5 pași necesari pentru ascultarea activă în discuția părintelui cu copilul

0
394

Ascultarea activa in discutia cu copilulUn parinte care invata despre ascultarea activa in discutia cu copilul face un pas esential pentru o relatie armonioasa. Comunicarea – a transmite si a receptiona adecvat un mesaj – nu vine de la sine, cum credem. Comunicarea este una din competentele invatate si perfectionate pe parcursul vietii prin socializare.

Multi spun ca sunt ascultatori grozavi – dar de fapt ei aud doar parte a mesajului, doar ceea ce pot intelege si de multe ori, doar ceea ce ii ajuta sau intereseaza! Studiile arata ca o persoana retine intre 25 si 50% din ceea ce i se spune. Cum ramane cu restul? Ascultarea activa te ajuta in orice relatie, nu numai in discutia cu copilul. Insa este vitala pentru comunicarea cu un copil sau adolescent, tocmai pentru ca intre el si adult exista o prapastie semnificativa. Ascultarea activa nu te face doar un ascultator bun: iti imbunatateste aptitudinile de influentare, negociere si evitare a conflictului.

Ce este ascultarea activa in discutia cu copilul – dar si cu altii?

Ascultarea activa se invata – afli ce presupune si apoi exersezi! Este nevoie de practica pentru a iti insusi abilitatile acestui tip de comunicare. Exista si lucrari care iti ofera exercitii, prin care tu si un partener invatati cum sa perfectionati aceasta aptitudine.

Ascultarea activa inseamna sa acorzi atentie nu numai cuvintelor auzite, ci intregului mesaj – sa tii cont si de non-verbal si mai ales sa patrunzi semnificatia cuvintelor – ce emotii sunt exprimate. A acorda atentie completa este doar primul pas – in continuare, este nevoie sa te asiguri ca receptionezi corect mesajul si sa reflectezi emotiile exprimate de celalalt. Pare complicat? Nu este chiar asa – citeste despre pasii necesari si apoi exerseaza!

Pasi necesari in ascultarea activa in discutia cu copilul:

