Orice parinte isi cunoaste, bineinteles, copilul, insa cate stiti cu adevarat despre copii in general – in afara de faptul ca odata cu fericire, aduc o groaza de responsabilitati in viata voastra?! Cat de bine il cunosti de fapt si cat de bine poti comunica cu el? Esti un parinte la fel de bun pe cat ai dori sa fii?
Copiii simt nevoia de a fi implicati
Cand este vorba despre o schimbare majora sau cand este vorba doar de mici decizii, cei mici simt si ei nevoia de a fi cu adevarat parte din familie! Asa este ca aveti obiceiul sa luati decizii in cuplu, comunicandu-le apoi copiilor? Ei bine, aceasta ii face sa se simta oarecum lasati pe din afara si inutili! Nu sugeram sa va luati deciziile mari in functie de dorinta copilului, insa vorbiti cu el, intrebati-l ce parere are, faceti-l sa se simta important.
Chiar daca este vorba despre ce culoare veti varui casa… Chiar daca este vorba despre mutarea intr-un alt oras… Orice decizie, cu atat mai mult cele importante, ce schimba viata in familie, trebuie intai discutata si impreuna cu copiii. Nu ii anuntati doar ca „mami si tati s-au hotarat sa…”. Vi se poate parea un sfat ciudat, insa ii faceti un mare bine copilului aratandu-i ca va intereseaza si va pasa si de opinia lui.
Copiii sunt foarte perceptivi
Aveti tendinta sa credeti ca este micut, naiv si nu isi da seama de multe lucruri? Gresit – ce trebuie sa stiti despre copii: poate sunt naivi, poate sunt egoisti, dar simt si percep cu o intuitie exraordinara ceea ce se petrece intre parinti si in familie in general. De aceea nu este bine sa ii ascundeti lucruri importante. De exemplu, daca aveti probleme conjugale, puteti fi siguri ca cel mic simte tensiunea din jur, care il afecteaza cu atat mai mult cu cat nu si-o poate explica.
Chiar daca il feriti de a va auzi certandu-va, el va simte si stie prea bine ca ceva este schimbat. Asadar, incercati sa fiti sinceri cu copiii vostri – asta nu inseamna sa il implicati in certurile voastre, insa sa ii spuneti ca „mami si tati au avut o cearta si suntem putin suparati”. Macar se va simti mai linistit stiind despre ce este vorba. Esentialul este ca nu veti putea ascunde o problema mai serioasa mult timp de catre copil si cu cat el simte, percepe in aer ceva, dar nu stie despre ce e vorba, cu atat il afecteaza mai mult.
Copiii au nevoie de parinti, nu de prieteni!
In ultima vreme, consilierii, psihologii militeaza pentru o educatie deschisa, comunicativa, fara pedepse! Foarte bine – insa a nu se intelege gresit! Copilul nu are nevoie de un prieten cu care sa vorbeasca si sa se joace mereu – pentru aceasta sunt fratii si ceilalti copii. El are nevoie si de prezenta impunatoare a unui adult care stie sa se faca ascultat. Asa ca a fi mereu intelegator, amabil, placut, deschis si a-l lasa sa faca ce vrea este la fel de riscant cu a fi un parinte dominator si aspru. Este, logic, dificil de gasit un echilibru – insa trebuie sa incercati cu orice pret.
Vorbiti cu copilul, dar nu uitati ca ii sunteti parinti si ca aveti, totusi, dreptul sa ii impuneti reguli si chiar sa pedepsiti cateodata. Important este sa stabiliti limite de comportament, reguli si urmari ale incalcarii acestora de la inceput, cand copilul este un scump pe care niciodata nu l-ai certa! Oricat de scump este, nu il rasfata in exces si nu il lasa sa faca orice ii trece prin capusor! Daca ii arati clar ce limite are, va fi apoi mai usor sa te impui.
Copiii simt nevoia de apreciere
Si prin apreciere, nu ne referim la a-i darui o bombonica cand face ceva bine! Sigur, recompensele sunt si ele utile si bune. Insa exista parinti care se simt atat de vinovati pentru ca nu sunt mai prezenti in viata copilului lor, incat isi recupereaza, isi compenseaza aceasta lipsa prin daruri. Copilul vrea sa stea cu tine si tu ai treaba – ii cumperi o jucarie si ii trece! Nu asa – chiar daca pe moment, supararea se risipeste si micutul este fericit de noua lui jucarioara. Trebuie sa fiti cat mai prezenti in viata celui mic, sa ii consolidati increderea in sine, sa aratati cat de mult il apreciati prin vorbe.
Si sa va aratati cu adevarat interesati de viata lui – chiar daca nu vi se pare nimic interesant cand va povesteste ziua lui! Timpul petrecut impreuna cu copiii – macar cateva ore in wekenduri este esential. La fel este si comunicarea adevarata – a asculta si a raspunde. Nu este de ajuns ca stati cu el in fata TV-ului – fiti parinti implicati. Asta in special pentru tati – care tind sa fie mai mult absenti – nu sunteti tati doar pentru a controla si pedepsi, ci pentru a oferi un model si protectie, stabilitate emotionala. Ceea ce nu puteti face decat petrecand timp cu copilul vostru.
Copiii trebuie sa ramana copii!
Da, este bine sa le stabiliti, cand cresc marisori, anumite sarcini in casa: dusul gunoiului, spalatul vaselor, facut curat in propria camera. Insa nu incarcati programul copilului cu sarcini domestice, apoi teme de acasa – unde mai este timp ca el sa se joace? In plus, este o moda ca micutii sa fie inscrisi la diferite cursuri: gimnastica, dans, diverse sporturi, lectura, limbi straine, instrumente muzicale… Este bine ca micutul sa mearga la un astfel de curs – pentru ca acolo interactioneaza cu alti copii si dobandeste noi abilitati. Insa doar daca EL vrea aceasta!
Daca vedeti ca nu prezinta absolut nici un interes si o face doar pentru ca voi sa fiti mandri, spuneti-i ca este alegerea lui si nu il fortati. Nu este atat de important sa dobandeasca abilitati impresionante la varste mici – ci sa fie fericit si sa aiba o copilarie adevarata. Nu il suprasolicitati cu diferite cursuri care vi se par voua atractive – poate ca el vrea doar sa se joace. In plus, cateva cursuri nu va garanteaza ca va fi un geniu – dimpotriva, il pot face sa acumuleze repulsie fata de invatat. Asadar, lasati-va copilul sa ramana copil!
