Organizarea ceremoniei de nunta la arabi
La arabi subiectul casatoriei se abordeaza rar in mod direct. Dupa ce parintii afla de dorinta baiatului de a se casatori, incep sa faca vizite familiilor cunoscute care au fete de maritat. Cand alegerea s-a facut, femeile incep sa faca mai multe vizite familiei respective, pana cand o vor cunoaste mai bine pe fata.
Parintii stabilesc dota pe care baiatul o plateste fetei. Dota este o garantie pentru fata care, in caz de divort sau de deces a sotului, trebuie sa aiba din ce trai. Apoi viitoarea mireasa primeste de la familia tanarului o serie de daruri (bijuterii de aur, tesaturi, materiale textile etc). Logodna propriu-zisa se incheie odata cu semnarea contractului de casatorie, care se face in fata cadiului care citeste texte sacre din Coran.
Inainte de noaptea nuntii exista asa numita noapte a henei, care este o etapa specifica nuntii arabe. Femeile arunca bani intr-un vas cu apa special pregatit, ce semnifica insasi viata. In fata miresei se aduce o tava mare numita ,,tava lumanarilor”, pe care alaturi de lumanari se afla un pumn de hena (un colorant rosiatic), dulciuri, o oglinda si un Coran deschis.
Un obicei traditional: se anunta virginitatea miresei prin aratarea cersafului insangerat, care trebuie vazut numai de femei. Acest obicei s-a intemeiat pe tema profunda a arabilor ca nu cumva sa se strecoare, prin adulter, sange strain in tribul lor. Casatoria musulmana nu este un sacrament, ci un contract ce legalizeaza relatiile sexuale dintre un barbat si o femeie.
Organizarea ceremoniei de nunta la africani
Africa ramane unul dintre putinele locuri unde traditiile sunt pastrate cat mai aproape de forma lor originara. Societatea africana presupune ritualuri initiatice, in care tinerele femei trebuie sa stea intr-un loc ascuns al casei, purtand o imbracaminte speciala sau un semn distinctiv. Dupa aceasta etapa, fetele sunt apte de casatorie. Ca la toate religiile, nunta are doua momente importante: logodna si casatoria. Alegerea miresei cade in sarcina parintilor viitorului mire.
Tinerii nu sunt obligati sa se casatoreasca dupa vointa adultilor. Li se aranjeaza o intalnire prealabila in care se cunosc. Daca toata lumea e multumita se stabileste data nuntii la aproximativ un an sau la sase luni de la logodna. In acest timp se strang bani pentru cumpararea cadourilor pentru socrii mari si socrii mici. Parintii isi impart cheltuielile pentru viitoarea nunta. Socrul mic trebuie sa se ocupe de obiectele necesare gospodariei: pahare, farfurii etc.
Logodna consta intr-o ceremonie restransa, in care tinerii isi fac reciproc angajamente. Ca in toate comunitatile primitive, fata trebuie cumparata. Cu cat are mai multa scoala, cu atat este mai scumpa. Casatoria consta intr-o petrecere la care participa rudele si prietenii. Sunt etalate darurile care au fost cumparate in perioada logodnei si sunt laudate de toti invitatii. Mireasa e imbracata de rudele feminine din partea mamei.
Costumul are o culoare specifica. E format din trei piese, o bluza pana la talie cu maneci bufante, o panza din acelasi material infasurata in jurul taliei si un turban. Printre mancarurile servite la petrecere se afla: peste afumat cu ulei rosu de palmier, piure de manioc, porc mistret afumat. Se bea suc de trestie de zahar, tuica de palmier, whisky african incolor si bere din suc de palmier.
