Desi in ziua de astazi se pune mare accent pe casatoria din dragoste, pe alegerea libera si neconditionata a celui/celei de care te-ai indragostit, exista clar anumite criterii de alegere a partenerului care – constient sau nu – actioneaza cand se formeaza un cuplu. In societati traditionale, casatoria era o problema a intregii familii, parintii stabileau viitorul partener al tinerei sau al tanarului, alegere bazata pe motivatii economice si strategice. Odata cu modernitatea, casatoriile se bazeaza insa din ce in ce mai mult pe rolul afectiv-emotional, nu pe cel instrumental-functional.
Iata de ce se pune accent astazi pe dragoste ca unul dintre criteriile de alegere a partenerului, alegere care a devenit libera de orice constrangeri externe! Dar sa fie oare asa? Sigur ca dragostea – fie ea romantica, pasionala, companionala – este principalul factor in decizia a doua persoane sa formeze un cuplu si mai tarziu sa se casatoreasca! Insa dincolo de dragoste, exista actiunea subtila a diversi factori care vor influenta persoana sa fie atrasa sau nu de o alta persoana.
Printre criteriile de alegere a partenerului, specialistii au evidentiat rolul varstei, a statutului socio-economic, al profesiei, al etniei, religiei si rasei. Se observa ca atat cuplurile stabile, cat si mariajele sunt caracterizate de homogamie – parteneri cu similaritati in aceste aspecte precizate mai sus. Sigur ca aceste realitati nu sunt tocmai placute – omul actual valorizand libertatea sa de alegere si dragostea, insa trebuie sa fim constienti ca exista anumite mecanisme in spatele acestora.
Astfel, unul dintre criteriile de alegere a partenerului de cuplu este varsta – oamenii formeaza cupluri sau se casatoresc cu persoane de varsta apropiata. Exceptia este formata din acele cupluri in care barbatul are o varsta mai mare decat partenera: invers, proportia este foarte scazuta – atat din cauza dezaprobarii generale sociale a casatoriilor in care femeia este considerabil mai in varsta decat barbatul, dar si din cauza maturizarii psihologice mai incete a barbatului.
S-a mentionat ca printre criteriile de alegere a partenerului este si statutul socio-economic si profesional – astfel, cuplurile sunt in mare formate din persoane care provin din aceeasi clasa sociala, care au acelasi nivel de educatie si uneori chiar aceeasi profesie – insa mai rar. Acest tip de homogamie socio-profesionala se extinde chiar pana la parintii partenerilor: cei care provin din familii bogate sau din familii de intelectuali – de exemplu – tind sa se casatoreasca cu persoane din acelasi mediu!
O cercetare citata de catre sociologul Petru Ilut, in lucrarea sa Sociopsihologia si antropologia familiei, arata ca in anii 2000-2002, in Transilvania, 80% dintre intelectuali erau casatoriti cu intelectuali, 70% dintre functionari cu alti functionari, 70% dintre muncitori tot cu muncitori, iar 100% dintre tarani cu tarani!
Printre alte criterii de alegere a partenerului se afla si rasa – fapt evident in S.U.A., de exemplu, unde proportia cuplurilor formate dintr-un partener alb si unul de culoare este extrem de scazuta, desi in ultimii ani a crescut. Acest fapt este legat si de statutul socio-profesional: unele rase – de exemplu, populatia de culoare din America – au fost decenii intregi defavorizate, astfel ca nu au un statut socio-profesional la fel de ridicat ca cei din alte rase.
Un alt exemplu evident este cel al mexicanilor din S.U.A. care, fiind defavorizati, indeplinesc doar munci de jos: proportia casatoriilor intre un mexican si un alb este infima. In ceea ce priveste etnia, se observa o homogamie mai scazuta: exista indiscutabil mai multe cupluri formate din parteneri de etnii diferite, chiar si in Romania. Cat despre religie, aceasta este importanta astazi doar in cadrul unor grupari religioase traditionale cu norme restrictive: catolicii si evreii sunt uneori intoleranti fata de casatoriile interreligioase.
Printre alte criterii de alegere a partenerului se afla si proximitatea spatiala – pentru ca ea presupune si alte similaritati de etnie, statut socio-profesonal, educatie. De exemplu, a locui in acelasi oras, in acelasi cartier si a invata la aceeasi institutie nu numai ca favorizeaza contactul, dar presupune si faptul ca persoanele au in comun anumite lucruri, cum ar fi starea materiala, educatia, cultura. Totusi, odata cu societatea postmoderna, informatizarea acesteia si extinderea diverselor retele de socializare online, se poate spune ca acest criteriu a scazut drastic ca importanta in alegerea unui partener – insa fara a afecta relevanta celorlalte criterii.
Revenind la dragoste – care este, totusi, esentiala in criteriile de alegere a partenerului, psihologii si sociologii au incercat sa patrunda misterul: ce anume determina ca o persoana sa se indragosteasca de cineva la un moment dat si nu de o alta persoana? Desi nu exista un raspuns complet, a fost evidentiat rolul catorva factori majori: in primul rand, atractivitatea fizica – prima impresie este bazata intr-o proportie covarsitoare pe aspectul fizic. Un alt aspect in atractivitatea fizica: persoanele tind sa se grupeze in functie de acest criteriu astfel: cei atragatori cu alte persoane atragatoare, cei mai putin atragatori cu persoane mai putin atragatoare! Se releva astfel, o homogamie in aspectul fizic, ce tine de realismul in alegerea partenerului.
Un alt factor ce poate declansa dragostea il constituie similaritatile intre persoane: desi se spune ca contrariile se atrag, realitatea arata ca mariajele stabile sunt formate din persoane cu similaritati in valori, atitudini si personalitate! Esti atras de cineva ca tine pentru ca o doza de narcisism inconstient te influenteaza si pentru ca la fel de inconstient stii ca doar asa se va putea mentine o relatie! Insa mai importanta decat similaritatea este complementaritatea – nevoia ca partenerul ales sa te completeze si sa iti indeplineasca nevoile.
Studiind criteriile de alegere a partenerului si mecanismul prin care apare dragostea, psihologii si sociologii au aratat inca doi factori fascinanti cu rol in nasterea iubirii sau macar a unei pasiuni: efectul „Romeo si Julieta” sau „greu de cucerit” – atunci cand exista un obstacol major exterior (de exemplu, parintii, ca in faimoasa tragedie) sau intern (adica jocul numit „hard to get” – greu de cucerit, in care una dintre persoane se preface neinteresata), dorinta de a fi cu acea persoana creste in intensitate considerabil.
Un alt factor interesant este cel numit „transfer de excitabilitate” – cand o persoana este intr-o stare de excitatie nervoasa, de acumulare hormonala, de confuzie, chiar frica si intalneste o persoana atractiva, transfera starea de excitatie – „arousal” la acea persoana, interpretand-o ca pe efect al iubirii! Exemplu: un experiment deosebit de interesant a aratat ca dupa traversarea unui pod fragil suspendat deasupra unei prapastii, cei care au fost abordati de catre un intervievator (femeie sau barbat) atragator au dorit sa-l revada ulterior!
Dar oricat de mult ar avansa stiinta si oricat de departe s-ar ajunge in studierea criteriilor de alegere a partenerului, probabil niciodata nu vom putea explica dragostea complet – caci natura iubirii este si trebuie sa ramana un mister!
