Cartea Mecanica Inimii reprezinta poate un mod de a trai in minciuna, ignorand realitatea celor din jur si refuzand viata adevarata. Cartea in sine este un mod de a trai alegoria vietii, creata de imaginile, de sclipirile si de intunericul care izvoraste din sufletul unui copil abandonat inca de la nastere de mama sa, crescut cu o fantezie si alintat de cei din jur. Cartea Mecanica Inimii porneste din dorinta scriitorului Mathias Malzieu de a arata lumii ce se intampla cand te nasti si traiesti intr-un stil, condus de un principiu, porneste din dorinta de a critica, poate, lumea intreaga, care se uita in gradina altuia si nu vrea sa accepte ca modul in care cei din jurul lor respira, poate si trebuie sa fie diferit fata de al lor. Si probabil ca toate aceste traume umane, drame si trairi launtrice nu ar fi putut fi mai bine reprezentate decat prin intermediul dragostei.
In principiu, Mecanica Inimii porneste cu nasterea unui copilas, care va capata ulterior numele de Jack, intr-o casa ce apartinea unei batrane considerata vrajitoare care scoate din pantecele femeilor fara sot, copii bastarzi. In momentul in care micutul se naste, are grave probleme cu inima si respira din greu, mama sa nici nu-l poate privi in ochi, ferindu-si pana si cea mai mica nevoie de a-l simti, iar batrana, pe nume Madeleine, ii face un implant de ceasornic lui Jack. Cu acel implant va trai micul Jack aproape toata adolescenta, cu gandul ca in loc de inima are un ceas si cu gandul ca „dragostea este periculoasa pentru inima lui slaba” si ca mecanismele inimii lui cu ace de ceasornic nu sunt atat de puternice cat sa poata rezista unui sentiment atat de intens si de crud precum dragostea.
Micutul traieste asa cativa ani in casa doctoritei Madeleine si in tot acest timp este supus unui program de adoptie, deoarece asa cum spuneam la inceput, casa doctoritei era casa in care se nasteau copii ce urmau sa nu aiba parinti, dar din pacate nimeni nu vrea sa-l aiba, deoarece „dracovenia” pe care o avea in loc de inima ii speria pe oamenii normali, mai ales cu ticaitul sau. Micul Jack nici macar nu iese din casa cu pricina, facandu-si prieteni doar pe trei dintre vizitatorii la domiciliu ai mamei sale adoptive, dintre care un pacient al lui Madeleine, care avea in loc de coloana vertebrala, un implant din fier, pe care-l ferea de umezeala si de ploaie.
Povestea este destul de ciudata in esenta ei, mai ales daca nu reusesti sa prinzi firul ironic si toate legaturile pe care acesta il face cu defectele umane si cu defectele societatii in care traim. Se continua cu prima iesire a micutului in oras, unde se si indragosteste si de aici se deruleaza intreaga actiune si asa isi stabileste si un obiectiv in viata. Micul Jack nu mai vrea altceva decat sa o revada si sa o cucereasca pe micuta dansatoare ce nu vedea prea bine, suferind de miopie si impiedicandu-se de tot ce se afla in imediata ei apropiere. Se inscrie si la scoala pentru a o putea reintalni, insa acolo trec patru ani in zadar, fara a-si putea intregi inima cu iubirea fetei, afland insa in cele din urma ca ea e plecata in Andaluzia.
Chiar in ultima zi de scoala, reuseste sa scoata ochiul dusmanului sau, cel care avea aceeasi paiune pentru micuta dansatoare Acacia, intr-o lupta si astfel se vede nevoit sa fuga din Edinburgh, unde de altfel se petrece inceputul actiunii. In calatoria vietii sale nu-l paraseste scopul de a o gasi pe micuta dansatoare, din cauza careia de altfel e si posibil sa faca inchisoare.
E destul de dificil sa traiesti insa cu un ceasornic in loc de inima, al carui cuc urla fiecare sentiment puternic pe care ar trebui sa-l resimta inima adevarata. Desi in cele din urma cartea Mecanica Inimii poate dezamageste, scapand definitiv de fantezie, pentru tot ce i se intampla micutului se dovedeste a fi doar minciuna, nascuta bineinteles de cea care l-a luat sub aripa ei protectoare si a vrut sa-l pastreze intr-o lume sacra, in care nimic si nimeni sa nu-l poata rani.
Desi cartea pare poate un desen animat, o joaca de copii, o poveste de basm, cu erou si eroina principala, care in nici un caz nu are un final fericit, ea reprezinta mult mai mult decat atat. Ca idei principale putem rezuma: nevoia umana de a iubi, chiar daca stim de inexistenta acestui sentiment, nevoia de a visa, chiar daca constientizam ca visele nu fac altceva decat sa ne raneasca in momentul in care ne trezim, nevoia de stabilitate, dar si de regasire a sufletului, nevoia de a avea prieteni si de a fi protejati etc. Mai mult decat atat, cartea Mecania Inimii ne invata cum sa fim oameni, sa ne aparam valorile, sa credem in noi si in cei dragi, sa nu mintim si sa nu fim razbunatori.
O carte intr-adevar plina de intelesuri si plina de traumele vietii, al carei final nu face altceva decat sa dezvaluie realitatea crunta prin care trecem cu totii. Si ca sa rezumam esenta dragostei, ce mod mai potrivit decat sa dam un citat, din randurile lui Mathias Malzieu: „Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam <<incendii>>. Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima invadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor”.
