Nu exista instructiuni care sa iti explice cum sa fii o mama buna! Nu exista vreun curs magic, nu exista o carte cu reguli de aur.. Insa exista anumite lucruri de care o mama buna, o mama implicata nu trebuie sa uite.
Arata-i ca il iubesti!
Spune-i si arata-i copilului ca il iubesti, prin cuvinte, prin gesturi de afectiune. Nu merge pe tiparul „stie ca il iubesc, doar sunt mama sa”; copilul are nevoie sa auda si sa vada aceasta. Indiferenta parintilor – reala sau doar perceputa de un copil ce se simte ignorat – este printre cele mai mari rele! Ii arati ca il iubesti si ca este important pentru tine acordandu-i atentie, acordandu-i timp, acordand interes copilului si vietii sale.
Uneori, tindem sa nu luam prea in serios un copil, sa nu fim prea atenti la ce incearca el sa exprime, gandind „ce stie el, e doar un copil”! Este doar un copil si are deci mai mare nevoie sa se simta luat in seama, sa se simta ascultat cu adevarat, sa simta ca parintii sai sunt interesati de ceea ce are de spus! Un copil nu are nevoie doar sa se joace, ci si sa isi comunice emotiile, sa fie ascultat.
Fii deschisa, sincera si accesibila
De aici, de la nevoia de a fi ascultat a copilului, ajungem la un aspect important: cum sa fii o mama buna – incearca sa fii alaturi de el, sa fii deschisa si sa ii inspiri siguranta si accesibilitate. Poarta-te deschis si sincer cu copilul, asa incat acesta sa simta ca poate veni la tine cu orice problema. Cand observi ca ceva nu este bine, din tonul vocii sau din comportamentul sau, spune-i pur si simplu „mie imi poti zice orice mereu”. Sinceritatea este o valoare pe care i-o poti insufla copilului doar daca ii arati exemplul tau si te feresti sa il minti: desi uneori sinceritatea poate fi dificila, ii demonstrezi copilului cat de pretioasa este si ca e mai bine sa spui adevarul, chiar daca nu este placut!
Asa ca vorbeste sincer cu un copil si incurajeaza-l sa iti spuna orice – aceasta implica sa incerci sa nu il judeci imediat, sa nu il critici, sa nu razi de ideile sale, sa il iei in serios si sa ii vorbesti ca si cum e in stare sa inteleaga, nu ca si cum el nu stie nimic! Foarte important este sa inveti sa asculti cu adevarat ce iti transmite un copil, ce emotii comunica el, de abia apoi sa ii raspunzi. A oferi mereu doar sfaturi „mature” si a te astepta ca un copil sa le accepte fara alte dificultati nu inseamna a comunica cu adevarat (a fi parinte nu este egal cu a sti totul, cu a avea mereu dreptate, cu a sti automat de ce are nevoie copilul).
Dar daca inveti sa asculti fara sa intervii cu judecata ta, daca inveti sa intelegi mesajul, daca realizezi ca nu stii mereu totul, atunci te asiguri ca un copil va avea mereu sprijinul tau si va putea, cand apare o problema, sa apeleze la tine. Insa, din pacate, multi copii evita sa mearga la parinti deoarece se asteapta la discursuri moralizatoare si sfaturi mature, stiind ca nu vor fi ascultati si intelesi…
Stimuleaza-i stima de sine
Modul in care un copil se autopercepe, increderea sa in sine si stima de sine sunt definitorii pentru viata sa, modul in care va interactiona si se va descurca in societate. Un copil care are o imagine negativa de sine va avea mereu probleme, se va crede slab, va crede ca nu este in stare sa se ridice la nivelul asteptarilor. Stimuleaza-i increderea in sine, incurajeaza-l sa se descurce singur, apreciaza-i mereu eforturile (chiar daca nu are succes). Orice om simte nevoia sa fie aprobat, apreciat de cei importanti din jur.
Ei bine, inchipuiti-va ca un copil in dezvoltare are cu atat mai mult nevoia de a fi incurajat, laudat si ajutat. Criticile copilului sunt distructive, in timp ce o simpla incurajare si a-i arata ca ai incredere in el pot face o diferenta imensa in dezvoltarea sa. Cand greseste, arata-i aceasta ferindu-te de critici negative. Stimuleaza-i si interesele sau ajuta-l sa si le gaseasca – a avea o pasiune, oricare ar fi aceasta, este important pentru definirea sa ca individ.
