Vine un moment in viata oricarui parinte cand trebuie sa realizeze ca cel care, odata, era mic si neajutorat este supus unor tentatii mai mult sau mai putin periculoase. Anturajul ori pur si simplu anumite probleme pot determina copiii sa o ia pe un alt drum, unul gresit, care chiar le pot pune viata lor sau a celorlalti in pericol. De pilda, tot mai multi copii incep sa consume droguri de la o varsta foarte frageda.
Curios este faptul ca majoritatea adolescentilor care consuma droguri au avut astfel de incercari de la o varsta foarte mica. Astfel, noi, ca parinti, ar trebui sa invatam cum le vorbim copiilor despre droguri.
Mai mult decat atat, nu este indicata ocolirea acestui subiect sau, asa cum se intampla in mare parte din cazuri, supunerea copiilor unei discutii, respectiv a unui monolog, care, pana la urma doar le interzice ceva anume, si nu le explica pe indelete care anume sunt riscurile si de ce nu ar trebui sa consume droguri. Bineinteles ca este recomandat ca parintii sa le vorbeasca preventiv celor mici despre droguri. Atat timp cat exista o educatie in acest sens, copilului i se va forma principii extrem de puternice, neexistand, astfel, riscul de a consuma droguri.
Chiar si asa – chestiunea „Cum le vorbim copiilor despre droguri” are destul de multe carente, cel putin in ceea ce priveste abordarea celui mic de catre parinti, ori, de ce nu, de catre educatori sau profesori. Acestora din urma le este mult mai la indemana sa le spuna copiilor despre riscurile consumului de droguri. Motivul este unul simplu: implicatiile sunt pur profesionale si sunt lipsite de orice urma emotionala. Pe de alta parte, in ceea ce ii priveste pe parinti, lor le este mult mai greu, motivele variind de la o familie la alta.
Unul dintre cele mai comune este lipsa timpului sau lipsa comunicarii dintre copil si parinte/parinti. Totodata, acestia trebuie sa stie ca un copil nu va intelege niciodata de ce nu trebuie sa consume droguri, atat timp cat nu ii se vor explica, pe de-a intregul si apeland la metodele de persuasiune specifice, care sunt implicatiile reale. Din nefericire, majoritatea parintilor prefera sa le ascunda copiilor asa numitele „lucruri urate”.
Nimic mai gresit, deoarece copiii, prin natura lor, sunt foarte curiosi si, in timp, rezultatele vor releva o persoana nepregatita pentru viata, incapabila sa faca diferenta intre ceea ce este permis sa faca si ceea ce nu este. De altminteri, parintii vor trebui sa se astepta ca cei mici sa consume droguri intr-un viitor apropiat.
E drept ca nu se poate controla in intregime anturajul unui adolescent, insa, macar, se poate preveni eventualii pasi gresiti pe care copilul de ieri ii poate face. Dar cum le putem vorbi copiilor despre droguri, fie ca suntem parinti, frati, bunici sau profesori? Inainte de toate, trebuie sa cunoastem copilul sau colectivul la care urmeaza sa ne adresam.
De pilda, daca un profesor este diriginte la o clasa cu profil artistic, va face apel la aptitudinile copiilor. Cu alte cuvinte, le va prezenta materiale reale care nu incurajeaza consumul de droguri, pe care, eventual, copiii le vor reproduce. In aceasta maniera, nu numai ca ei vor intelege riscurile, dar, cel mai probabil, le va fi teama. Abordarea unui asemenea subiect este destul de dificila, cu atat mai mult cu cat ne dorim rezultate.
Cu toate acestea, putem sa le cream copiilor falsa impresia ca traiesc acele momente, evidentiind efectele negative. Altfel spus, incercam sa transferam, intr-o oarecare masura, toate efectele negative, respectiv riscurile, asupra copiilor. In aceasta era, in care informatiile si tentatiile se inmultesc pe zi ce trece, aceasta este aproape printre cele mai eficiente metode.
E drept ca in cazul adolescentilor, aceasta metoda nu da roade, insa, in randul copiilor poate fi extrem de eficienta, intrucat lor li se vor forma principii intense in acest sens, care, atunci cand va fi nevoie, ii vor impiedica sa faca un pas gresit. Dar si parintii trebuie sa stie cum sa le vorbeasca despre droguri si, din nefericire, lor le este cel mai greu. Ba chiar, unii au impresia ca lor nu li se poate intampla asa ceva, desi este vorba, nu despre ei, ci despre copiii lor. Mai simplu decat atat, majoritatea parintilor exclud din start posibilitatea conform careia copiii lor ar ajunge sa consume droguri.
Desi, teoretic, nu ar exista niciun motiv pentru care sa faca acest pas gresit, uneori fatal, copiii de ieri, adultii de maine se pot incurca, undeva, in drumul lor spre maturizare. De fapt, drumul spre maturizare este anevoios si problemele emotionale pot aparea. De asemenea, daca celui mic nu i se ofera o educatie bazata pe bun simt, respect fata de el insusi si fata de ceilalti, motivele se pot transfera in sfera teribilismului.
Cu alte cuvinte, copilul de ieri poate consuma droguri din teribilism, neavand nicio problema pentru care sa o faca. De fapt, nicio problema nu ar trebui sa-i determine sa consume droguri. Tocmai aceste lucruri trebuie explicate unui copil, apelandu-se la exemple menite sa-i fixeze anumite principii, care, intr-un final, ii vor folosi, fara doar si poate. Prin urmare chestiunea chestiunea „Cum le vorbim copiilor despre droguri” este dificil de dus la bun sfarsit, insa nu si imposibil.
