnificatia numelui Tomaida, si anume „geaman”.

Tomi – Prenumele de baiat Tomi este un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv pentru Toma, nume de persoana pe care cercetatorii lingvisti l-au pus in legatura cu forma de origine greceasca Thomas. Pentru a stabili semnificatia numelui Tomi, trebuie sa ne indreptam atentia spre structura „Thomas ho legomenos Didymos”, ce inseamna „Toma, zis Geamanul”, unde substantivul comun de origine greceasca „didymos” are sensul de „geaman”. Prin urmare, se poate spune ca aceasta este semnificatia numelui de persoana in discutie.

Pe de alta parte, unii specialisti au ajuns la concluzia ca acest nume a fost un supranume, respectiv un cognomen pentru Iuda, nume purtat de un personaj prezent in textul biblic, mai cu seama in Noul Testament. Se pare ca acest nume era purtat de doua personaje, iar pentru a nu fi confundati, unul se numea Iuda Tadeul, pe cand celalalt doar Iuda, acesta din urma fiind cel care l-a vandut pe Iisus. Cat despre fenomenul de raspandire, acest nume de persoana a patruns in onomasticonul crestin, devenind calendaristic, ca mai tarziu, sa intre si in spatiul romanesc.

Cu toate acestea, este important de mentionat ca, spre deosebire de alte astfel de nume, Tomi nu a devenit independent. Mai mult decat atat, in ultimele decenii, este din ce in ce mai putin folosit.

Toni – Prenumele de baiat Toni provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la numele de persoana Anton, folosit in onomastica fiecarui popor european in parte. De altminteri, Toni este un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv pentru Anton, ce are originile in Antonius, o forma de origine latineasca. Pentru a stabili semnificatia numelui Toni, trebuie sa ne indreptam atentia spre substantivul comun „anthos”, ce inseamna „floare”. Chiar si asa, unii specialisti sunt de parere ca semnificatia numelui Toni nu este nicidecum „floare”, numai ca ei nu au venit cu o alta ipoteza.

Tony – Onomastica noastra a manifestat, in ultimele decenii, o tendinta cel putin interesanta, si anume aceea de a prelua nume de persoana din tarile apusene, ca mai apoi sa le adapteze. Un exemplu graitor in acest sens este numele Tony, o forma derivata a numelui Anton. Potrivit cercetatorilor lingvisti, aceasta forma din urma provine de la numele de origine latina Antonius, pus in legatura cu substantivul comun „anthos”. Tocmai de aceea spunem ca semnificatia numelui Tony este „floare”.

Traian – Unul dintre cele mai vechi nume de persoana din onomastica noastra, prenumele de baiat Traian provine, dupa cum bine stim, de la supranumele de origine greceasca Traianus, purtat de imparatul Marcus Ulpius Traianus. Acesta avea sa transforme Dacia intr-o provincie romana dupa ce l-a invis pe Decebal. Cu toate acestea, este dificil sa stabilim cu exactitate semnificatia numelui Troian. Una dintre ipoteze sustine ideea potrivit careia prenumele de baiat Traian ar proveni de la substantivul comun „troian”, ce desemna initial un val de pamant ce intarea o fortificatie; ba chiar, din acest material se si ridicau forturile. Aceasta ipoteza este sustinuta si de structura „valul lui Traian”.

Tudor – Prenumele de baiat si, in acelasi timp, numele de familie Tudor este, fara discutie, unul dintre cele mai populare, fiind intalnit cu aceeasi frecventa ca acum un secol. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana provine de la forma de origine greceasca Theodoros, in componenta careia au identificat elementul „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”. Pe langa acest element, in componenta acestui nume, mai regasim si substantivul comun „doron”, cu sensul de „dar”, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Tudor este „dar al lui Dumnezeu”.

Popularizarea numelui Tudor poate fi pusa pe seama semnificatiei sale, acest prenume de baiat intrand in onomasticonul crestin si devenind calendaristic. In spatiul romanesc, numele de persoana in discutie a intrat pe filiera slava. O dovada a popularitatii de care s-a bucurat de-a lungul anilor este si aparitia unor forme precum Theodor, Theodora, Teodor, Teodora, Fodor, Fedora, Fedorel, Toader, Tadat, Tader, Toadea, Toderas, Toderascu, Dica, Dicu, Dores, Dorin, Dorina, Dora etc.

Theodor – Prenumele de baiat Theodor, foarte popular in onomastica noastra contemporana, provine de la numele de persoana Tudor. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest nume de persoana provine, la randul sau, de la forma de origine greceasca Theodoros, in componenta careia au identificat elementul „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”. Pe langa acest element, in componenta acestui nume, mai regasim si substantivul comun „doron”, cu sensul de „dar”, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca semnificatia numelui Theodor este „dar al lui Dumnezeu”. Raspandirea numelui Theodor poate fi pusa pe seama semnificatiei sale, acest prenume de baiat intrand in onomasticonul crestin si devenind calendaristic. In spatiul romanesc, numele de persoana in discutie a intrat pe filiera slava.

