Ce am schimba la partenerul de cuplu? Raspunsul ideal ar fi „nu as schimba nimic, il iubesc asa cum este” – insa de cate ori viata este atat de simpla? Intotdeauna vor exista unele trasaturi sau obiceiuri ale partenerului pe care am prefera sa nu le aiba sau sa le aiba! Important este cum privim situatia: facem din „tantar armasar” si ne concentram asupra a ceea ce nu ne convine sau acceptam persoana iubita asa cum este, fara a insista mereu pe ceea ce nu este asa cum am dori?
O mica istorisire: un tanar, sa-i spunem Radu, se indragosteste nebuneste de Maria, o fata frumoasa, isteata, amuzanta si care, spre fericirea lui, il iubeste si ea. Dar ea este o fata independenta, libera – chiar libertina – si mereu pusa pe distractie. Radu, in schimb, este un tanar mai retras, pentru care o seara perfecta inseamna a sta acasa si a savura un film si o discutie. Ea are un stil oarecum opus, nedorind inca o viata linistita si stabila si nedorind ca relatia lor sa mearga prea rapid, sa devina serioasa; in timp ce el doreste ceva sigur: asa ca el ii cere sa aleaga, sa se implice serios in relatia lor sau sa renunte la ea…
Ii spune ca are un stil prea detasat, prea indiferent si ca daca il iubeste, ar fi normal sa stea mai mult cu el si nu cu amicii ei. Iubindu-l, Maria accepta angajamentul serios si accepta si sa isi domoleasca stilul de viata palpitant: incep sa isi imparta serile intr-un mod ce le convine ambilor – o seara linistita in casa, o seara distractiva in oras. Timpul trece, iar Maria se ataseaza din ce in ce mai mult de Radu, dar si de stilul de viata stabil si linistit – incepe si ea sa prefere serile intime in doi, incepe sa puna relatia pe primul loc si viata sociala ramane in umbra.
Pana ce, dupa un timp, Radu ii spune: „unde este fata independenta, vesela si mereu pusa pe sotii? De ce te-ai schimbat atat? De ce ai devenit atat de lipita de mine?”… Maria, la inceput de dragul lui si apoi sub influenta atasamentului, a obisnuintei si, poate, a propriei sale maturizari, s-a schimbat asa cum dorea la inceput el. Dar acum el se intreaba de ce s-a schimbat atat ea, pentru ca nu o mai recunoaste si ii este dor de acea fata libera, care nu depindea si nu asculta de nimeni!
Concluzia? Simpla: ai grija ce-ti doresti! Pentru ca daca visezi ca partenerul tau de cuplu sa fie intr-un anumit fel sau sa nu mai fie intr-un anumit fel, daca aceasta se intampla, se prea poate sa realizezi ca de fapt lucrurile mergeau numai bine asa cum erau inainte! Poti realiza ca, desi uneori te enerva, partenerul de cuplu iti era potrivit asa cum era, ca il iubeai pentru cine este, in pofida aspectelor iritante… Poti realiza ca schimbarea te debusoleaza, te face sa nu iti mai recunosti partenerul…
Ce am schimba la partenerul de cuplu
- „As vrea sa fie mai matur(a), sa nu se mai gandeasca doar la distractie si sa nu faca doar ce ii place”.
- „As vrea sa fie mai deschis(a), sa imi spuna ce gandeste si simte, nu sa stea in coltul sau”.
- „As vrea sa nu mai ia fiecare nimic in serios si sa nu se mai enerveze din orice”.
- „As vrea sa fie mai spontan(a), sa se bucure de viata – de exemplu, cand propun sa facem un bagaj mic si sa plecam o zi departe, sa nu se uite la mine ca la un nebun si sa se lase dus cu valul”.
- „As vrea sa nu mai fie atat de timid(a), retras(a) si fara siguranta de sine”.
- „As vrea sa stea mai mult cu mine si mai putin cu prietenii”.
- „As vrea sa fie mai atras(a) de mine, mai liber(a), mai dispus(a) sa experimenteze intim”.
- „As vrea sa fie mai preocupat(a) de viitor, de ideea unei familii”.
- „As vrea sa se ingrijeasca fizic mai mult, sa se aranjeze, sa arate mai bine”.
- „As vrea sa renunte la obiceiul sau de a …”.
Si lista poate continua… In final, exista atatea raspunsuri la intrebarea ce am schimba la partener, pe cate relatii si persoane exista! Insa a iti dori cu ardoare o schimbare si a ii cere partenerului de cuplu sa se schimbe este aproape ca si cum i-ai spune „nu esti destul de bun pentru mine” (daca gandesti asa, ce cauti alaturi de partener?)!
Cand exista ceva ce chiar nu poti accepta la partener, este cazul sa iti pui intrebari asupra potrivirii si compatibilitatii dintre voi – a gandi ca nu poti fi cu el/ea decat daca se schimba inseamna ca, poate, nu iti este potrivit. In plus, o persoana nu se schimba in esenta sa – se poate adapta noilor situatii, se poate mula pe noi situatii si isi poate schimba unele obiceiuri; insa aceasta pentru ca noi toti suntem intr-o formare continua, iar sub influenta experientelor, crestem, ne maturizam (mai ales la varsta tanara). La fel de important, o persoana se schimba atunci cand ea insasi si-o doreste si nu atunci cand i se cere!
Revenind la povestirea de la inceput, Maria nu s-a schimbat pentru ca i-a cerut Radu: ea a facut doar un compromis legat de stilul ei de viata de dragul lui; insa sub influenta noii sale vieti de cuplu si a cresterii sale, a maturizarii sale (ea avea la inceputul relatiei 22 de ani, iar aceasta schimbare a durat 6 ani de relatie), ea a devenit o persoana mai calma, care valorizeaza stabilitatea si viata linistita. Dar schimbarea ei este de fapt maturizarea ei si adaptarea la viata de cuplu, ceea ce la inceput el isi dorea, pentru ca apoi sa fie deconcertat de ea.
Insa daca exista ceva important de retinut: atunci aceasta este: 1. ai grija ce iti doresti de la relatie si partener, caci o schimbare dorita se poate dovedi a fi nu atat de benefica; 2. nu ii cere sa se schimbe pentru tine, nu ii cere sa devina altcineva, nu insista pe o shimbare majora a ceea ce este – caci o persoana se schimba nu pentru ca i se spune, ci pentru ca ea insasi o vrea sau pentru ca se adapteaza vietii sale si creste ca om…
Partenerii fac compromisuri, renunta la unele obiceiuri, se adapteaza unul la altul, insa aceasta cand si-o doresc si cand sunt dispusi sa faca un compromis; astfel, ii poti spune deschis partenerului ce te deranjeaza, insa nu il poti face sa se schimbe decat daca si-o doreste si el… Si nu i-o spune ca si cum, fara a se schimba, el/ea nu e destul de bun pentru tine!
