Va confuntati cu conflictul intre generatii? Nu va asculta, nu comunica, va raspunde nepoliticos sau chiar jignitor, se imbraca nonconformist, uneori simtiti ca a baut, are absente sau note cam mici?
Este normal, atat timp cat aceste comportamente nu sunt constante, cat nu trec limita spre devianta – devianta apare atunci cand incepe sa comita nu fapte ilegale (aceasta e deja delincventa), ci chiar numai fapte dezaprobate nu numai de catre dumneavoastra, ci si de catre majoritatea celor de varsta sa: acte violente, violenta in limbaj, situatii dezastruoase la mai multe materii scolare, consum constant de alcool, tutun, ale stimulente. Insa despre devianta puteti afla intr-un alt articol viitor. Acesta se axeaza pe conflictul intre generatii.
Revenind, este normal ca un adolescent sa nu se comporte pe placul dumneavoastra. Este o perioada dificila nu doar din punct de vedere fizic, ci si psiho-social. Psihic, personalitatea sa este in plin proces de constructie, bazele puse in copilarie se intaresc acum cu noi componente sau, din contra, se clatina odata cu aparitia unor noi trasaturi. La sfarsitul acestei perioade ( 17-18 ani), personalitatea ar trebui sa fie consolidata, dar acum, in adolescenta, totul e schimbator, valori, trasaturi, atitudini; logic ca este un adolescent dificil!
Social vorbind, e o perioada la fel de dificila, o perioada in care grupul de prieteni incepe sa aiba o influenta din ce in ce mai mare. Insa ii poate fi greu sa comunice cu cei de varsta sa si, mai ales, cu adultii. Adultul este o figura autoritara, o figura ce impune valori si norme cu care adolescentul de multe ori nu e de acord! De aici, din diferentele de valori se naste conflictul intre generatii.
Iar dumneavoastra deseori nu rezolvati eficient conflictul, deschizand astfel calea spre un viitor conflict! Pe scurt, exista cinci moduri de a „rezolva” un conflict: abandonul, reprimarea, victorie-infrangere, compromisul si victorie-victorie.
Abandonul si reprimarea sunt, de obicei, metodele adoptate de catre adolescent in conflictul intre generatii: pleaca bosumflat, nu discuta, are resentimente, da din umeri, spune ca va uraste (abandon), sau se poarta cu nepasare, isi foloseste farmecul pentru „a scapa”, se poarta de parca nu ar fi o problema (reprimare).
Ideea e ca, daca observati aceste comportamente, sa stiti aceste metode nu semnifica faptul ca adolescentul va va asculta sau ca v-a inteles. Semnfica faptul ca nu pricepe si nu e de acord. Acum, strategia pe care o folosesc majoritatea parintilor este victorie-infrangere. De exemplu: are note mici sau absente, ii interzic sa mai iasa in oras.
El pierde, dumneavoastra castigati prin fermitate. Dar oare castigati? Daca strigati la el, refuzati sa primiti raspunsul nu, va folositi de autoritate, pedepsiti, conflictul nu e nici pe departe rezolvat. Poate va incerca sa ia niste note mai mari pentru a inlatura pedeapsa. Totusi, odata invins, adolescentul va refuza sa mai coopereze cu dumneavoastra pentru ca simte ca decizia se ia fara sa se tina cont de el. Poate chiar va incerca sabotarea sa.
Au ramas doua metode, care sunt mai eficiente. In primul rand, compromisul. Pentru a ajunge la un compromis, e nevoie sa negociati, ca fiecare sa castige si fiecare sa piarda ceva. Astfel, evitati sa fiti dictatorial si rezolvati situatia prin comunicare. Adolescentul nu va refuza comunicarea daca ii aratati ca are numai de castigat.
Un compromis ar suna asa: „tu poti sa iesi in continuare in oras daca te vad studiind la mate/ istorie/ engleza si saptamana viitoare cel tarziu imi arati o nota mare”. Sau: „poti sa iesi, atata timp cat la 22 fix esti acasa si nu bei mai mult de o bere”. Prin aceasta metoda, adolescentul va simti ca e ascultat.
O metoda mult mai dificil de pus in practica in cazul conflictului intre generatii, dar si mult mai benefica, pentru ca adolescentul se va simti inteles, tratat ca de la egal la egal, este victorie-victorie. Aici, se cauta solutii mai bune impreuna si relatia se imbunatateste. Daca castiga ambii, ambii sustin solutia!
Incepeti conversatia pe un ton calm spunand: „vreau sa castigam amandoi!”, „hai sa vedem cum poate avea fiecare ce doreste”, „sa rezolvam impreuna asta”. E putin probabil sa va raspunda: „nu vreau sa rezolv nimic”. In acest caz insa, incheiati discutia si incercati un compromis.
Daca totul merge bine, continuati punand intrebari de genul: „ce solutii propui tu?”, „nu vrei sa rezolvam impreuna, in loc sa te pedepsesc iar degeaba?”, „zi-mi si tu ce te deranjeaza la mine si poate rezolvam”, „ne putem intelege?”, „ne putem comporta ca doi egali?”… Cu putin noroc, isi va prezenta parerile si solutiile, iar dumneavoastra veti afla ce simte.
Acum, logic ca adolescentul va propune solutii nerealiste, dar, cu putina rabdare, puteti schimba situatia, asa incat solutia finala sa prezinte castiguri pentru amandoi. Ati putea face o lista cu doua rubrici: „eu, ca parinte, voi incerca sa ….(aici puneti cererile adolescentului)”, si a doua „eu, ca fiu/fiica, promit sa ….” . Metoda, dupa cum am spus, e dificila si necesita calm si intelegere din partea ambilor parteneri de discutie. Daca nu exista calm, apelati la compromis, este cea mai apropiata metoda.
Intr-un viitor articol veti citi despre conflictul intre generatii si „ucigasii comunicarii”, ce va opresc sa purtati o conversatie cu copilul dumneavoasra!
