Cat de puternica este influenta parintilor tai asupra stilului parental adoptat in propria ta familie? Cat de decisive sunt modul de educatie si de disciplina si relatiile din familia de origine in formarea stilului parental in propria ta familie? Copilaria si relatia ta cu parintii au avut un efect asupra rolului tau de parinte, asupra relatiei tale cu proprii copii?
Deseori, stilurile parentale sunt formate sub influenta stilului de relationare si educare al parintilor din familia de origine – parintii adopta acelasi stil ca si proprii lor parinti sau, dimpotriva, un stil radical opus. Mai simplu spus, parintii incearca sa faca lucrurile la fel ca si parintii lor sau intr-un fel diferit, perceput ca fiind mai adecvat si mai bun pentru copil.
V-ati gandit vreodata la reala influenta a parintilor vostri asupra propriului stil parental adoptat, asupra felului in care priviti rolul de parinte, in care abordati relatia voastra cu copilul, in care percepeti cresterea si educarea propriului copil? In ce masura v-au influentat relatiile cu proprii vostri parinti din copilarie si tinerete? In ce masura va straduiti acum, ca parinti, sa fiti la fel de buni sau, dimpotriva, sa nu fiti la fel de rai ca parintii vostri?
Experientele de familie din copilarie, modul in care ati fost crescuti si educati, modul in care ati relationat cu parintii vostri, acestea v-au influentat, vizibil sau nu, stilul parental adoptat in relatia cu copiii vostri. Ca parinti, ati fost, vrand, nevrand, formati si influentati de propria familie si de experientele din copilarie.
Influenta parintilor asupra propriului stil parental – cand va straduiti sa fiti parinti la fel de buni
Parintii incearca sa imite stilul parental al propriilor lor parinti atunci cand au trait o copilarie fericita, in siguranta, intr-un mediu familial stabil si echilibrat. Ei doresc sa fie pentru copiii lor la fel cum au fost parintii lor pentru ei. O copilarie fericita si iubirea pentru parinti ii face sa isi doreasca aceeasi experienta pentru copiii lor.
Insa nu numai in acest caz stilul parental e influentat de parintii parintilor: uneori, un parinte isi compara copilul cu el insusi la varsta sa, luand decizii pe baza a ceea ce cunoaste, pe baza experientei sale: „ la varsta ta, parintii mei imi cereau sa…/nu ma lasau sa…”. In situatii in care nu stiu exact cum sa actioneze, ei se pot gandi la o situatie similara din copilaria lor, pentru a gasi un reper, un ghid. Insa a-ti compara copilul cu tine insati si a te ghida in actiunile tale ca parinte dupa actiunile propriilor tai parinti nu este intotdeauna cea mai buna cale!
Intr-adevar, poate fi util sa te pui in locul copilului si sa te gandesti „ce as vrea eu, ca copil, sa faca mama sau tatal meu?”, dar nu si sa te bazezi in deciziile pe care le iei ca parinte pe deciziile parintilor tai. Stilul parental propriu nu trebuie sa fie o imitatie a stilului parintilor tai! Fiecare parinte trebuie sa isi formeze propriul stil: la urma urmei, nu esti ca parintii tai, iar copilul nu este cum erai tu la varsta sa, si nici relatiile nu sunt la fel. Fiecare parinte trebuie sa isi permita sa faca greseli si sa invete pe parcurs cum sa relationeze cu copilul: a urma niste standarde impuse, a incerca sa fii la fel cum erau parintii tai, este un mod rigid de a privi rolul de parinte.
Influenta parintilor asupra propriului stil parental – cand va straduiti sa nu fiti cum erau parintii vostri
Cel mai des, insa, un parinte va dori sa nu fie la fel ca parintii sai, sa evite greselile acestora si sa fie mai priceput in rolul sau. Relatia dintre parinti si copii a lasat de dorit, iar parintele vrea sa aiba cu copilul sau o relatie mai buna, vrea sa nu fie pentru copil ceea ce erau parintii sai pentru el la varste mici. Parintii pun accent pe a actiona diferit de proprii lor parinti – iar aceasta devine un scop foarte important: „orice, doar sa nu fiu ca mama mea/tatal meu”.
Cand propria voastra relatie cu parintii de-a lungul copilariei a fost rigida, inchisa, rece, conflictuala, va veti stradui sa nu le repetati greselile, sa fiti un alt fel de parinti pentru copilul vostru. Ceea ce poate fi bine, atat timp cat aceasta dorinta de a fi diferiti nu va domina in fiecare actiune ca parinti. Doar pentru ca parintii vostri au fost prea autoritari si stricti, aceasta nu inseamna ca, din nevoia de a sti ca sunteti altfel, trebuie sa deveniti niste parinti ultra-permisivi, ce permit orice. Scapati de ideea „ma transform in mama/tata” – parintele isi formeaza propriul stil care, desi influentat de experientele sale ca copil, poate fi unul personal si echilibrat.
Vorbind despre influenta parintilor in formarea propriului stil parental: persoana care sunteti azi, ca om, partener de viata si parinte, a fost formata sub influenta majora a familiei de origine; la fel cum copilul vostru, ca adult, va fi influentat de relatia sa cu voi. Nu se poate nega influenta aceasta, inclusiv in stilul parental adoptat, in ce fel de parinti sunteti. Ganditi-va, insa, ca aveti libertatea de a va crea un stil personal, punand mai mult accent pe ce fel de relatie doriti sa aveti cu copilul vostru si pe ce principii de baza aveti – si mult mai putin accent pe dorinta de a fi la fel sau de a fi diferiti de parintii vostri…
