Mikrogeophagus ramirezi – pestele Ramirez este un peste de apa dulce care are un aspect interesant. Este originar din Venezuela si Columbia, fiind intalnit cu precadere in bazinul fluviului Orinocco. Face parte din familia Cichlidae, genul Geophaginae, fiind unul dintre cei mai apreciati pesti de acvariu din aceasta familie.
Aceasta specie mai este surpanumita si “ciclida fluture”. Numele de “Ramirez” provine de la cel care a descoperit pentru intaia oara aceasta specie – M.V. Ramirez.
Mikrogeophagus ramirezi se intalneste intr-o varietate de culori si forme, care mai de care mai deosebite.
Aspectul pestilor Ramirez difera de la un exemplar la altul in functie de mediul in care traiesc. Exemplarele care traiesc in mediul natural sunt mult mai colorate decat cele din captivitate. Pestii din captivitate sunt uneori injectati cu hormoni pentru intensificarea culorilor, cu toate ca aceasta procedura face ca majoritatea masculilor sa nu se mai poata reproduce pe viitor.
Pestii Ramirez care provin direct din mediul natural sunt cei mai mici. Dimensiunea maxima pe care masculul o poate atinge este de 6,5-7 cm, iar femela este mai mica. Corpul este inalt, iar la maturitate, inotatoarele dorsala si anala sunt rotunjite. Gura este mare, orientata in sus. Dupa cum am spus si anterior, acesti pesti sunt cei mai colorati.
Cea mai raspandita forma a acestui peste este cea voalata. Exemplarele care fac parte din aceasta categorie sunt mai mari, ajungand pana la aproximativ 8 cm. Coloritul este mai putin intens decat cel al exemplarelor salbatice. Datorita faptului ca inotatoarele s-au dezvoltat in exces, atunci cand inoata, pestii par a fi inconjurati de un voal colorat.
Exista si exemplare aurii, aceasta forma fiind denumita xanthocromatica. Aceste exemplare sunt destul de rare. Din punct de vedere coloristic, pornind de la cap, pestele Ramirez ar trebui sa aiba gura de un albastru intens care se continua pana dupa ochi. Capul prezinta linii si pete de aceeasi culoare. Botul este rosu, avand uneori tente portocalii. Corpul prezinta o combinatie inedita de culori; culorile de foc intra in contrast cu o pata neagra care se afla la mijlocul corpului. Doua mici pete negre pot fi observate si intre ochii pestelui Ramirez; uneori aceste pete sunt unite.
Femelele se deosebesc de masculi prin prezenta unei pete de culoare rosie pe abdomen; culoarea acesteia se intensifica in perioada de reproducere. Exemplarul ideal de Ramirez are inotatoarele pectorale transparente, restul fiind frumos colorate in nuante de foc brazdate. Inotatoarele dorsala, anala si caudala prezinta mici puncte de culoare albastra, iar cea dorsala mai este brazdata si de dungi subtiri si negre.
Nu doar pata rosie de pe abdomenul femelelor face diferenta dintre sexe. Masculul are fruntea lata si inotatoarele mai dezvoltate, in special pe cea dorsala.
Foarte multi acvaristi indragesc aceasta specie pentru aspectul deosebit si pentru faptul ca se poate adapta cu usurinta la viata de acvariu. Pestii Ramirez nu sunt chiar foarte usor de intretinut, insa acvaristii intermediari ii vor considera o adevarata provocare. Pestii Ramirez pot devini agresivi fata de exemplarele care fac parte din aceeasi specie, de aceea este de preferat ca acvaristul sa creasca o singura pereche.
Mai mult decat atat, acestia nu se inteleg cu pestii din familia Cyprinidae-lor, fiind agresivi fata de acestia. Acvaristul trebuie sa fie foarte atent in privinta acestor aspecte. Pestele Ramirez este calm si foarte sensibil la stres, de aceea este de preferat ca acvariul sau sa nu fie populat de pesti energici sau nocturni deoarece nu vor putea dormi, iar speranta lor de viata va fi cu siguranta micsorata in aceste conditii.
Acvariul ideal pentru pestii Ramirez trebuie sa contina numeroase plante si ascunzatori, pentru ca simpaticul cuplu va fi vazut adesea in ascunzatori. Temperatura apei din acvariu trebuie sa fie cuprinsa intre 23-27º C; daca temperaturile scad sau cresc viata pestilor poate fi pusa in pericol, fiind foarte sensibili la variatiile de temperatura. Valoarea ph-ului trebuie sa fie cuprinsa intre 6-6,5, iar duritatea apei sa fie cat mai mica. Avand in vedere ca acesti pesti isi petrec majoritatea timpului pe fundul acvariului, este de preferat ca substratul sa fie format din nisip.
Acvaristul trebuie sa acorde o mare atentie alimentatiei pestilor Ramirez. De foarte multe ori, in captivitate, pestii Ramirez pot avea foarte mari probleme de sanatate provocate de o alimentatie precara. Acestia prefera hrana vie, specialistii considerand ca cele mai bune alegeri sunt larvele de Chironomus si Artemia salina. Viermii Tubifex sunt total contraindicati, insa exista acvaristi care nu tin cont de acest aspect si pun viata pestilor Ramirez in pericol. Pot fi hraniti si cu hrana uscata, insa aceasta trebuie sa ajunga pe fundul acvariului.
Reproducerea pestilor Ramirez este dificila in captivitate. Acvaristul isi va da seama ca un cuplu este gata pentru reproducere cand cei doi parteneri vor deveni oarecum violenti si vor incepe sa se lupte. Mai mult decat atat, in aceasta perioada culorile vor fi mult mai intense. Acvaristul trebuie sa observe cu atentie comportamentul pestilor si in cazul in care unul dintre ei este prea speriat va trebui sa il scoata din acvariul special amenajat pentru reproducere.
Daca totul decurge fara mari probleme, cuplul va inceta sa se lupte si va incepe sa curete locurile unde vor fi depuse icrele. Femela le va depune, iar masculul le va fecunda. Spre deosebire de alti membri ai familiei ciclidelor, pestii Ramirez nu isi ingrijesc cu atentie icrele. Abia cand alevinii incep sa inoate anemic prin apa, parintii devin constienti de existenta lor si isi manifesta un oarecare interes fata de ei. Icrele eclozeaza in maxim 72 de ore. Apa in care sunt tinuti alevinii trebuie sa aiba aproximativ 27º C.
Cu toate ca nu sunt foarte usor de intretinut, pestii Ramirez sunt foarte apreciati de catre acvaristi. Nu sunt recomandati celor incepatori, dar sunt potriviti pentru urmatorul nivel. Daca sunt crescuti in conditiile prielnice care imita cat se poate de bine mediul natural, acesti pesti pot avea o speranta de viata de pana la 4 ani.
