Ce diferente intre fete si baieti exista in dezvoltarea lor psiho-sociala si de unde apar aceste diferente reale: sunt ele mostenire de la Mama natura sau sunt aparute sub influenta experientelor de viata diferite si a stereotipurilor de gen?
Este vorba de clasica dezbatere intre cei care sustin rolul major al trasaturilor mostenite, innascute (biologi, psihologi) si cei care sustin rolul major al influentelor sociale (stiintele sociale). Dezbaterea devine la un anumit punct sterila: deoarece ambele variante isi joaca rolul lor important in aparitia diferentelor dintre fete si baieti: unele sunt naturale, innascute, altele sunt aparute sau intarite prin influente sociale, prin modurile diferite de a creste fetele si baietii si experientele diferite de viata. A inclina doar spre una din explicatii ne face sa omitem rolul important jucat de catre cealalta.
Ce diferente intre fete si baieti exista
Vorbe vs. actiuni. Pe un ton oarecum glumet, nu este deloc surprinzator faptul ca fetele incep sa vorbeasca mai rapid in dezvoltarea lor decat baietii si ca vorbesc mai mult decat acestia!! Aceasta in timp ce baietii prefera actiunile – sunt centrati pe fapte. Diferenta merge spre una mai profunda: atat in copilarie, cat si la varsta adulta, persoanele de sex feminin valorizeaza si se centreaza asupra relatiilor cu altii, in timp ce persoanele de sex masculin valorizeaza si se centreaza pe ceea ce fac, ce reusesc, pe actiune.
Emotii. Plecand de la constatarea de mai sus, nu este de mirare faptul ca fetele inteleg emotiile mult mai usor si comunica mai bine cu ceilalti de la varste foarte mici. O fetita nou-nascuta prefera contactul ochi-in-ochi, va imita rapid expresiile faciale si va invata ce emotii transmite o anumita expresie. Baietii sunt mai indiferenti fata de contactul ochi-in-ochi si fata de expresii faciale si prefera sa se uite la ceva actiune (lucruri miscandu-se)! Fetele par mult mai empatice, capabile sa inteleaga emotiile traite de cei din jurul lor – in timp ce baietii sunt oarecum mai centrati pe sine, pe propriile emotii si nu pe ale altora.
Si exprimarea emotiilor este diferita: in timp ce fetele isi exprima intens emotiile, baietii par mai putin emotionali, aceasta la varste mai mari (ca bebelusi, baietii sunt des mai agitati). Insa doar la suprafata: deoarece este clar ca si baietii simt la fel de intens emotiile, numai ca pe masura ce cresc, se invata sa nu si le exteriorizeze la fel (ei invata, cand cresc, sa nu se manifeste in public emotional, deoarece „nu se cade” sau nu este „barbatesc”).
Comunicarea. Pornind de la ceea ce s-a spus, una din diferentele dintre fete si baieti interesante pentru un parinte se refera la modul adecvat cu care se poate comunica bine cu un copil. O fata are tendinta atat sa vorbeasca, cat si sa asculte – comunicarea este esentiala deoarece relationarea este esentiala. Un baiat, in schimb, se plictiseste mai rapid de atatea vorbe, isi pierde interesul, fiind mult mai usor de comunicat cu el prin actiuni concrete. Simplu spus, o fetita poate fi responsiva la lungi explicatii verbale, in timp ce un baiat raspunde mai bine la actiuni si explicatii cat mai concise. Diferenta se poate rezuma la abstract-concret.
Abilitati cognitive. Desi se exagereaza aceasta diferenta intre fete si baieti, ea are, totusi, partea sa de adevar: baietii isi dezvolta preponderent o gandire logica, concreta, in timp ce fetele isi dezvolta preponderent o gandire intuitiva, abstracta. Baietii, de la varste mici, sunt interesati de miscare si de vizualizare spatiala – in timp ce fetele se centreaza pe relationare. Mai mult, la varsta scolara, in medie, baietii se descurca cu materiile logice precum matematica, fetele cu cele creative, precum literatura (aceasta fiind doar o medie si in nici un caz o regula!).
Modul de relationare cu alti copii. Baietii, de la varste mici, tind sa prefere activitatile energice si competitive, in timp ce fetele abordeaza mai des activitati „pasnice”, cooperante. Jocurile preferate de catre copii ne arata aceasta cel mai clar: baietii se joaca de cele mai multe ori doar cu alti baieti, intrand in competitie si fiind cat mai activi; iar fetele se joaca cu alte fete, cooperand si punand accent pe comunicare.
Activ vs. pasiv. Desi fetele au mai rapid in dezvoltarea lor miscari coordonate, baietii le intrec pe masura ce cresc, prin coordonare, dar mai ales prin forta. Baietii tind sa prefere activitati cat mai energice, fetele fiind oarecum mai pasive – ele adopta mai des jocuri mai putin active (cel putin din punct de vedere fizic).
Grup mare vs. grup mic. In timp ce baietii vor dori sa faca parte dintr-un grup mai mare de copii, unde interactiunea se bazeaza pe actiune si nu comunicare profunda, fetele isi creeaza grupuri mai restranse, in care comunicarea primeaza.
Agresivitate. Din cauza nivelului de testosteron, baietii au o agresivitate innascuta mai ridicata, agresivitate ce a fost numita instinct dominator si dorinta de putere. Baietii tind sa devina mai des agresivi pentru a se impune in grupul de covarstnici, pentru a obtine ce doresc sau a se apara (sau a apara o posesiune), ca reactie la emotii negative; de asemenea, in afara de instinctul innascut, baietii invata comportamente agresive mai usor prin contagiune (in grup, in special in cadrul sporturilor competitive) si prin imitare (baietii isi aleg ca model eroi agresivi, fetitele au in general ca model eroine seducatoare).
Perceperea riscului. Baietii par a fi mai indiferenti fata de riscul unei actiuni – ei actioneaza fara a evalua riscurile existente; fetele, in schimb, tind sa evalueze consecintele actiunilor lor si sa actioneze precaut (de aceea, parintii unei fete vor obloji mult mai rar ranile copilului decat cei ai unui baiat – din nou, nu este o regula, caci toate aceste diferente se refera la o medie).
Acestea sunt cateva dintre diferentele dintre fete si baieti interesante pentru parinti – ele nu sunt o regula, insa sunt in medie conforme realitatii. Desi unele tendinte diferite – precum inclinarea spre relationare a fetelor si inclinarea spre actiune a baietilor – sunt cel mai sigur innascute si modul de a creste copilul isi are un cuvant major de spus. Parintii ce adopta in educatie stereotipurile de gen (fete-papusi, baieti-masinute; fete-rochite roz, baieti-pantaloni albastri; fete-sarcini casnice, baieti-sarcini „barbatesti”) contribuie la aceasta separatie, care dintr-una naturala si nu foarte adanca devine artificiala si profunda.
Ca o ultima idee, ca parinti, este bine sa nu puneti accent prea mare pe aceste diferente fete-baieti, in special sa nu ii tratati diferit in mod vizibil: nu acordati mai multa atentie si dragalasenie fetitei, in timp ce pe baiat il tratati mai sever, pentru a „deveni barbat”! Ambii copii au nevoie de atentie si afectiune si chiar daca raspund diferit, nevoia este aceeasi! Nu cereti doar de la fetita sa ajute in casa cu sarcini casnice. Nu le cumparati doar jucarii si jocuri clar diferentiate pe sexe. Nu faceti din diferenta intre sexe o prapastie!