Organizarea ceremoniei de nunta la chinezi
Chinezii au un ritual de casatorie mai complicat. Traditiile legate de aceasta ceremonie pot fi gasite in trei carti: ,,Cartea ritualurilor”, ,,Cartea despre eticheta si ceremonial” si ,,Baihu Tong”. Intregul proces incepe cu o cerere de casatorie extrem de elaborata. Daca propunerea era bine primita, petitorul primea de la parintii fetei un document oficial, in care erau trecute data si ora nasterii miresei.
Abia dupa ce erau consultati astrologii cu privire la compatibilitatea viitorului cuplu se trecea la urmatoarea etapa, logodna. Familiile se intalneau si stabileau suma de bani si obiectele care urmau sa reprezinte darul miresei (ceai, lumanari in forma de Dragon si Phoenix, prajituri, vin, zahar, tutun) insotite de un fel de inventar al acestora. Inainte de nunta, intr-o camera separate, viitorii miri indeplineau ritualul cantatului unor versuri, al caror inteles se referea la despartirea de caminul parintesc.
Patul nuptial se instala cu o zi inainte de nunta. Dupa asezarea acestuia erau chemati cati mai multi copii, simbol al fertilitatii, in speranta ca sotii sa aiba cat mai repede urmasi. In ziua nuntii mireasa era coafata, insemnand trecerea ei la maturitate. Rosul, simbolul bucuriei se gasea in toate accesoriile imbracamintei celor doi si in obiectele de cult folosite pe tot parcursul ceremoniei. Dupa coafare, fata era imbracata cu o fusta, o jacheta, pantofi rosii de mireasa si un voal, tot rosu, din matase.
Mirele, purtand o vestimentatie de aceeasi culoare plus o tichie decorata, porneste insotit de alai catre casa fetei. Ajuns, alaiul era intampinat de prietenii miresei, care nu o ,,predau” decat atunci cand se simt satisfacuti de pachetele in care se aflau bani. Dupa cina, mirii se intorc la casa baiatului. Organizarea ceremoniei de nunta este foarte simpla, cei doi in fata altarului aduc un omagiu Cerului, Pamantului si stramosilor si ca ofranda, ofereau parintilor doua seminte de lotus. Din acel moment se puteau considera casatoriti dupa datina.
Organizarea ceremoniei de nunta la evrei
Nunta evreiasca este precedata de o logodna care poate dura chiar mai multi ani. In acest timp tinerii se viziteaza si isi petrec timpul impreuna. La evrei este permisa casatoria cu rude colaterale (nepoate, veri etc). Cununia religioasa are trei etape: aducerea mirelui cu lautari, intr-o camera special amenajata unde este inconjurat de copii, care canta tinand lumanari in maini; ceremonia la sinagoga; petrecerea de la casa mirilor si retragerea acestora in dormitor, unde se va produce taina ,,cunoasterii”.
In cadrul ritualului religios rabinul sau parintii aduc o tava cu pahare cu vin. Dupa rostirea binecuvantarilor, mirii sorb din pahare. Rabinul ii intreaba daca consimt sa traiasca impreuna, apoi mirele rosteste: ,,Tu devii de acum sotia mea potrivit obiceiului lui Moise si Israel”. Urmeaza punerea inelului in degetul miresei, in prezenta a doi martori. Rabinul citeste contractul nuptial legiferat in prealabil. Barbatul se obliga sa-si intretina sotia si sa traiasca in pace cu ea. Sunt aduse noi pahare cu vin si dupa binecuvantari, mirii beau si varsau pe jos putin din bautura pentru noroc.
Paharul luat de sot este spart de podea, ceea ce simbolizeaza ca viata poate fi curmata oricand. Cei de fata striga ,,Mazel Tov” (noroc) si astfel se incheie ceremonia. Seara are loc la locuinta mirilor o petrecere la care se mananca, se bea, se fac daruri, se danseaza si se rostesc sapte incantatii specifice. Dupa nunta, in prima dimineata, sotii merg la sinagoga, unde fac rugaciuni si barbatul promite danii. In cadrul acestei religii casatoria este o taina la care participa insasi divinitatea.