Care sunt cele mai frecvente greseli in educatia si cresterea copilului? Lasand la o parte ceea ce este evident – expunerea unui copil la agresiuni chiar si indirecte – exista cateva moduri ineficiente si chiar daunatoare pentru dezvoltarea copilului. Bineinteles, oricine poate gresi, insa un parinte care este responsabil de o alta viata are datoria de a-si indrepta greselile si de a invata. A fi parinte inseamna a invata continuu, impreuna cu copilul…
Un stil autoritar, inchis si rece
Sigur, un copil are nevoie de reguli si de consecinte pentru incalcarea acestora. Insa a te transforma din parinte in sef este altceva. Cei care pastreaza mentalitatea conform careia un copil trebuie sa asculte, dar sa nu fie ascultat si auzit, contribuie la dezvoltarea unui adult frustrat, cu o stima de sine scazuta si deseori dependent de altii pentru a i se spune ce sa faca. Reguli, reguli, reguli si pedepse – un astfel de stil parental nu duce decat la nevoia de razvratire sau la o personalitate slaba, supusa, submisiva.
Un stil indiferent
Dar poate ca una din greselile in educatia copilului si mai daunatoare este adoptarea unui stil indiferent, fara implicare, fara acordarea afectiunii, atentiei necesare copilului. Copilul ce se simte ignorat crede ca nu este valoros, ca nu merita mai mult decat ce primeste. El va avea probleme de relationare in viitor, va crede ca nu merita sa fie iubit si nu se va putea increde intr-o persoana, nu va putea avea o relatie intima sanatoasa decat cu greu. Parintii prea ocupati si indiferenti cresc un copil, indeplinindu-i toate nevoile materiale – insa uitand de cele emotionale.
Un stil amical si dezordonat
Uneori, parintii uita de reguli si cad in extrema opusa – sunt prietenii copilului, se joaca cu el, il rasfata si ii permit sa faca cam tot ce vrea! Fara ordine, reguli si fara a impune copilului o disciplina el va fi egocentric, neascultator si rasfatat. Va fi acel gen de copil ce isi manipuleaza parintii, cere prin tipete ce vrea (si obtine) si crede ca i se cuvine totul. In aceasta capacana de a rasfata si a lasa copilul sa faca ce isi doreste cad parintii care si-au dorit mult un copil si au trecut prin multe pana a li se indeplini visul.
A crea dependenta copilului
Copilul devine dependent de parintii sai daca acestia sunt extrem de protectivi, il tin legat de ei, il ajuta cu orice mica sarcina pe care o are de facut, nu il lasa sa se separe. A ajuta copilul cu adevarat inseamna a-l stimula si incuraja sa se descurce pe cont propriu; insa unii parinti fac lucrurile in locul sau si asa acesta devine dependent, cerand mereu ajutorul lor si neputand sa se descurce singur.
Parintii care isi tin copilul acasa, unde ei stiu sigur ca este in siguranta, contribuie la problemele de adaptare ale copilului, la izolarea si dependenta sa. Copilul poate fi, practic, mai in siguranta alaturi de parinte, insa daca el nu este incurajat la timp sa se separe si sa invete sa fie pe cont propriu, atunci el nu va fi niciodata in siguranta!
A subestima, a compara copilul cu altii si a critica constant
Comparatiile intre copii nu duc decat la rivalitate – si cele mai daunatoare sunt cele intre frati. Nu priviti copilul prin prisma comparatiei cu un alt copil; caci fiecare este diferit si are alt ritm de dezvoltare, alte interese, alte aptitudini, alte slabiciuni. A face o comparatie nu il face pe copil decat sa creada ca trebuie mereu sa intre in competitie cu altii, iar comparatiile negative si criticile il fac sa creada ca nu este destul de bun.
Criticile negative si etichetarile negative ii construiesc o imagine de sine negativa si ii scad increderea in sine. Niciodata nu aratati preferinta pentru unul dintre copii si evitati sa ii cereti sa se descurce la fel ca fratele/sora (nu faceti decat sa il raniti si sa ii distrugeti orice siguranta si incredere).
A supraestima copilul
Insa printre cele mai comune greseli in educatia copilului se afla si extrema cealalta: parintii ce isi supraestimeaza copilul, il fac sa creada ca este cel mai bun, special, mai destept si mai frumos decat oricine! Parintii care sunt atat de incantati de copilas, incat ii creeaza un ego mai mare decat cerul! Sigur, este bine sa apreciati, laudati, incurajati copilul, insa nu exagerati cu laudele de tip „tu esti cel mai… si cel mai…”, in special cand copilul nu le merita! Faceti-l sa inteleaga ca trebuie sa lucreze, sa munceasca pentru laude. A incuraja, stimula si aprecia nu este acelasi lucru cu a lauda si aproba orice face copilul, a-l face sa creada ca orice face va fi bun.
A nu lua in serios copilul
Inca o frecventa greseala in educatia copilului este a considera ca cresterea unui copil este unilaterala – mai exact, parintii stiu cel mai bine si doar ei pot lua decizii pentru copil. A considera ca un copil nu are ce sa stie, nu are nimic important si valoros de spus, ca „este doar un copil” si deci „nu trebuie luat in serios” este o scapare serioasa.
Parintii trebuie sa stie sa isi asculte copilul si sa il trateze cu acelasi respect si cu aceeasi atentie pe care o merita un adult! A-i desconsidera ideile, a-l lua in ras, a nu fi interesat de ce simte si gandeste, a hotari orice in locul sau, a te astepta sa te asculte fara intrebari, a trata copilul ca pe un robot, a uita de respect si politete, a-l certa de fata cu altii – toate mici greseli care il fac pe copil sa se simta fara importanta, fara valoare si inferior!
A te certa in fata copilului
Ultima dintre cele mai comune greseli in educatia si cresterea copilului: a uita de prezenta sa, a uita ca el intelege ce se intampla si ca este afectat de reactiile tale si a-ti pierde calmul de fata cu el! Ca parinti, evitati chiar si sa ridicati tonul in fata unui copil; neintelegerile si certurile voastre trebuiesc pastrate intime; deoarece ostilitatea perceputa de el il face sa se simta tensionat, temator, anxios si fara siguranta; dar si deoarece copilul invata de la parinti si poate foarte usor sa invete ca a tipa si a cere agresiv ceea ce vrei este o cale rezonabila si eficienta!
