Vezi ce au descoperit cercetătorii despre memoria bebelușului

0
344

Memoria bebelusilorDespre memoria bebelusului – toti stim ca experientele timpurii influenteaza dezvoltarea ulterioara a unui micut, insa cat din aceste experiente devin amintiri, la ce varsta un bebe poate sa retina evenimentele din jurul sau? Este inca o intrebare destul de dificila, pentru ca nimeni nu poate sti exact ce gandeste si ce retine bebe, pentru ca acesta nu ne poate spune! Totusi, cercetatorii au facut descoperiri interesante despre amintirile de scurta si de lunga durata, descoperiri cu atat mai fascinante pentru parintii bebelusului.

Memoria bebelusului se dezvolta in primii sai ani de viata – cercetatorii au observat ca, desi un bebe de 1 an nu va forma amintiri pe termen lung – de exemplu, nu isi va aminti la 5 ani de ce s-a intamplat la 1 an, el are destul de dezvoltata memoria pe termen scurt. Mai exact, daca i se prezinta un anumit obiect nou sau o persoana noua, o analizeaza cu atentie si curiozitate, deseori cu anxietate; iar daca i se prezinta acel obiect/persoana din nou, dupa cateva ore, bebe o va recunoaste, o va trata ca pe ceva familiar. Iata de ce bebe va recunoaste pe voi ca parintii sai, datorita expunerii repetate si indelungate – el invata din primele zile de viata ca voi sunteti apropiatii semnificativi, stiind sa va recunoasca dupa miros, voce si de abia apoi dupa aspect (vederea e cel mai putin dezvoltata).

Despre memoria bebelusului:

  • In-utero. Anumite studii in dezvoltarea timpurie a copilului au reusit sa demonstreze ca micutul are dezvoltata intr-o oarecare masura chiar in-utero, inaintea nasterii, memoria de scurta durata! Se pare ca memoria incepe sa se dezvolte de-a lungul trimestrului trei al sarcinii. Cercetatorii au familiarizat fatul cu o combinatie anume de sunete si vibratii, pe care fatul a inceput sa o recunoasca; iar atunci cand sunetele sau miscarile erau diferite, noi, fatul nu le mai recunoastea, comportandu-se diferit, mai agitat si mai activ decat atunci cand era expus stimulilor deja familiari si deci memorati (aceasta daca expunerile erau pe perioade scurte – de cateva ore).
  • Nou-nascutii. Un nou-nascut (bebe in prima luna de viata) poate sa recunoasca anumite sunete pe care le auzise din uter, ceea ce arata ca expunerea repetata si frecventa la anumiti stimuli – aici, anumite sunete – este transformata in memorie. Nou-nascutul recunoaste si reactioneaza pozitiv la vocea mamei sale, a tatalui sau si la alte sunete – precum muzica pe care mamica sa o asculta des in timpul sarcinii. Doar in cateva zile, el va recunoaste si fizionomia mamei sale, putand sa o identifice dintr-o multime.
  • Infantul – primul an de viata. Memoria bebelusului continua sa se dezvolte, bebe putand spre sfarsitul primului an de viata sa recunoasca si sa reactioneze pozitiv la persoane sau locuri familiare, pe care le-a vazut des. Nu mai este nevoie de expunerea repetata si frecventa la stimuli, ci bebe poate sa recunoasca o persoana, loc sau obiect chiar daca nu il mai vede cateva saptamani. S-a observat, de exemplu, ca micutul recunoaste casa bunicilor si persoanele acestora, chiar daca nu i-a mai vazut si nu mai fost acolo de cateva saptamani (in timp ce fata de un strain devine agitat, iritat). Pe la un an, atat memoria bebelusului, cat si achizitionarea si invatarea limbajului sunt in plina dezvoltare – el incepe si sa asocieze imagini, locuri, persoane, obiecte cu termenii corespondenti. Insa nu va forma amintiri de durata despre experientele sale personale.
  • Amintirile bebelusuluiBebe de 2 ani. Desi majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca la 2 ani amintirile inca nu sunt stocate permanent, asadar ca ele nu rezista pe termen lung, bebe va incepe sa isi aminteasca nu numai persoane si locuri, ci si experiente. El isi va aminti cum a fost saptamana trecuta in parc, la bunici etc..
Citește și:  Contribuie corect la dezvoltarea bebelusului tău până la vârsta de 1 an

Despre memoria de lunga durata a bebelusului:

Ce ati citit mai sus se refera doar la memoria de scurta durata: bebe isi va recunoaste bunicii chiar daca nu i-a mai vazut de cateva saptamani; insa el nu isi va aminti la 5 ani (de exemplu) cum a fost el la bunici la 2 ani si acestia i-au dat o jucarie! Memoriile bebelusului sunt stocate pe termen scurt si nu raman salvate cand acesta va creste – ele nu sunt permanente.

Asadar, prima amintire a lui bebe va fi, cel mai probabil, de la varsta aproximativa de trei ani. Cei care spun ca isi amintesc lucruri dinainte de aceasta varsta – de exemplu, cei care zic ca isi amintesc prima lor zi de nastere si-au format de fapt ulterior aceste amintiri „artificiale”, bazandu-se pe povestirile despre acea zi si eventual pe fotografii. Vazand o poza de cand aveai un an, parca iti spui „imi amintesc jucaria si patutul acesta”, insa iti creezi de fapt singur, inconstient, aceasta amintire – cel putin, aceasta este cea mai sigura explicatie a prezentei amintirilor timpurii, mai devreme de 3 ani.

Nu uitati: desi cel mai sigur este ca pana la trei ani memoria bebelusului nu poate stoca permanent amintirile, aceasta nu inseamna deloc ca evenimentele din jur nu il influenteaza, ca este „imun” la ceea ce se intampla in jurul sau! Nu ganditi „oricum nu isi va aminti”, caci orice experienta timpurie (in special cele negative – de exemplu, parintii certandu-se in apropierea sa) il influenteaza pe micut, indiferent daca are 1 an sau 3! Puteti, ca parinti, sa stimulati si voi memoria bebelusului prin simple jocuri – de exemplu, ascunzand o jucarie in timp ce micutul va vede, distragandu-i apoi atentia cu altceva si cerandu-i dupa ceva timp (incepeti cu minute, apoi cu ore) sa gaseasca jucaria ascunsa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.