Teodor – Prenumele de baiat Teodor este o forma a numelui Theodor, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la forma de origine greceasca Theodoros. In componenta acestui nume de persoana din urma, aceiasi specialisti au identificat  elementul „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”. Mai mult decat atat, in componenta acestui nume, mai regasim si substantivul comun „doron”, cu sensul de „dar”, ceea ce ne determina sa afirmam ca semnificatia numelui Teodor este „dar al lui Dumnezeu”. Raspandirea numelui Teodor poate fi pusa pe seama semnificatiei sale, acest prenume de baiat intrand in onomasticonul crestin si devenind calendaristic. In spatiul romanesc, numele de persoana in discutie a intrat pe filiera slava.

Tudorache – Numele de familie Tudorache este o forma derivata a numelui Tudor, ce s-a format cu ajutorul sufixului „-ache”. Semnificatia numelui Tudorache este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema, intrucat specialistii ne spun ca s-a format din elementele „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”, si „doron”, cu sensul de „dar”. Tocmai de aceea spunem ca numele de familie Tudorache semnifica „dar al lui Dumnezeu”.

Tudose – Numele de persoana Tudose, aproape iesit din uz, are o semnificatie clara pentru vorbitorii de limba romana, cercetatorii lingvisti identificand, in componenta sa, doua elemente destul de des intalnite, atat in onomastica noastra contemporana, cat si in cea greceasca, si anume „theos”, ce inseamna „Dumnezeu”, si „dosis”, de la „doron”, cu sensul de „dar”. In aceste conditii, se poate spune ca semnificatia numelui Tudose este „darul lui Dumnezeu”, acelasi sens avandu-l si numele de persoana Tudor. Ceea ce este de-a dreptul interesant este faptul ca acest nume de persoana, Tudose, desi avea o rezonanta religioasa puternica, nu a fost niciodata prea popular la popoarele europene. In spatiul romanesc, numele in discutie avea sa patrunda pe filiera slava.

Udrea – Numele de familie Udrea provine, potrivit specialistilor, de la forma Adrian, un nume de persoana foarte apreciat si, in acelasi timp, popular in onomastica noastra contemporana. Tocmai de aceea semnificatia numelui Udrea este clara si nu ar trebui sa ne puna absolut nicio problema. De altminteri, aflam ca numele Adrian provine de la forma de origine Hadrianus, ce arata provenienta locala a purtatorului. Asadar, semnificatia numelui Udrea este „de la Hadria”.

Valentin – Popular si deopotriva apreciat aproape la toate popoarele europene, prenumele de baiat Valentin provine de la forma de origine latina Valentinus, nume de persoana ce a devenit cunoscut inca de la inceputurile crestinismului. Cercetatorii lingvisti sunt de parere ca acest prenume de baiat din urma are originile, la randul sau, de la forma Valentis. Pentru a stabili semnificatia numelui Valentin, trebuie sa ne indreptam atentia spre verbul „valere”, ce inseamna „a fi puternic”.

Chiar si asa, trebuie mentionat ca nu aceasta este semnificatia numelui Valentin, prenumele masculin in discutie capatand sensul de „a fi sanatos”. De aici, se poate conclude ca forma de masculin, Valentin, dar si cea de feminin, Valentina, sunt inrudite cu Valeriu si Valeria, nume de persoana iarasi populare la noi. Aceiasi specialisti ne spun ca numele Valentin a patruns in onomastica romaneasca pe filiera greco-slava, chiar daca mult mai plauzibila pare ipoteza potrivit careia acest prenume ar fi intrat in spatiul romanesc prin intermediar latino-catolic.

Valeriu – Cu o traditie indelungata in onomastica noastra, dar si in cea a altor popoare, prenumele de baiat Valeriu provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine latina Valerius (corespondentul feminin este Valeria), nume purtat de cei care locuiau in ginta Valeria. Printre altii, acest nume de persoana a fost purtat de Publius Valerius Publicola, Marius Valerius Maximus Cervinus etc. Pentru a stabili semnificatia numelui Valeriu, trebuie sa ne indreptam atentia spre verbul „valere”, ce inseamna „a fi puternic”. Chiar si asa, nu aceasta este semnificatia numelui Valeriu, acest prenume de baiat capatand mai tarziu semnificatia de „a fi sanatos”. Tocmai de aceea putem spune ca numele Valeriu se inrudeste cu Valentin si Valentina, de altminteri, ca si forma de feminin, Valeria.

