Anatomia cainilor prezinta aspectele generale ale structurii organismului specifice oricarei rase de caini. Fata de celelalte mamifere carnivore, organismul cainelui prezinta anumite caracteristici la nivelul aparatului locomotor, respirator, circulator, digestiv, reproducator, urinar, organelor de simt, invelisului exterior.
Aparatul locomotor este alcatuit din muschi si schelet. Muschii ocupa cea mai mare parte din masa corpului, sunt puternici si au rol motor in miscarea corpului. Muschii membrelor anterioare au rol de amortizare si sustinere, iar cei ai membrelor posterioare au rol in miscare. Foarte dezvoltati sunt muschii gatului care protejeaza organele vitale cum sunt vasele de sange, traheea si laringele. Cainele are o serie de muschi subcutanati care ii permit miscarea pielii.
In functie de rasa animalului, scheletul cuprinde 279-282 oase si reprezinta 8-9 % din greutatea corpului. Oasele fetei si craniul alcatuiesc oasele capului. Cainele are maxilare puternice si dantura adaptate unui stil de viata carnivor. Cu incisivii, premolarii si caninii rupe carnea si oasele, iar cu molarii sfarma si marunteste.
Cele mai importante sunt oasele trunchiului. Coloana vertebrala este alcatuita din urmatoarele vertebre: 7 cervicale, 7 lombare, 13 dorsale, 3 sacrale si 20-22 caudale. Cosul pieptului este alcatuit din coaste, stern si vertebrele dorsale ale coloanei. Coastele se leaga de vertebrele dorsale, iar in fata se intalnesc cu osul sternului. Membrele anterioare sunt formate din 41 de oase, iar cele posterioare din 39 de oase.
Scheletul mai cuprinde: omoplatul, humerusul care formeaza bratul cainelui, osul cubitus si radius care alcatuiesc impreuna antebratul. Corpul cainelui cuprinde foarte putine ligamente elastice care au rol de a mentine elementele articulare.
Principalul organ al aparatului circulator este inima, situata in stanga cavitatii toracice. Aceasta pompeaza sangele in vasele sanguine, facand intre 70-120 pulsatii/ min si are rol de oxigenare a intregului organism. Circulatia la caine se face prin sistemul vascular prin care trece sangele, care are rolul de a da organismului substantele necesare si a elimina toxinele pe care le produce acesta.
Aparatul respirator al cainelui incepe cu narile si doua cornete ramificate, destul de lungi, cu rol in perceperea mirosurilor. Apoi urmeaza faringele, laringele cu membrane ce alcatuiesc coardele vocale, traheea si masa pulmonara din cutia toracica. Cainele isi regleaza temperatura corpului prin variatia ritmului respirator, deoarece are putine glande sudorifice. Astfel el scoate limba afara din gura pentru a permite circulatia unui volum mare de aer in plamani. In stare de repaus frecventa respiratiei la caine este de 15-25 miscari/ min.
Referindu-ne la aparatul digestiv, trebuie spus ca acesta este specific animalelor carnivore. Gura este prevazuta cu dinti ascutiti si puternici capabili sa sectioneze. Hrana solida este apucata cu dintii, inghitita fara a fi mestecata foarte mult, iar cea lichida este lipaita cu limba. Intestinul este scurt, iar glandele salivare dezvoltate. Traseul alimentelor continua in esofag si apoi in stomac unde digestia lor se face lent, in mai mult de 12 ore. In digestia grasimilor cel mai mare rol il are ficatul. Cavitatea abdominala adaposteste intestinul subtire si intestinul gros. Tractul intestinal se termina cu anusul si glandele perianale.
Aparatul urinar cuprinde rinichii care se continua cu ureterele, apoi cu vezica si uretra. La femela urina se varsa intai in vestibulul vaginal, iar la mascul este eliminata prin penis.
Aparatul genital al femelei cuprinde ovarele, oviductele, trompele, coarneele uterine, colul uterin, vaginul, vulva, glanda mamara si cinci perechi de mamele. Aparatul genital al masculului este alcatuit din testicule, penis, uretra si cateva glande anexe, cum este de exemplu prostata.
Sistemul nervos al cainelui este la fel ca la toate mamiferele, cuprinde: creierul, maduva spinarii, nervi senzoriali, nervi motori, sistemul nervos vegetativ si organele de simt. Cainii au mirosul foarte bun datorita lobilor olfactivi foarte bine dezvoltati.
Cainele are cinci simturi mai mult sau mai putin dezvoltate si anume: olfactiv, vizual, auditiv, tactil si gustativ. Dintre acestea cel mai bine dezvoltat este mirosul, cainele are 100-200 milioane de celule olfactive fata de 5 milioane cat are omul. Vederea este slaba, cainii vad un camp vizual separat cu fiecare ochi si nu disting in mod cert toate culorile. Simtul auditiv este foarte bun, cainele poate percepe undele sonore de inalta frecventa de 60-80000 Hz.
Simtul tactil este pe toata suprafata pielii, pe buze si nas. Organul gustativ consta din limba si papile gustative. Organismul patrupedului este protejat de factorii externi de piele. Aceasta este alcatuita din: epiderma, derma, hipoderma, glande sebacee si glande sudorifice. Pielea este acoperita cu blana ce poate varia foarte mult de la o rasa la alta.
Cainele comunica cu semenii sai si cu omul prin latrat, ce are diferite intonatii, poate fi un marait, urlet, zbierat, tanguit, geamat. El isi exprima punctul de vedere si prin atitudine, privire, miscarea cozii sau mimica fetei.
El se deplaseaza prin mers la pas, la trap, in galop sau prin sarituri. Mersul la pas este lent, depinde de lungimea si conformatia membrelor. Reuseste cu usurinta sa se traga inapoi. Mersul la trap este rapid, poate fi realizat mult timp fara mult efort, este specific cainilor de vanatoare. Galopul este cel mai rapid mers al cainilor, in realizarea lui este solicitata foarte mult coloana vertebrala. De asemenea, cainele este un saritor foarte bun, el isi exprima bucuria sau opozitia sarind pe loc, in inaltime sau in lungime.