  • Pas 1: Asigura-te ca ii acorzi copilului intreaga ta atentie. Nu te lasa distras de lucrurile din jur. Nu intrerupe daca copilul iti povesteste ceva, asteapta sa termine ce are de spus. Nu presupune ca ceea ce iti transmite cunosti deja sau ca nu are importanta – pentru copil, o problema care tie ti se pare mica poate fi intensa. Nu iti aduce propriile opinii si preconceptii, ci incearca sa acorzi atentie, gandindu-te ca ceea ce ti se spune e important pentru celalalt, deci conteaza! In timp ce esti atent la ceea ce ti se spune, nu te gandi la ceea ce vei raspunde deocamdata!
  • Pas 2: Arata-i ca acorzi atentie. Va ajuta pe ambii sa arati clar ca esti extrem de atent. Ramai concentrat asupra discutiei daca faci gesturi ca ai inteles si mai ales daca repeti ceea ce ti se spune. Asa te asiguri ca intelegi corect ce iti transmite copilul si ii arati ca esti atent. Doar daca repeti ce ti se spune nu inseamna ca esti de acord – ci ca incerci sa intelegi corect mesajul. Nu te grabi sa contrazici sau sa aduci in discutie propiile opinii pana ce nu ai inteles adecvat ce ti se spune. Te-ai intrebat vreodata cand ii povesteai cuiva ceva daca celalalt chiar te asculta si intelege?… Non-verbalul are un rol important – urmareste-i copilului expresiile si gesturile si creeaza o interactiune fizica, o apropiere si contact vizual. Trebuie sa intelegi nu numai cuvintele ci CE  iti spun ele.
  • Pas 3: Intelegere = empatie. Deci scopul principal e sa intelegi cu adevarat. Si ce trebuie sa intelegi? Nu cuvintele, ci emotiile sau nevoile pe care le transmit! Un lucru important: nu veni cu preconceptii, cu ganduri deja formulate si cu judecati personale! Trebuie sa lucrezi la empatie – cuvantul-cheie in ascultarea activa in discutia cu copilul. Ce inseamna empatie? Sa fii atent la mesajul complet si sa privesti lucrurile prin ochii si mintea copilului, nu prin prisma judecatilor tale! Reflecta ceea ce ti se transmite si vei vedea daca intelegi bine: „eu inteleg ca imi spui ca…”, „se pare ca vrei sa spui ca…”. Daca nu stii exact ce vrea copilul sa exprime, intreaba: „ce vrei sa spui prin…”. Cuvintele nu sunt atat de clare precum ai crede! Dupa ce copilul iti spune ceva, reflecta asupra sa ceea ce a spus.
  • Comunicare cu copilulPas 4: Emotiile transmise. Dupa ce crezi ca ai inteles mesajul, gandeste-te ce anume doreste sa obtina copilul prin mesajul transmis. Foloseste afirmatii, fara insa a introduce propriile judecati. Reflecta nu numai cuvintele spuse, ci sentimentele celuilalt vis a vis de situatia discutata. De exemplu: „imi spui ca te-ai suparat pe mine pentru ca te-am pedepsit, asta inseamna ca esti nervos pentru ca nu ai putere in casa?”. Incearca sa te gandesti nu doar la mesajul in sine, ci la ce emotii transmite. „esti trist pentru ca…?”, „esti ingrijorat de…”.. Foloseste acest tip de fraze: simti…pentru ca…. Emotiile sunt mai importante: daca copilul iti spune ca este trist din cauza a ceva, mai important este sa reflectezi emotiile, nu sa intelegi cauza emotiei! Asa arati ca poti intelege cu adevarat, in profunzime. Copilul nu numai ca se simte apreciat si ascultat, ci are sansa sa auda propriile ganduri si emotii spuse de altcineva si sa se gandeasca mai profund la ele. Pana acum, principalul scop a fost doar sa intelegi cu adevarat folosind ascultarea activa in discutia cu copilul. Ce urmeaza?
  • Pas 5: Solutii, concluzii. Daca ii arati ca il asculti cu adevarat, copilul se va simti bagat in seama, apreciat, respectat! Se ajunge mult mai simplu la un numitor comun in comunicare, in ciuda prapastiei intre generatii. Spre sfarsit, reflecta inca o data gandurile si emotiile celuilalt pentru a fi sigur ca ai inteles. Daca totul merge bine, este momentul sa ajungeti la o concluzie. Cel mai bine este sa intrebi „ce crezi ca ar rezolva…”, „ce ai vrea sa se schimbe…”. Sau sa ii explici cum ar putea sa rezolve situatia. O discutie de genul este extrem de utila cand copilul nu intelege anumite actiuni ale parintilor sau cand are o problema in viata sa – la scoala, cu prietenii etc. Daca se discuta despre ceva fara legatura cu tine, dupa ce ai ascultat FARA a intrerupe, ofera-i copilului propria parere. Dar cel mai important este ca prin ascultarea activa in discutia cu copilul, nu controlezi tu totul si nu te impui, lasandu-l sa se exprime, sa auda cu adevarat ceea ce spune si sa se gandeasca singur la solutii si sa se inteleaga.
Citește și:  Raw vegan şi examen de admitere la 3 ani? – Care este limita dintre părintele modern şi atent şi părintele „dus cu pluta”?

Regula esentiala: exista asa-numitele blocaje in comunicare, care opresc ascultarea eficienta si raspunsul adecvat. Acestea sunt, pe scurt: sfaturi necerute si inainte de a fi ascultat tot (arati ca nu esti prea interesat); predica parinteasca : „ar fi trebuit sa…”, „daca nu faceai…” (arati ca tot din perspectiva ta gandesti); sarcasm, ironii; intrerupere; consolarea copilului fara a oferi cu adevarat feedback: „nu te teme, va fi bine” (dar cum va fi bine?); schimbarea subiectului prin glume, sperand ca copilul va uita; intrebarile „de ce” (nu ii cere sa se justifice, ci incearca singur sa intelegi ce simte, ce gandeste si de ce, in ce context).

Cum incepi o discutie? Uneori, copilul nu vine la tine, crezand ca nu poti ajuta. Daca observi ceva in neregula, esential este sa treci in revista ce ar putea simti in acel moment, in functie de cum se poarta si cauza. Si sa incepi o conversatie: „se pare ca esti suparat tare azi. Te simti asa pentru ca…?”. De multe ori, copiii raman inchisi in sine si tot ce poti face este sa incerci sa reflectezi asupra lor ceea ce simt, fara a judeca sau intreba direct „de ce esti asa suparat”.

Citeste mai multe despre ascultarea activa in discutia cu copilul: este o solutie mult mai eficienta decat predica, sfaturile provenite din preconceptii, morala, amenintarile sau critica…

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.