Vasile – Unul dintre cele mai populare nume de persoana din onomastica noastra este, fara discutie, Vasile, folosit atat ca prenume de baiat, cat si ca nume de familie. Ani la randul, acest nume a constituit subiectul mai multor lucrari de specialitate, cercetatorii lingvisti lansand o ipoteza cel putin interesanta cu privire la etimologia si semnificatia numelui Vasile. Aflam, astfel, ca acest nume de baiat ar proveni de la forma de origine greceasca Basileios, ce s-ar fi format, la randul sau, de la substantivul comun „basileus”, cu sensul de „rege, conducator”.

De aici, ne amintim si de cuvantul „basilica”, termen utilizat pentru a desemna un lacas sfant impresionant prin dimensiuni. Chiar si asa, este important de mentionat ca formele Basilius si Basilia apartin onomasticii latine, aceste nume de persoana nefiind foarte populare la popoarele europene. Nu la fel statea situatia si in Europa rasariteana, unul incepuse deja sa prinda forma cultul unor sfinti. In spatiul romanesc, de pilda, numele de persoana Vasile avea sa devina extrem de popular, o dovada in acest sens fiind, fara doar si poate, aparitia unor forme precum Vasalie, Silie, Sile, Vasilica, Vasilicu, Vasilcea, Vaii, Vasel, Vasilache, Vasilescu etc.

Victor – Apreciat si deopotriva popular la toate popoarele europene si nu numai, prenumele de baiat Victor are, potrivit cercetatorilor lingvisti, o semnificatie clara, fiind apropiat de substantivul comun „victorie”; chiar si asa, trebuie sa ne indreptam atentia la adjectivul „victorios”, aceasta fiind, de altfel, semnificatia numelui Victor.

Pentru a stabili originea numelui in discutie, este necesar sa privim spre onomastica latina, unde avem forma Victorius, ce provine de la verbul „vinco, vincere”, cu sensul de „a invinge”. De mentionat aici este faptul ca si numele Vincentiu provine de la acest verb de origine latina. Cat despre fenomenul de raspandire al acestui nume, este important sa spunem ca biserica a avut un rol decisiv in aceasta chestiune, numele de persoana Victor devenind popular datorita faptului ca mai multi sfinti si martiri l-au purtat. Corespondentul feminin este Victoria.

Vichi – Prenumele Vichi, folosit drept hipocoristic, respectiv nume diminutiv pentru Victor sau Victoria, are o semnificatie clara, cercetatorii lingvisti apropiind formele de baza de substantivul comun „victorie”; chiar si asa, trebuie sa ne indreptam atentia spre limba latina, unde intalnim verbul „vinco, vincere”, cu sensul de „a invinge”. Un alt aspect demn de mentionat se refera la frecventa acestui nume in onomastica tarilor apusene, prenumele Vichi fiind foarte popular.

Vicky – O alta forma a numelui diminutiv Vichi este Vicky, si acesta din urma provenind de la formele Victor sau Victoria. Fiind folosit pentru ambele prenume, atat pentru cel de baiat, cat si pentru cel de fata, Vicky are o semnificatie clara, provenind, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la numele de persoana Victoria. Se poate spune, asadar, ca semnificatia numelui Vicky este „victorie”, in sprijinul acestei ipoteze venind si existenta, in limba latina, a verbului „vinco, vincere”, cu sensul de „a invinge”.

Vincentiu – Prenumele de baiat Vincentiu, nu foarte popular in onomastica noastra contemporana, provine de la forma de origine latina Vincentius, folosit cu statut de supranume. Semnificatia numelui Vincentiu este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema, cu atat mai mult cu cat aflam ca este inrudit cu prenumele masculin Victor. Astfel, avand in vedere ca numele Vincentiu s-a format de la participiul verbului „vinco, vincere”, se poate spune ca semnificatia sa este „victorie”.

Viorel – Mult mai popular acum cateva decenii, prenumele de baiat Viorel provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la substantivul comun „viorea”, o denumire de floare, fiind inrudit cu numele Viorica si Violeta. Tocmai de aceea semnificatia acestui nume de floare este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema. Important de mentionat este faptul ca popularitatea acestui nume de baiat a inceput sa scada incepand cu anii 1990, cand onomastica noastra a preluat tot mai multe nume din tarile apusene.

Virgil – Prenumele de baiat Virgil, cu o traditie indelungata atat in onomastica noastra, cat si in cea a altor popoare europene, provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma veche de origine romana Vergilius, nume purtat de celebrul Publius Vergilius Maro, considerat cel mai mare poet latin. Pentru a stabili semnificatia numelui Virgil, trebuie sa ne indreptam atentia spre cuvantul de origine latina „virga”, ce inseamna „ramura verde si subtire, nuia, creanga tanara”. De aici, deducem ca semnificatia numelui Virgil este „tanar, mladios”. Aceiasi specialisti pun popularitate numelui de persoana in discutie tocmai de pe aceasta semnificatie; chiar si asa, nu trebuie sa ignoram faptul ca acest prenume de baiat a intrat si in onomasticonul crestin, devenind calendaristic.

