Oricine se confruntă cu diverse frici, în special atunci când simt că nu au suficient control asupra unei situații. Odată părinte, copilul devine un centru al vieții tale, inclusiv temerile tale fiind legate de acesta. Rolul de părinte este cel în care ai dori să ai cel mai mult control, însă cel în care simți deseori că, dimpotrivă, nu poți controla, decide, rezolva totul.
Teama părintelui se naște din instinctul de a-și proteja puiul – nimic mai natural. Din păcate, teama limitează, inhibă, îngrădește. Cei care trăiesc făcându-și griji peste griji, având în centrul perspectivei lor asupra lumii aspectele rele, amenințătoare, nu se pot bucura de viață (și nu-i lasă nici pe copii să facă aceasta). Da, lumea pare un loc plin de pericole, însă a trăi cu o teamă constantă nu e cea mai bună strategie de a te confrunta cu viața…
Teama pentru viitorul copilului
Surprinzător sau nu, studii recente arată că aceasta devine cea mai întâlnită frică a părinților. Ei se întreabă dacă copilul lor se va descurca, dacă va avea un viitor bun, o viață fericită, dacă va reuși, încă de când cel mic este în scutece. Și împinși de la spate de comercianții care oferă produse variate cu promisiunea că îl vor ajuta pe copil să se dezvolte mai bine, fac tot posibilul să stimuleze abilitățile copilașului.
Ba chiar îl suprasolicită și îi cer prea multe, toate acestea cu gândul la viitorul lui. Da, este o lume nesigură, în care a trăi satisfăcător, a avea o carieră bună este greu. Dar ajută oare cu ceva a trăi cu această frică? Nu este de preferat să-i lăsăm pe copii să se bucure de copilărie și să avem încredere în ei, să avem încredere că se vor descurca?…
Teama de accidente
Mulți specialiști în dezvoltarea copilului observă un fapt alarmant: din frica să nu se întâmple ceva rău copiilor, aceștia sunt ținuți în casă. Pe vremuri, copiii stăteau cu toții în parc, afară la bloc, jucându-se fără griji. Jucau diverse jocuri, se cățărau în copaci, înotau, se dădeau cu bicicleta, sania etc.. Acum, un părinte anxios nu-și lasă copilul nici să se urce într-un copac, de frică să nu aibă un accident.
Iar dacă își scrântește piciorul, este tragedie (noi, adulții de acum, ne mândream ca copii cu rănile „de pe front”, de la joacă!). De asemenea, teama de accidente în trafic este una comună (din păcate, deoarece există multe cazuri de acest fel). Dar poți să ții un copil în casă de frică să nu îl lovească o mașină sau de frică să nu-și spargă capul? Nu este de preferat să te asiguri că copilul cunoaște regulile de siguranță, lăsându-l să se bucure de jocurile în aer liber?
Teama de boli și de tulburări diverse
Orice părinte este bombardat cu informații despre cele mai frecvente boli la copii și despre tulburări diverse, precum tulburările alimentare. Dar aceasta nu trebuie să îl convingă pe părinte să-și țină copilul într-o cușcă sterilă! Copiii se mai îmbolnăvesc – de fapt, copilul sănătos este cel expus mediului exterior, care mai răcește din când în când. Azi, un părinte intră în panică doar dacă aude o tuse seacă… Cât despre diverse tulburări și afecțiuni precum obezitatea, părintele poate să se asigure că cel mic are un regim echilibrat – echilibrat, însă nu până acolo încât să verificăm fiecare etichetă și să îi refuzăm o pizza!
Teama de obiceiuri nesănătoase sau periculoase învățate de la alți copii
Ce părinte nu se teme că copilul său va învăța de la alții diverse lucruri rele: înjurat, fumat, băut, droguri etc.? Ce părinte nu se teme de influențele proaste? Dar această frică nu îl îndreptățește pe adult să-și țină copilul izolat de alții. Poate că va bea o bere, poate că va fuma o țigară – sunt unele greșeli de care nu-ți poți feri copilul pentru totdeauna! Copilul trebuie să știe că tu ai încredere că nu va face greșeli prea mari, nu să te vadă că te aștepți să facă ce e mai rău…
Teama că nu se va integra
Teama că copilul nu va deveni echilibrat, că nu va fi plăcut și acceptat de alți copii este și ea comună, în special pentru părinții care au avut aceste probleme de integrare ei înșiși. Dacă va fi respins, batjocorit, bătut? Din păcate, se poate întâmpla, iar părintele nu prea are ce face. Nu poți fi alături de copilul tău mereu și nici nu este bine să fii. El va trebui să treacă prin unele greutăți de unul singur și să le învingă.
Toți am întâlnit măcar o dată în viață situația de a fi respinşi, luați în râs, chiar loviți. Este o situație din care înveți. Iar dacă copilul va avea greutăți de a-și face prieteni, trebuie să se țină minte că toate acestea nu durează întreaga viață – un copil izolat poate să-și facă prieteni în adolescență…
Teama de oamenii ce-i pot face rău copilului
Care părinte nu are frica că cel mic va fi rănit, abuzat, răpit?… În special pentru că media prezintă atât de frecvent astfel de cazuri, avem impresia că la fiecare pas există oameni care ar putea să-i facă rău copilului. Există, adevărat, oameni cruzi și dereglați. Dar nu trebuie să trăim cu frica de ei. În plus, deși nu este neapărat o realitate îmbucurătoare, majoritatea cazurilor de abuz asupra copiilor au ca personaj rude sau cunoștințe ale familiei și nu străini de pe stradă…
În final – a te teme este normal. Dar a trăi în teamă și a îngrădi astfel viața copilului nu este. Nu trebuie să te gândești la ce poate fi mai rău, nu este o atitudine constructivă. Până la urmă, nu suntem înconjurați numai de pericole, ci și de multe lucruri frumoase…