Incurajeaza-i independenta
Cum sa fii o mama buna – stiind ca o mama buna creste un copil care devine independent! Uneori, poate simti nevoia sa il tii langa tine, sa il ajuti mereu, sa il protejezi – ceea ce este normal! Insa o parte importanta din stimularea increderii in sine, adevaratul ajutor pe care i-l oferi copilului este sa il incurajezi sa faca singur lucrurile, sa se descurce singur! Acesta e adevaratul ajutor – nu a face mereu tu in locul sau, ci a-l invata si incuraja sa faca singur. Si a-l lasa sa se dezvolte, sa se separe de tine, sa fie propria persoana cu propriile interese.
Ofera-i propriul exemplu!
Desi extrem de dificil, odata ce devii mama, devii automat un model, un exemplu pentru copilul tau. La inceput, copiii invata preponderent prin imitatie, iar parintii sunt primele si cele mai importante modele pentru el. Ceea ce inseamna sa devii mult mai constienta de cuvintele, actele, gesturile tale! Ceea ce inseamna sa ii insufli valori prin exemplul tau. Arata-i ce inseamna respectul fiind politicoasa cu cei din jur si chiar cu el: un „te rog” venit de la tine va fi inapoiat.
Invata-l sinceritatea evitand minciuna, aratandu-i ca adevarul e mereu preferat, desi dificil. Invata-l sa isi recunoasca greselile spunand chiar tu „am gresit” sau „imi pare rau” – a te scuza de fata cu copilul nu inseamna ca esti slab, din contra; un parinte care nu recunoaste niciodata ca a gresit, dorind sa isi pastreze puterea pierde din credibilitate si din sinceritate; recunoscand greseala, ii arati ca e normal sa gresesti, dar e important sa recunosti si sa incerci sa rezolvi.
Esti mama sa, nu prietena sa!
Cum sa fii o mama buna? Da, ii arati ca il iubesti, il asculti fara judecati, il incurajezi, te joci cu el si ii stimulezi interese, insa nu uiti niciodata ca ii esti mama! Ceea ce inseamna sa impui respect si sa stabilesti de timpuriu limite clare a ceea ce e acceptat si ce nu. Mama este figura afectiva, insa deseori trebuie sa fie si figura autoritara, care poate sa se impuna cand e nevoie. Este nevoie sa transmiti limite si reguli clare, cu sens – ceea ce presupune sa ii spui de ce exista ele.
Limiteaza-ti asteptarile!
Este copilul tau si deci este unic, special, minunat. Dar realizeaza ca este un copil normal si deci nu iti crea asteptari ideale, nu visa ca va fi un mic geniu, ca va avea un talent iesit din comun, ca va realiza lucruri exceptionale! Nu il face nici pe el sa se creada mai bun decat toti. Mai important, nu il impinge de la spate spre pasiunile tale, daca vezi ca el are interese diferite! Copilul nu este nascut pentru a realiza visele parintelui, ci pentru a-si cauta si gasi propriul drum.
Fii o mama fericita!
Copilul este cea mai importanta persoana din viata ta, il iubesti mai mult decat orice, normal! Insa unul din lucrurile legate de cum sa fii o mama buna tine de acest aspect: nu uita cine esti tu si ce iti place tie! Unele mame se sacrifica pe altarul parental, isi transforma complet viata si totul se invarte in jurul copilului. Insa nu uita ca nu esti doar mama: esti sotie, esti prietena, esti fiica, esti sora, esti profesionista, esti femeie!
Doar pentru ca ai un copil asta nu iti impune sa uiti de nevoile si aspiratiile personale – desi a fi parinte cere mult timp, nu cere TOT timpul! A nu uita de partile care te fac o persoana intreaga, care te fac o persoana satisfacuta, o persoana fericita, e important si pentru copilul tau. Caci nici un copil nu creste fericit daca are o mama martir, o mama ce a uitat de ea insasi.
O mama buna stie ca a gresi e normal!
Ea stie ca nu exista reguli stricte, nu exista un tipar al mamei perfecte, nu exista mama perfecta… Ea face ce crede ca e bine pentru copil, isi urmeaza intuitia si accepta fara sa se invinovateasca atunci cand a gresit…