Vitalie – Prenumele de baiat Vitalie, folosit doar in anumite regiuni ale tarii, provine de la forma de origina latina Vitalie, ce avea o semnificatie clara pentru romani. Astfel, aflam de la specialisti ca acest nume s-a format de la adjectivul „vital”, ce inseamna „esential, referitor la viata, indispensabil”. Aceiasi cercetatori lingvisti ne spun ca numele de persoana Vitalie s-a format in interiorul onomasticonului crestin, fiind apropiat, in acelasi timp, si de adjectivul „vitalis”, provenind de la „vita”, cu sensul de „viata”.

Vladimir – Prenumele de baiat Vladimir este, potrivit cercetatorilor lingvisti, o forma de origine slava, mult mai popular fiind hipocoristicul, respectiv numele diminutiv Vlad. Pentru a stabili semnificatia numelui Vladimir, trebuie sa ne indreptam atentia spre verbul „vladati”, ce inseamna „a stapani, a conduce, a domni”.

Potrivit unei alte ipoteze, numele de persoana in discutie ar proveni de la forma de origine germanica Walther, ceea ce ne indreptateste sa credem ca semnificatia numelui Vladimir ar putea fi „armata”. Pe de alta parte, nu putem ignora faptul ca aceasta ipoteza din urma ne ajuta sa explicam elementul „-mir”, afland astfel ca poate fi pus in legatura cu „-mer”, de la forma ruseasca Voldimer; in orice caz, stim ca elementul „-mir” are sensul de „pace, lume”.

Vlad – Mult mai popular ca forma Vladimir, prenumele de baiat Vlad este un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv care avea sa devina treptat un nume independent. Semnificatia numelui Vlad nu ar trebui sa ne puna prea multe probleme, chiar daca cercetatorii lingvisti au lansat mai multe ipoteze in acest sens.

Astfel, prima ipoteza sustine ideea potrivit careia numele de persoana in discutie provine de la verbul „vladati”, ce inseamna „a stapani, a conduce, a domni”. Chiar si asa, alti specialisti sunt de parere ca semnificatia numelui Vlad este „armata”, acest prenume de baiat fiind pus in legatura cu forma de origine germanica Walther. Si, pe de alta parte, daca ne indreptam atentia spre forma Vladimir, mai cu seama spre elementul „-mir”, vom spune ca sensul acestuia este „pace, lume”.

Vladut – Prenumele de baiat Vladut, ce a devenit rapid nume independent, este un hipocoristic, respectiv un nume diminutiv pentru Vlad, despre care cercetatorii lingvisti spun ca ar proveni de la verbul „vladati”, ce inseamna „a stapani, a conduce, a domni”. Potrivit unei alte ipoteze, semnificatia numelui Vladut este „armata”, in sprijinul acestei ipoteze venind numele de origine germanica Walther.

Pentru mai multe informatii, citeste Semnificatia numelui Vlad.

Voicu – Intalnit mai degraba ca nume de familie, decat ca prenume de baiat, Voicu provine, potrivit cercetatorilor lingvisti, de la forma de origine slava Voiko, in componenta careia recunoastem elementul „Voi-”, cu sensul de „luptator”. Se poate spune, prin urmare, ca semnificatia numelui Voicu este clara si nu ar trebui sa ne puna nicio problema.

Voinea – Aproape iesit din uz, numele de persoana Voinea are o semnificatie clara, insemnand „calatorie”. Mai aflam, de la aceiasi specialisti, ca acest nume are originile in onomastica slava.

Zaharia – Nu la fel de popular ca acum cateva decenii, numele de persoana Zaharia este o forma de origine ebraica, provenind de la Zekarjah, nume prezent in textul biblic, atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament. Cat in privinta semnificatia numelui Zaharia, trebuie sa mentionam ca forma ebraica s-a format cu ajutorul a doua elemente, si anume „zeker”, ce inseamna „a-si aminti” (de la verbul „zakar”), si „-jah”, cu sensul de „Dumnezeu” (de la Jahve, numele divinitatii). Tocmai de aceea putem spune ca semnificatia numelui Zaharia este „Jahve si-a amintit”. Un aspect interesant legat de acest nume de persoana este faptul ca parintii il alegeau pentru copiii lor in semn de multumire fata de Dumnezeu.

Zamfir – Numele de persoana Zamfir, intalnit mai degraba cu statut de nume de familie, decat ca prenume de baiat, este pus in legatura de catre cercetatorii lingvisti de substantivele comune „samfir” sau „zamfir”, cuvinte vechi pentru „safir”. Dupa cum bine stim, termenul „safir” desemneaza o piatra „pretioasa”. Corespondentul feminin este Zamfira.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.