Uneori, parcă oamenii văd mai degrabă ceea ce e rău decât ceea ce e bine, parcă le e mai uşor să distrugă decât să construiască, parcă trăiesc mai mult cu regrete decât cu speranţe… În loc să privească în faţă, spre drumul care îi aşteaptă, ei se întorc cu gândurile spre trecut, refuzându-şi astfel fără să-şi dea seama trăirea clipei prezente şi clădirea unui viitor mai bun.
Toată lumea care are o anume experienţă de viaţă are regrete; însă cei cu adevărat experimentaţi ştiu şi că aceste regrete sunt inutile, dacă nu chiar dăunătoare. Cineva a spus odată: „mai bine să regreţi ceea ce ai făcut decât ceea ce nu ai avut curajul să faci”; adevărat, dar poate că mai înţelept este să laşi deoparte regretele. Ceea ce este şi ceea ce urmează e important, mai puţin ceea ce a fost. În plus, orice experienţe, bune şi rele, te formează şi te pregătesc să ajungi acolo unde doreşti, atât timp cât ai puterea să înveţi din ele, nu să le regreţi…
O relaţie de dragoste frumoasă sfârşită te lasă cu regrete, este normal; dar cât poţi trăi cu regretele tale? De fapt, nu mai trăieşti, ci rămâi blocat într-un trecut pe care îl idealizezi. De aceea, îţi construieşti de unul singur un viitor anost.
Există două tipuri de regrete după o relaţie de dragoste trecută
♠ Regretul pentru relaţie, tristeţea, durerea, disperarea că relaţia s-a sfârşit. Este ceea ce putem numi şi „nostalgia trecutului”. Poate că a fost o dragoste adevărată, poate că a fost o relaţie grozavă dar… s-a sfârşit! Şi sigur că s-a sfârşit pentru un motiv. Este uşor în fanteziile tale să îţi închipui că o luaţi de la început şi că totul este minunat, dar în realitate de cele mai multe ori problema care a existat va exista între voi în continuare. Sigur, o împăcare este posibilă, însă doar când ambii o doresc; dacă nu acesta este cazul, atunci îţi faci mult rău cu fantezii şi regrete.
Este superficial sfatul: „mergi mai departe şi uită” – nu poţi să uiţi atât de uşor şi nici nu poţi să nu mai iubeşti la comandă, nici nu poţi să-i spui durerii „pleacă!”. Dar a rămâne în trecut este o capcană. Trăieşte durerea, lasă-ţi timp să o plângi, stai o perioadă singur… însă nu uita că trebuie, este necesar să priveşti spre viitor şi nu în trecut!
Încă ceva: este în natura omului să idealizeze ceea ce a fost, să îşi readucă în minte ceea ce a fost frumos, să dorească ceea ce a pierdut; este cumva natural să vrei ceea ce nu mai ai şi să dispreţuieşti sau să fii indiferent la ceea ce încă ai sau ceea ce ai putea avea. Dar, gândindu-te onest şi cât poţi de raţional: a fost relaţia ta de dragoste chiar atât de minunată, sau doar o transformi tu în minte într-o poveste de dragoste dramatică şi unică?? Ai fost atât de fericit? (nu compara cu starea ta mizerabilă de după despărţire).
Când trăieşti cu regrete, nu ai şansa să trăieşti cu adevărat şi să găseşti altceva; nici măcar să te împaci cu fostul nu va merge, deoarece în loc să vezi persoana reală din faţa ta, tu o idealizezi ca fiind iubirea unică, tu vezi o iluzie…
♠ Regretul că ai pierdut timp cu această relaţie, că ai putut să fii atât de naiv să iubeşti pe cineva care nu merită. Nici acest tip de regret nu te ajută cu nimic. Dimpotrivă, îţi naşte dubii în privinţa alegerilor tale şi în privinţa iubirii în general.
De ce să regreţi că ai fost cu cineva, chiar dacă ajungi la concluzia că acel cineva nu te merita? Poate că a fost o greşeală, dar în acelaşi timp a fost o experienţă din care să înveţi, nu în urma căreia să te judeci şi să-ţi pierzi speranţa în relaţiile de dragoste.
Poate că ai avut o relaţie cu cineva nepotrivit sau chiar cineva oribil; dar chiar te ajută să stai să o regreţi? Sau poate ar trebui să vezi ceea ce te-a atras la persoană şi să eviţi asemenea greşeli în viitor? În nici un caz nu este în regulă să ajungi la concluzii de tipul „nu are rost să mai încerc, voi ajunge să o regret”!
Încă un lucru: cele mai multe persoane „miros”, simt faptul că tu încă ai rămas blocat într-o relaţie de dragoste trecută, chiar dacă e vorba doar de furia şi dezamăgirea de a fi fost cu persoana respectivă. Orice fel de regrete încă duci cu tine, ele se fac simţite, astfel că nu ai şanse să dai impresia unei persoane capabile să o ia de la început, fără „bagaje emoţionale grele”. Oricine se va feri de tine, chiar dacă te place, când simte că tu încă trăieşti în parte în trecut…
Să lăsăm trecutul şi să păşim spre viitor! Singurul rol al trecutului este să ne înveţe şi să ne formeze pentru ceea ce ne aşteaptă.
