La fel ca adulții, copiii pot începe să mănânce excesiv, mai mult decât le trebuie, din diverse motive. Este o problemă frecventă în ziua de astăzi, însă uneori părinții nu realizează că există într-adevăr o problemă, zicându-și „este în creștere” sau „pofta de mâncare arată că este sănătos”.
În unele cazuri chiar părintele este cel care îi oferă porții excesive copilului, îndemnându-l să „mânânce tot din farfurie” (o greșeală, căci copilul trebuie să consume atât cât simte că are nevoie, nu totul).
Copilul care începe să mănânce excesiv, în cantități mai mari și la perioade mai scurte de timp se poate confrunta cu o problemă emoțională, iar mâncarea este modalitatea de compensare, de reconfortare, de alinare. De mici, suptul constituie un mod de a găsi siguranță, ocrotire, afecțiune și relaxare, iar aceasta continuă și când copilul face trecerea la mâncare. Când copilul mănâncă deseori între mese, fără a îi fi cu adevărat foame, atunci acest comportament poate indica existența unor dificultăți.
Copilul tău a început să mănânce excesiv? Vezi care sunt explicațiile!
Alimentația copilului nu este suficient de nutritivă. Există o explicație foarte simplă, deși nu acesta este motivul cel mai frecvent: copilul nu primește suficienți nutrienți din alimentele pe care le consumă. Există mâncăruri gustoase, dar care pur și simplu nu sunt suficient de nutritive, nu oferă vitamine și nici nu oferă senzația de sațietate, făcându-te dimpotrivă să dorești să mănânci mai mult (cum ar fi preparatele fast food).
Copilul nu se odihnește suficient. O altă explicație a faptului că un copil începe să mănânce excesiv o reprezintă oboseala, cauzată des de lipsa somnului suficient. Copilul încearcă să obțină energia ce îi lipsește prin alimentație, însă doar odihna poate echilibra organismul său.
Mâncarea este o recompensă, un premiu oferit când copilul face ceva bun. Iată un tip de comportament pe care părinții îl transmit: când copilul face ceva bine, când are orice reușită sau când se arată ascultător, primește ca recompensă, ca premiu, ceva bun de mâncare: o bomboană, o ciocolată, o pizza. Invers, când copilul este obraznic, părinții îi refuză uneori desertul, ca un mod de a îl pedepsi, ceea ce crește atracția pentru acea mâncare. Mâncarea nu trebuie folosită des pe post de recompensă deoarece acest tip de comportament va continua chiar la vârste mature: ai realizat cu succes un proiect, îți dăruiești o masă delicioasă și extravagantă ca recompensă, ca răsfăț…
Mâncarea este un mod de reconfortare, are rol de alinare. Bebelușii se calmează și relaxează sugând, iar copiii mai mari continuă să facă acest lucru. Acest comportament e încă ceva ce copilul învață de la părinții săi: s-a lovit în timp ce se juca? Îi dai o bomboană, să treacă… Acest fel de a privi mâncarea va duce într-un final la folosirea gustărilor bune în orice situație în care copilul vrea să găsească puțină alinare, reconfortare, dragoste (cei care suferă de lipsa de afecțiune, care se simt singuri apelează deseori la mâncare). Se simte rău pentru că un alt copil a râs de el? Copilul își ia o ciocolată să îi treacă, să se simtă mai bine…
Mâncarea din plictiseală. De câte ori nu vedem adulți și copii ronțăind distras diverse gustări? Când copilul nu are o activitate să îl țină ocupat și activ, va ajunge până la urmă în fața TV-ului sau a calculatorului, cu o pungă de chips, popcorn etc. alături care să îi țină companie. Mâncarea nu poate și nu trebuie să fie o rezolvare la plictiseală!
Mâncarea ca reacție la stres și frustrare. Oare câți adulți nu recurg la alimente atunci când se simt stresați, nervoși, supărați, frustrați? Mâncarea înlocuiește uneori ceea ce nu are persoana, a mânca este ca o compensare, ca un substitut. Adulții care nu găsesc puțin confort și relaxare pe alte căi apelează frecvent la mâncatul excesiv (sau la vicii, precum fumatul sau consumul de alcool). De multe ori, stresul sau nervozitatea face copilul să înceapă să mănânce excesiv, în căutare de o modalitate de relaxare. Stresul, supărarea sunt legate de nivelul scăzut de serotonină, iar mâncărurile cu zahăr compensează, cresc acest nivel, de aici se trage pofta de dulce când persoana este stresată. Inutil de precizat că mâncarea nu are cu adevărat un efect în reducerea stresului sau a nervozității.
Acestea pot fi posibile explicații atunci când copilul începe să mănânce excesiv; orice ar spune unele persoane, prea multă mâncare poate cauza la fel de mult rău ca și prea puțină. Astăzi, se înmulțesc zi de zi problemele cauzate de supraponderalitatea în rândul copiilor, de aceea a supraveghea obiceiurile alimentare ale celui mic este un lucru obligatoriu.
Și mai important, părinții trebuie să se dezvețe de la a îi oferi gustări delicioase ca recompensă, ca alinare sau ca semn de afecțiune. Nu mâncarea trebuie să arate apreciere, reconfortare sau iubire, ci oamenii! În loc să îi dai o ciocolată, este mai logic să îi spui cât de mândru ești de el și să îl îmbrățișezi.
