Planta de apartament Violeta de Parma este cunoscuta si sub denumirea Violeta africana (sau de Africa), respectiv Saintpaulia. Toate speciile de plante care apartin acestui gen provin din Africa Centrala si sunt tot timpul verzi, pline de flori colorate, care pot alcatui aranjamente florale deosebite. Se afla in topul cultivatorilor de apartament si pentru ca au flori inclusiv iarna, atunci cand multe dintre speciile de plante intra intr-o perioada de repaus sau pur si simplu nu este perioada lor de inflorire.
Faptul ca violeta de Parma este deosebita a facut specialistii sa obtina numeroase varietati de la ea, hibrizi noi care apar chiar si in fiecare an. In mod obisnuit, ea este o planta perena, de dimensiuni mici (ajunge la 10 cm) si are frunze rotunde, cu puf pe ele si margini crestate din care se dezvolta tulpini care la capat prezinta flori ca un mic buchet, avand in mijloc galben. Florile sunt in forma de stea sau de violeta, in timp ce hibrizii prezinta petale incretite, flori duble sau semiduble, dar si culori variate, de la alb sau roz deschis pana la trandafiriu.
Cea mai cunoscuta specie si cea de la care sunt obtinuti cei mai multi dintre hibrizi este Saintpaulia ionantha. Are frunze usor catifelete, verde inchis, iar florile sunt dispuse cate doua pana la opt, avand petale simple de culoare albastru-violet si galben in mijloc. Varietatea “Marguerite” are flori mai mari, incretite pe margini si roz deschis. “Jet Trail” are flori cu petale duble in forma de stea, albastru-lavanda, iar “Little Delight” are si ea flori cu petale duble, dar albe cu purpuriu pe margini. Hibrizii obtinuti sunt atat de multi incat de multe ori se gasesc impartiti in grupuri, in functie de culori, forme sau marimi.
Cultivatorii amatori adora aceasta planta si pentru ca este foarte usor de crescut. Se dezvolta intr-un substrat bazat pe turba si pot fi transplantate primavara, numai atunci cand radacinile sunt atat de multe ca au umplut recipientul. Cu toate acestea, ghiveciul nu trebuie sa fie prea mare – specialistii recomanda un diametru de pana la 15 cm, pentru ca se dezvolta mai bine intr-un loc inghesuit.
Cresterea violetei de Parma in timpul primaverii si al verii
In aceasta perioada, frumoasa si delicata planta are nevoie de caldura, insa temperatura nu trebuie sa depaseasca 24º C, dar nici sa scada sub 18º. Are nevoie de multa lumina, dar nu trebuie sa stea direct in soare, pentru ca acest lucru o va afecta. Razele directe ale soarelui ii vor decolora frunzele si marginile se vor ingalbeni. Nu are nevoie de multa apa in timpul cresterii, iar o metoda buna de a-i da cantitatea de apa dorita este sa bagati putin ghiveciul in apa, iar apoi sa lasati pamantul sa se usuce pana la urmatoarea udare.
Mare atentie ca apa sa nu atinga frunzele, pentru ca nu le face deloc bine. De asemenea, daca este udata prea putin sau daca sta intr-un loc uscat frunzele vor incepe sa se increteasca, apoi sa se ingalbeneasca si intr-un final sa se ofileasca. Are nevoie de umiditate, dar nu prea mare, pentru ca se vor deteriora frunzele. Ar fi bine daca ar sta pe un pietris umed, de unde sa-si absoarba ea umezeala de care are nevoie.
Cresterea violetei de Parma in timpul toamnei si al iernii
In aceste doua anotimpuri temperatura poate oscila undeva intre 16º-18º C si are in continuare nevoie de multa lumina. Daca vreti sa ii stimulati inflorirea, puteti sa o puneti undeva unde sa beneficieze de lumina artificiala, folosind tuburi fluorescente 12 ore pe zi, tuburi de 40 W pe care sa le tineti la 30 de cm deasupra plantelor. Are nevoie de apa doar atunci cand pare uscata, iar in timpul infloririi trebuie sa ii fie administrat de doua ori pe luna un ingrasamant lichid care sa contina potasiu, in timp ce in celelalte perioade se poate folosi unul normal.
Mare atentie la anumite pericole ce pandesc violeta de Parma. Poate fi atacata de boala botrytis, o boala fungica ce apare ca un putregai cenusiu si pufos pe frunzele si florile care incep sa se ofileasca. De obicei apare cand planta sta intr-un loc mai rece si foarte umed. Partile afectate trebuie indepartate, iar planta mutata undeva unde e mai cald. Ea mai poate fi atacata de paduchii verzi, acarieni si cosenilele fainoase, pe care puteti sa ii anihilati cu insecticide corespunzatoare, avand grija ce contin ca sa nu afecteze frunzele si florile.
Inmultirea violetei de Parma
Cea mai la indemana metoda de reproducere a acestei plante este butasirea, care poate fi facuta primavara sau vara. Butasii se iau din frunze, avand grija sa aiba si petiol, si se planteaza intr-un substrat bazat pe turba. Dupa o luna se vor vedea rezultatele, dar plantutele trebuie mutate si tratate ca atare abia dupa alte sase saptamani. Substratul nu trebuie sa se usuce, asa ca mare atentie la udat si micile plantute au nevoie de un ingrasamant lichid o data pe saptamana.
, respectiv Saintpaulia.){kind=link}