Istoria invitațiilor de nuntă – cartea de vizită a mirelui și a miresei

0
349

V-ati intrebat vreodata care este istoria invitatiilor de nunta? Cum faceau oamenii in trecut sa anunte nunta unui cuplu? Cum aratau invitatiile si cum erau create? Cititi in continuare pentru a descoperi cateva lucruri interesante despre cum au evoluat invitatiile de nunta de-a lungul timpului. Cu acest prilej s-ar putea sa descoperi ceva care sa te inspire in crearea invitatiilor pentru propria nunta.

Exista cazuri documentate despre gasirea unor invitatii de nunta in pesteri, insa pana la inceputul anilor 1700, invitatiile la nunta erau facute de obicei sub forma verbala. De fapt, aceste invitatii erau de obicei strigate in gura mare. Daca cineva auzea invitatia, era liber sa participe la nunta, exceptie facand cazul in care existau neintelegeri intre familii. De obicei invitatiile de nunta erau anuntate de trambitasul orasului. De ce nu erau invitatiile scrise? Raspunsul este unul extrem de simplu. In acele vremuri, majoritatea oamenilor pur si simplu nu stiau sa citeasca, de aceea invitatiile trebuiau sa fie anuntate pe cale verbala. Desigur, acest lucru nu se aplica si familiilor instarite sau celor de vita regala. Calugarii erau faimosi pentru scrisul de mana deosebit de frumos. Caligrafia acestora era foarte apreciata, si adeseori erau insarcinati cu realizarea invitatiilor de nunta de catre cei care isi permiteau sa-i plateasca. Multe din familiile instarite cereau sa le fie adaugat si blazonul familiei pe invitatia de nunta. Blazonul servea si drept modalitate de indentificare a familiei de catre cei care erau practic analfabeti.

Invitatie-de-nunta-gravata-297x300.jpgProbabil ati vazut bucata de hartie delicata care este plasata de obicei in interiorul unei invitatii de nunta, dar ceea ce probabil multi dintre voi nu stiti este rolul acesteia. Istoria din spatele acestei bucati de hartie este una destul de interesanta. Gravarea placutelor de metal a fost inventata prin anii 1600. Deoarece gravura se putea manji cu usurinta, pe placuta se punea o bucata de hartie pentru a preveni acest lucru. Acest obicei a fost pur si simplu transmis mai departe pentru a pastra imprimarea delicata de pe invitatiile de nunta, iar astazi acea bucata de hartie continua sa fie utilizata in mod obisnuit.

Citește și:  Jocuri distractive care vor înfrumuseța petrecerea pentru viitorii miri

De ce atatea plicuri? De ce invitatiile de nunta sunt trimise in doua plicuri? Nu este suficienta folosirea unui singur plic? Si de aceasta data, obiceiul are o istorie mai veche. Inainte de secolul 20, serviciul postal nu era foarte de incredere. De fapt, acesta era aproape inexistent in unele zone. Singura modalitate garantata de a livra invitatiile de nunta era inmanarea acestora de catre un servitor sau un curier privat. Intrucat multe din aceste livrari se realizau cu ajutorul cailor, exista sansa ca plicul sa nu ajunga la destinatar in cele mai bune conditii. Prin urmare, a fost conceput plicul dublu. Odata ajuns la destinatie, curierul inmana plicul majordomului sau slujitoarei, care apoi scotea plicul exterior si ducea stapanilor casei invitatia in plicul interior.

Deoarece o nunta locala putea fi considerata a fi evenimentul social al anului, uneori familiile doreau sa limiteze numarul de oaspeti, asigurandu-se ca persoanele nedorite nu ar fi participat. In acest caz, in plicurile cu invitatii erau incluse carduri care trebuiau prezentate gazdei la sosirea la ceremonie. Pentru acele familii care vroiau sa fie foarte organizate, se alocau numere invitatilor, numere care erau scrise pe cardurile din plicurile cu invitatii. Dupa cum probabil v-ati dat seama, multe din obiceiurile legate de invitatiile de nunta care isi au originea in vremurile timpurii, inca se aplica si in ziua de azi. Desi textele s-au schimbat, iar formalitatile s-au atenuat oarecum, ideea principala a ramas.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.