În urma divorţului, copiii suferă cel mai mult şi nu vor fi niciodată complet împăcaţi cu ideea că părinţii lor nu vor mai fi împreună, nici după ani şi ani. Iar atunci când încerci să-ţi refaci viaţa şi să începi o nouă relaţie, copiii pot fi o piedică, fiindu-le greu sau chiar imposibil să accepte noua persoană din viaţa ta şi a lor.
După un divorţ, se întâmplă adesea ca cei mici să reacţioneze negativ, având crize de furie îndreptate spre amândoi sau doar spre unul dintre părinţi (cel găsit vinovat la „proces”). Cu timpul, dacă părinţii se străduiesc să le ofere atenţie şi se menţine o rutină familială, ei îşi revin. Dar apariţia unui nou partener al mamei sau al tatălui lor duce foarte des la o criză greu de gestionat. Copilul cuminte ca un îngeraş se transformă într-un mic tiran, cu care nu te poţi înţelege.
Trebuie să înţelegi că o schimbare precum aceasta răstoarnă cu susul în jos viaţa copilului, stabilitatea şi siguranţa sa. Dacă peste divorţ a reuşit să treacă (ceea ce e puţin probabil), peste apariţia unui „uzurpator” nu poate trece cu bunăvoinţă!
Câteodată, îţi vine să crezi că vei rămâne singur, că e imposibil să ai un nou partener de viaţă, copiii alungând cu succes orice pretendent. Câteodată, ajungi să te înfurii pe copii în această situaţie, înclinând să crezi că se poartă ca nişte mici răsfăţaţi egoişti cărora nu le pasă de fericirea ta. Dar trebuie să îi înţelegi în această situaţie delicată!
De ce resping copiii noul partener de viaţă al părintelui?
În primul rând, un copil va spera multă vreme după divorţ că părinţii săi se vor împăca la un moment dat. Este de ajuns să-i vadă împreună înţelegându-se mai bine şi speră că lucrurile se vor rezolva. Dar apariţia unui nou partener al unuia dintre ei va distruge orice speranţă.
În plus, când apare cineva nou prea curând după divorţ, copiii vor da automat vina pe acesta pentru întreaga situaţie.
Nu putem ignora sentimentele de gelozie ale copiilor: nu numai că persoana nouă din viaţa mamei sau a tatălui lor l-a alungat pe celălalt părinte (în viziunea lor), dar această persoană le „fură” mama sau tatăl, care nu le mai dedică tot timpul şi afecţiunea sa.
Copiii mai mici reacţionează adesea cel mai rău, simţindu-se furioşi, trişti, trădaţi şi devenind posesivi cu părintele lor, în acelaşi timp purtându-se cât mai urât cu noul partener. Ei se simt ameninţaţi de această relaţie, care le schimbă viaţa. Dar şi copiii mari, şi adolescenţii pot reacţiona extrem de negativ în această situaţie şi trebuie să înţelegem că orice comportamente de izolare, de revoltă, de sfidare provin din teamă şi din sentimentele rănite.
Ce să faci când copiii tăi îl întâlnesc pe noul tău partener de viaţă
Cel mai important: nu te grăbi! Dacă le faci cunoştinţă cu cineva prea curând după divorţ, când evident ei se simt încă trişti sau furioşi, vei stârni furtuna! Aşteaptă până ce par că au accceptat în parte separarea şi faptul că nu te vei mai împăca cu fostul. Şi mai ales, aşteaptă până ce crezi că noul partener chiar are potenţial, că chiar poţi construi o relaţie solidă cu acesta.
Spune-le dinainte copiilor că te întâlneşti cu un nou prieten bun – nu-l prezenta de la început ca fiind iubitul/iubita ta. Spune-le că este o nouă cunoştinţă care te face vesel şi fericit, şi asta îşi doresc şi ei, ca tu să fii fericit, nu?
Prima întâlnire este preferabil una scurtă şi veselă – o masă într-un restaurant iubit de copii, un film, un joc de tenis sau baschet etc.. Nu invita noul partener din prima acasă la voi. Programează mai multe întâlniri vesele de acest gen, aşa încât copiii să-l cunoască.
Povesteşte-le lucruri amuzante şi interesante despre acest nou prieten, fără a exagera. De asemenea, spune-i acestuia să se poarte jovial şi apreciativ cu tine şi copiii. Niciodată nu îi permite să încerce să disciplineze copiii tăi – aceasta nu este acceptabil decât după mult timp, după ce va fi fost acceptat în familie.
Nu uita de timpul tău cu copiii! Păstrează momente doar pentru tine şi ei, pentru ca aceştia să nu simtă că le eşti furat. De asemenea, dacă totul decurge bine, încurajează-ţi noul partener să petreacă perioade scurte de timp doar el/ea cu copiii, făcând ceva ce le place lor.
Înainte de orice decizie importantă – mutat împreună, logodnă, discută doar tu cu copiii tăi şi fă-i să se simtă ca şi cum cuvântul lor are o greutate. De asemenea, fii mereu deschis să le auzi nemulţumirile şi temerile, arătând că poţi înţelege ceea ce simt, fără a te înfuria dacă vorbesc urât despre noul tău partener (dacă spun că nu-l plac deloc sau că-l urăsc, întreabă ce anume îi face să simtă aşa şi întreabă dacă nu e chiar nimic care să le şi placă etc.).
Nu vorbi niciodată urât despre fostul partener – el va rămâne părintele copiilor tăi; asigură-i că noua persoană nu este aici pentru a îl înlocui pe acesta sau a îl alunga din vieţile lor.
Într-un final, rămâi realist – sunt slabe şanse ca cei mici să fie fericiţi cu situaţia şi este nevoie de timp pentru ca ei să se acomodeze. Dacă noul tău partener pare a nu avea răbdarea şi dorinţa să se înţeleagă cu copiii tăi, nu uita: ca părinte singur, o nouă persoană care te iubeşte trebuie să fie dispusă „să te ia” cu tot cu copii!
