Toți știm ce înseamnă șantajul: constrângerea unei persoane să facă ceva împotriva voinței sale, prin mijloace precum amenințarea și violența; șantajul la care ne gândim este un delict, totuși există o formă mult mai subtilă, deși nocivă, de șantaj emoțional ori sentimental care nu intră sub incidența legii.
În relații apropiate, șantajul este un mod de a deține controlul, de a manipula o persoană. Poate să fie vorba despre relații între părinți și copii (atât părintele, cât și copilul poate șantaja), între relația dintre partenerii cuplului, dar și alte relații intime (între frați, între prieteni buni).
Pentru a descrie acest tip de relaționare, se utilizează acronimul FOG: frică (fear), obligație (obligation) și vinovăție (guilt). Șantajistul obține de la „victima” sa ceea ce dorește reușind să o facă pe aceasta să se simtă temătoare, obligată să facă ce i se cere sau vinovată în caz că vrea să refuze (se poate observa că acronimul FOG este extrem de potrivit, simbolizând și ceața ce se lasă în astfel de situații).
Pe scurt, șantajistul se va folosi în relația sa cu victima de amenințări („faci ceea ce vreau sau nu mai vreau să te văd”/ „ai fi de acord dacă chiar m-ai iubi” etc.), de vină („după câte am făcut eu pentru tine, tu nici măcar atât nu vrei”), chiar de promisiuni („faci ce vreau și îți dau…”).
Nu întotdeauna șantajul emoțional este unul conștient: toți ne naștem cu o abilitate de a obține ceea ce dorim de la cei din jur; de aceea unii copii sunt experți în ale șantajului. Totuși, cei care ajung să se folosească constant de acest tip de a manipula sunt cei care se simt lipsiți de control, extrem de egoiști și lipsiți de empatie, slabi, ba chiar cu anumite tulburări psihice (precum tulburarea de personalitate narcisistă).
Exemple de șantaj emoțional
Soțul este prins că a înșelat (sau invers, de ce nu). În loc să își asume vina, își face partenerul să se simtă responsabil: „dacă nu ai fi fost distant, dacă nu mă simțeam neglijat” etc.. Astfel, victima se simte cumva vinovată de greșeala celuilalt, dar și temătoare că dacă nu iartă, va fi părăsită cu totul. Voila, un șantaj reușit (ceea ce e și mai rău este că acest tip de persoane tind să repete șantajul oricând vor să obțină ceva).
Părintele vrea ca copilul să dea la facultatea de medicină, deși acesta din urmă își dorește altceva; de aici, un șir constant de reacții care îl fac pe copil să se simtă vinovat („mi-am sacrificat tot pentru tine”) și obligat să cedeze dorinței părintelui („nici atât nu poți face pentru fericirea și liniștea mea”).
Copilul vrea să aibă voie la o petrecere la care i s-a interzis să meargă; de aici apar reacții ce fac părinții temători („vă urăsc, dacă nu mă lăsați, fug de acasă”), vinovați („toți ceilalți au voie, doar eu nu primesc niciodată nimic”).
Acestea sunt situații frecvente în familie; și mai frecvente sunt acelea care nu par a fi grave (de tipul părinților care își conving copiii să asculte prin amenințări diverse). Însă când totul devine un pattern în relație, când acest tip de manipulare domină interacțiunea, ne aflăm în plin șantaj emoțional.
Partea cea mai grea este că, cu cât șantajul se repetă, cu atât este mai dificil să refuzi, să îți menții poziția. Odată ce ai cedat de mai multe ori, te vei obișnui să tot cedezi în fața celui care se folosește de teama, vina sau obligația ta. Te face să te simți responsabil pentru propriile sale greșeli și obligat să faci ceea ce îți cere, în pofida a ceea ce-ți dorești. Nevoile și dorințele tale nu mai au o mare importanță și relația devine unidirecțională.
Te întrebi dacă te afli într-o situație de șantaj emoțional sau sentimental?
Răspunde-ți la întrebarea: se întâmplă regulat să cedezi cererilor cuiva apropiat doar pentru că: a) ți-e teamă că altfel relația va avea de suferit, sau te temi în general de reacția sa dacă e refuzat; b) te simți obligat să faci așa cum vrea el/ea, deși îți dorești altceva; c) te simți vinovat, ca și cum ești o persoană rea dacă nu cedezi?
Te-ai obișnuit să faci ce vrea celălalt, deși nu este ceva bun pentru tine? Te-ai obișnuit ca nevoile și dorințele tale să fie pe planul doi, trei etc.? Te-ai obișnuit să faci pe plac doar ca să scapi, să eviți cicăleală, amenințări, plânsete, țipete, critici? Ești șantajat și relația ta este oricum, numai una sănătoasă nu!
