Este bine sau nu sa fii copil singur la parinti? Pe de o parte, nu te bucuri niciodata de acea relatie speciala, nu vei avea o persoana care sa iti fie mereu aproape, pe de alta parte, te bucuri de intreaga atentie si dragoste din partea parintilor! Care sa fie raspunsul la intrebarea: „este mai bine sa avem un singur copil sau sa ii daruim un fratior/ o surioara”? Realitatea este ca depinde: ca in orice situatie, exista parti bune si parti mai putin bune, insa felul in care evolueaza un copil este influentat intr-o masura mult mai mare de stilul educativ al parintilor si nu de faptul ca are sau nu un frate sau o sora.
Se spune mereu ca un copil singur la parinti creste rasfatat si egoist, nefiind obisnuit sa isi imparta lucrurile, sa ofere, ci doar sa primeasca si sa fie in centrul atentiei! Este adevarat de multe ori, tocmai pentru ca este unicul copil in familie, el poate ajunge foarte rasfatat – acesta este un clar dezavantaj. Insa totul depinde, dupa cum s-a spus, de stilul parental. Daca va hotarati sa aveti un singur copil, aveti grija inca din primii ani de viata (de la trei ani) sa nu ii oferiti pe tava orice cere si sa nu il rasfatati prea mult. Copilul trebuie invatat si cu sensul cuvantului „nu”.
Daca imediat cum plange, el stie ca va primi orice, il veti obisnui sa se comporte asa in viitor. Daca ii oferiti tot ce cere, el va crede ca este indreptatit sa aiba totul si nu va sti ce inseamna a imparti. Asadar, nu ii faceti mereu pe plac si refuzati-i uneori cate o pofta, in special daca este vorba de un moft. Trebuie sa invete ca nu este de ajuns sa bata din palme si sa aiba tot! Cand creste, pe la sase-sapte ani, invatati-l ca daca doreste ceva, trebuie sa munceasca pentru acel ceva, caci nimic nu este gratis! Asa ca inventati mici sarcini care trebuie indeplinite, dar nu prea dificile: sa duca gunoiul (daca nu este periculos), sa stranga hainele, sa stearga praful, sa aranjeze jucariile frumos, sa faca pantofii…
Ce mai puteti face pentru a evita egoismul copilului singur la parinti? Inca din primii ani de viata, asigurati-va ca petrece regulat timp cu alti copilasi: in special de la varsta de trei-patru ani, organizati zile in care sa se joace cu alti copii si sa invete sa imparta jucariile cu altii. Este important sa se invete cu compania celor de varsta sa si de varste apropiate inca de la o varsta frageda (inaintea gradinitei), sa invete regulile de comportare si sa nu se simta intotdeauna in centrul atentiei.
Legat de egoism, o alta dificultate cu un copil singur la parinti tine de dependenta acestuia fata de voi. Sigur, este comoara voastra, insa daca il sufocati inca de la inceput cu afectiunea si il invatati sa isi petreaca tot timpul impreuna cu voi, el nu va fi in stare sa se desprinda si va intampina dificultati de adaptare odata cu timpul inscrierii la gradinita.
Asadar, este bine sa organizati zile de joaca cu alti copii si sa il incurajati, de la patru-cinci ani, sa isi gaseasca singur activitati. Cautati jocuri si carti pe intelesul lui cu care sa isi ocupe timpul singur. Altfel, sunt sanse ca un copil singur la parinti sa se dezvolte in acel tip de adolescent legat de parinti, cu probleme de socializare si adaptare, care nu se poate descurca singur.
De ce spun unii copii ca mai bine nu ar avea un fratior sau o surioara si isi doresc sa fie singuri la parinti? Din cauza rivalitatii dintre frati – aproape inevitabila! Aceasta rivalitate se manifesta pe diverse planuri: de la impartirea afectiunii si atentiei parintilor, la ce jucarii are fiecare si cum se descurca fiecare la activitati diferite. Insa aceasta rivalitate, atat timp cat este tinuta in frau de catre parinti (care niciodata nu trebuie sa arate deschis mai multa afectiune unuia dintre ei) are un rol extrem de benefic in dezvoltarea copilului: il invata regulile competitiei.
Il invata cum este sa te joci cu altcineva, sa te intreci, sa castigi si sa pierzi. Il invata cum sa incerci sa fii mai bun. Va fi obisnuit si cu certuri intre copii si ferit astfel de probleme in relatiile cu cei de o varsta. Pentru un copil singur la parinti, este bine sa fie implicat in cat mai multe activitati impreuna cu alti copii: daca aveti un prieten/vecin cu copii de varsta apropiata, aranjati de cateva ori pe saptamana sa isi petreaca dupa-amiezile impreuna.
Pe de alta parte, pentru a prezenta un adevarat avantaj al copiilor singuri la parinti, ei beneficiaza de mai multa atentie din partea parintilor – nu in sensul de rasfatare, ci de petrecerea timpului impreuna. Cand sunt doi sau chiar mai multi copii in familie, parintii ii lasa de multe ori sa se joace impreuna singuri si stau cu ei doar cand este momentul mesei sau ora de culcare.
In schimb, un copil singur va beneficia de mai multe activitati impreuna cu parintii, activitati care ii stimuleaza dezvoltarea intelectuala. Asa ca, un sfat pentru acei parinti cu mai multi copii: nu ii lasati mereu sa se joace impreuna sau sa se uite la TV, ci jucati cu ei jocuri de cultura, de analiza, de calcul, de proiectare pentru a le dezvolta mintea. Dupa ce jucati impreuna cu ei de cateva ori, vor putea sa se joace intre ei, luandu-se la intrecere, cum fac toti fratii.
Ce sa retineti daca aveti un copil singur la parinti:
- Financiar va este mai usor, insa emotional si ca ocupare a timpului, va va fi mai greu;
- Invatati-l cu raspunsul „nu”: chiar cand este micut, de trei-patru ani si cu limite – sa stie ca nu poate sa ceara orice;
- Nu ii faceti pe plac oricand incepe sa planga – desi suna crud, lasati-l, cand plange doar pentru ca i s-a refuzat o jucarie, sa se calmeze singur si explicati-i apoi ca nu poate avea totul, ca nu va permiteti;
- Invatati-l de la cinci-sase ani cu responsabilitati diverse in casa si cu „plata” lucrurilor pe care si le doreste;
- Asigurati-i dinainte de gradinita compania regulata a altor copii;
- Nu stati mereu langa el, oferiti-i activitati placute de unul singur;
- Nu il protejati prea mult – de exemplu, daca se ia la cearta cu un alt copil in timpul unui joc, asteptati sa vedeti cum rezolva el situatia; interveniti doar daca tipetele nu se calmeaza sau se transforma in lovituri; altfel, va invata sa fuga mereu la voi cand ceva nu ii convine;
- Nu il cocolositi prea mult si nu il faceti sa se creada cel mai bun si cel mai special: cand greseste, spuneti-i asta si aratati-i unde a gresit.
