Cand se vorbeste despre mama perfecta, cel mai important aspect care trebuie luat in considerare este suportul emotional. Chiar daca se indeplinesc la perfectie nevoile de baza cu privire la ingrijirea practica si la conditiile materiale de trai, copilul are nevoie de un mediu afectiv si sigur, in care sa se poata dezvolta liber si isi poate exprima emotiile. Mama este figura afectiva, cea care ofera caldura sufleteasca si iubire, mai ales in conditiile in care unii tati sunt fie prea autoritari, fie neimplicati in cresterea copiilor.
Este in natura mamei – cel putin asa se presupune – sa fie personajul afectiv in cadrul familial, cel care ii pune pe ceilalti deasupra nevoilor personale. Mama perfecta, astfel, trebuie sa isi iubeasca copiii mai mult decat pe orice altceva, sa ii puna pe primul loc si sa le arate constant acestora cat de importanti sunt. Un copil care nu se bucura de afectiune va avea el insusi probleme in a-si exprima emotiile si in a trai sentimente sincere si afectuoase pentru alte persoane.
Daca tatal este de obicei cel care impune reguli si stabileste limite si sanctiuni, o mama perfecta trebuie sa fie cea care sta si ii explica copilului necesitatea acestor reguli, de ce ele exista si de ce uneori parintii sunt nevoiti sa se poarte mai aspru cu el – pentru binele sau! O comunicare mama-copil este esentiala in dezvoltarea armonioasa a acestuia, iar o comunicare adecvata nu poate fi facuta in lipsa respectului. Astfel, mama nu trebuie sa isi trateze copilul condescendent, in stilul “stim noi de ce este mai bine”, ci sa ii acorde respect, sa porneasca de la premisa ca cel mic este capabil sa inteleaga regulile, odata explicate.
S-a mai vorbit in alte articole de pe site despre cum unii parinti reusesc sa isi faca copilul sa se simta ca un animal de companie, neimportant, neintrebat asupra deciziilor si neimplicat in acestea. Oricat de micut este el, trebuie facut sa se simta ca conteaza in luarea unor decizii, cu atat mai mult cu cat acestea afecteaza intreaga viata familiala! Astfel, o mama perfecta nu va uita niciodata cele doua coordonate esentiale (in afara de iubire): comunicare si respect!
Se poate vorbi si despre o alta calitate pe care trebuie sa o posede o mama perfecta: intuitia, calitatea de a sti instinctiv de ce are nevoie copilul, ce simte el si ce se poate face in ajutorul sau. In multe relatii mama-copil, cand apare o problema, mama pare a avea un al saselea simt care ii semnaleaza ca ceva nu este in regula! Aceasta intuitie vine si din faimoasa intuitie feminina, dar mai ales din empatia existenta intre mama si copilul ei, din intimitatea acestei relatii atat de naturale.
A propos de comunicare si intuitie, mai ales atunci cand copilul creste si trece prin anumite schimbari care ii pot provoca temeri (incepe scoala, trece la o alta etapa a invatamantului, schimba scoala, mutatul in alt oras, se indragosteste), mama trebuie sa fie capabila sa prevada aceste mici dileme din viata copilului sau si sa il pregateasca pe acesta sa le infrunte. Cum? Si sfaturile sunt bune, dar ce inteleg copiii cel mai bine si functioneaza este propriul exemplu: tot ceea ce o mama trebuie sa faca pentru a-l face pe copil sa se simta mai bine este sa ii povesteasca acestuia ca si ea a fost la randul sau in situatia lui!
Pentru a fi o mama perfecta, esential este sa fi fost pregatita pentru o asemenea responsabilitate si rol. Mama nu trebuie sa considere ca a avea si ingriji un copil este un sacrificiu, ci trebuie sa o considere o implinire personala a menirii ei. Copilul trebuie privit ca pe un dar, nu ca pe un “accident” – chiar daca nu fusese programata venirea sa pe lume (destinul poate stie mai bine)! Astfel, cel mai bine ar fi ca o tanara sa isi realizeze pe plan personal si profesional asteptarile inainte de a deveni mama.
Legat de aceasta, important pentru o mama este sa fie in stare sa realizeze un echilibru intre viata sa profesionala si viata sa familiala! Desi in primii ani de viata ai bebelusului acest lucru este dificil – daca nu imposibil – dupa ce acesta creste, mama nu trebuie sa uite de aspiratiile sale profesionale. Ea se poate reintegra fara probleme prea mari in campul vietii profesionale pentru a-si indeplini aspiratiile. Putine femei se multumesc cu realizarile din viata familiala, ele au nevoie sa fie recunoscute si pe plan profesional sau au nevoie pur si simplu si de o activitate in afara cadrului familial. Neimplinirile si insatisfactiile cauzate de o neindeplinire a aspiratiilor profesionale afecteaza grav persoana si face dificil rolul sau de mama perfecta!
O alta idee: o mama perfecta trebuie sa reuseasca – asta dupa ce se obisnuieste cu rolul sau de parinte – sa creeze un echilibru (desi precar) intre indatoririle sale ca parinte si timpul sau liber! Acesta poate fi realizat prin intermediul ajutorului sotului, al parintilor sau prin angajarea unei bone. O perioada in care mama sa aiba timp doar pentru ea insasi este esentiala, impiedica aparitia unei oboseli acumulate in timp care se poate transforma in epuizare totala. O mama odihnita si care a avut timp pentru ea si pentru activitatile preferate este mai implicata, mai relaxata, mai deschisa in relatia ei cu copilul! Oricat de important este copilul, nu trebuie sa acapareze toata fiinta mamei!
O mama perfecta nu trebuie vreodata sa uite de rolul sau de sotie: oricat de mult isi iubeste copilul si doreste sa ii ofere orice si totul, ea trebuie sa isi aminteasca de celalalta persoana importanta a familiei: sotul ei! Asta pentru sanatatea relatiei conjugale, dar si pentru dezvoltarea copilului: acesta are nevoie sa vada un model armonios de cuplu, trebuie sa ii vada pe mama si pe tata fericiti impreuna, pentru a se simti intr-un mediu sigur si afectiv. O relatie intre parinti distanta sau tensionata il afecteaza si pe el, chiar daca nu direct.
In sfarsit, calitatile esentiale pentru a fi o mama perfecta se pot rezuma: a arata iubire si afectiune, a oferi sprijin chiar daca nu este cerut explicit de catre copil, a prevedea dificultatile pe care s-ar putea sa le intampine in anumite perioade (de exemplu, cand incepe scoala) si a-l pregati pe copil sa infrunte aceste dificultati, a se dedica copilului – dar nu pana intr-atat incat sa uite de ea insasi si de sotul ei!
Se poate trage o singura concluzie: o mama perfecta este o mama fericita!
